Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cântec par

își scutură cireșul florile roz pe lac
iar lebedele nopții se-adăpostesc în undă,
perfidul întuneric îmi face iar pe plac
lăsând printr-o fisură lumina să pătrundă.

dar câtă-nțelepciune să-ndure liniștea
și câtă strălucire vederea-mi să cuprindă,
pe mal plecat cireșul în floare cât să stea
când toaca ploii sparge a lacului oglindă?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

cât întuneric -
cireșul plin de floare
arată calea

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A înflorit cireșul

Cireșul tău
a înflorit
o explozie de alb
mi-a invadat
purpurul retinian
amintindu-mi de trenul
care iese din mine și intră
trup călător
cărând în bagaje
suvenirurile copilăriei
și în primăvara aceasta
de dragul tău
cireșul a înflorit
fără tine mamă…

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec

Doamne, pasăre ce sunt,
umbră deasă pe pământ,
cuibul lasă-mă -l fac
între stelele din lac
vâr ciocul sub aripă
somnul când vine în pripă,
plâng, Doamne, tot plâng
gâtul lebedei prea lung,
firul trestiei subțire,
peștele mut de uimire,
taina lacului adânc,
pântecul fără de prunc.

Doamne, inima-mi plăpândă
unda s-o lege de undă,
malul -l lege de mal,
albă luna - ca un cal
setea să își potolească,
umbra-mi să se risipească
ba-n abis, ba spre înalt
spărgând noaptea de bazalt
și-nflorind nuferii-n tină...

Izbăvește-mă de vină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cireșul

Sub cireșul meu din curte,
Sufletul mi-l răcoresc.
Grijile urâte, multe,
Repede mă părăsesc.

Perioada cea mai faină
Este-atunci când înflorește.
Când îmbracă albă haină,
Când coroana înverzește.

Spiritul grădinii are.
Chiar și pe cel al pădurii.
O plăcută desfătare
Din multe ale naturii.

poezie de (16 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântec infantil

de la cireșul din capătul curții
până la gutuiul bătrân
în care se cocoțau găinile
după lăsarea serii
bine întinsă
sfoara de rufe
înjumătățea luna
tot așa cum ața îndoită
cu atâta pricepere de bunica
tăia în două mămăliga.

era primul semn că toamna
luată în cioc de câte o cioară gălăgioasă
fusese dusă mai încolo
la marginea satului
unde bolovanii de pământ
se aliniau printre nori
și așteptau fie ninși.

dimineața
de la cireșul din fața curții
până la gutuiul bătrân
totul era acoperit
cu un strat gros de brumă.

oare să-și fi scuturat haina
în noiembrie
omul din lună?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori nemuritoare

Pe costișa unui mal singuraticele flori
Gingașe se oglindesc în a lacului splendoare,
Cu privirea lor senină înspre cerul fără nori
Frunțile își descrețesc îndreptându-le spre soare.

Veșnic păstrează în taină ale iubirii fiori,
Luptă și răzbat din greu prin coline, prin ponoare,
Pe costișa unui mal singuraticele flori
Gingașe se oglindesc în a lacului splendoare.

Soarele coboară-ncet înroșind întreaga zare,
Se-nchid ale lor petale supărate uneori
Că nu știm prețuim florile nemuritoare,
Luna tremură pe lac, dorm în dulce alinare
Pe costișa unui mal singuraticele flori.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

iar sfeștanie -
în cireșul dinspre drum
troznete noaptea

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste vreme - lui Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soț,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,

Iar blânda lună, peste deal
Așterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n șoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"

Și dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins șade...

Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ți divin.
Ești tu oare? Nu ești tu.
E umbra lui Călin...

Cutreier prin pădurea toată.
Aștept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!

Și umple-mi de lumină viața,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Confesiune în fața unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
Că micii-mi plac mai mult ca orișicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place și de tine,

Și... nu te amărî de gelozie!...
Semințele îmi plac, de bostănel,
Sărate... și de floare, însă, mie
Îmi place și de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e rușine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îți repet, îmi place și de tine...

Așa că,-mi cer iertare, când ești goală
Și după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lebedele

La intrarea în parc,
pe apa lină a lacului
în a cărui oglindă
se reflectă chipurile noastre, tremurânde,
dovadă peremptorie
că suntem vii,
vâslesc necontenit lebedele ninse
sfidând gerul iernii
și spintecând, semețe,
pojghița de gheață,
o infimă stavilă
în drumul lor spre lumină,
într-o desăvârșită tăcere.

poezie de din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Broaștele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Și-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mișcată în treacăt de zefiri,
Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subțiri.

Și broaștele semețe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălțime, privindu-și fața-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac.

Se ridicau departe prelungi bătăi din palme
Și note-adânci de flaut ieșeau de jos, din stuh.
Părea că lapidează tăcerea nopții calme
O grindină de note zvârlite în văzduh.

Și cum deasupra apei s-amestecau întruna
Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
Că toate laolaltă apostrofează luna.
Că fiecare broască se ceartă cu o stea.

Erau ocări în larma lunaticei orchestre
Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
Spuneau Nemărginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn și monoton...

Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,
Sub cerul vast al nopții cu ele-am retrăit
O noapte luminoasă din era terțiară.
Nefericit și singur ca primul troglodit.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Rapsodia ploii

toată noaptea cântă broaștele pe lac
emit incantații ploaia revină
fără apa sfântă pământul e sărac
arbori și flori mor fără nicio vină.

atunci vină ploaia cea mireană
rapsodia izvoarelor să se audă iar
pe dealuri răsune fericirea codreană
în lac să se-nmulțească armonii de cleștar.

pe scenă intră vântul norii păstorește
minunații scutură diafanii stropi
curcubeul răsare când cerul zâmbește
cu lumini ce nu se-mpiedică de gropi.

agheasma cerului glia o sfințește
mult mai profund ca un sobor de popi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

moșul oftează
sub cireșul în floare –
petalele cad

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

târg de vechituri -
sub cireșul în floare
filigrane noi

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamna de la etaj

Se aud pași rari în noapte
Pe strada din fața blocului
Sunetele nopții sunt deșarte
Zărindu-se lumina geamului

Și ca-n fiecare seară
Femeia privește cerul
Aprinzând o țigară
Resimte misterul...

Iar luna veghează
Doamna de la etaj
Și gândirea ei luminează
O inima plină de curaj

O idee, o scânteie își face loc
În mintea doamnei unde sunt
Secretele faimei și ca un joc
Mai creează un veșmânt:

" Știu că mii de gandiri
Pline de speranță
Atrag aprecieri, priviri,
Când lucrurilor le dau viață

Jocuri relaxante și plăcute
Au fost de Dumnezeu făcute
Ani întregi dureze
Prin cel ce știe viseze

Astăzi puțini sunt oamenii
Ce știu să pătrundă visele
Iar frica de a evolua
Le îngheață puterile
Căci spaima dispare
Când crezi în tine
Doar ai încredere
În forțele divine. "

Așa doamna gândise
Și pe foaie se născuse
Un tandru și modern veșmânt
Al femeiei cu sâni ce sunt
Acoperiți de materialul
Transparentei bluze
Lăsând imaginația și gândul
Să te poarte către ale ei buze.

Diva doamnă privește ceasul
Lăsând oboseala -i închidă pleoapele
Și aude glasul
Îngerilor din oglindă, ce porți, aurii, au deschidă.

poezie de (2005)
Adăugat de Cristian HarhătăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi înflorește cireșul! Ne place fim cât mai aproape unul de altul în aceste momente de emoție și dăruire!

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Tărâmul copilăriei

bunica ștergea ferestrele
cu o fâșie de pânză
clătită în lumina dimineților.

de fiecare dată
pomii căpătau flori
florile căpătau glas
și glasul se pierdea
în urechea mea de copil
asurzind-o.
gardul ce separa
curtea păsărilor
de grădina cu zarzavat
devenea mai înalt și mai alb
ochii mei nu puteau -l cuprindă
dar vedeam cum un șir de furnici
urca treptele-n tindă
sau cum se retrăgea melcul
în casa lui cu o singură încăpere...

"bunico,
pot curăț fereastra cu iarbă
dacă melcul îmi cere?"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răsfățuri vii
pe oglinda lacului
perechi albe,
sfidând liniștea undelor,
lebedele dansează.

tanka de (6 iunie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna plină roz

April s-a copt, chiar de-i răcoare,
Iar pământu-i o pătură de floare;
Culorile, puternice, strălucitoare
Au molipsit și Luna schimbătoare.

Doamna nopții, iarăși, s-a-mplinit,
Doar că Luna Nouă a mai suplinit,
Într-un trusou roz-sidefat s-a gătit
Și pe pași de vals săltăreți a țâșnit.

Printre stele, parcă-i înger colorat,
Iar cu lumina magică ne-a siderat,
Chiar dacă răsare, abia pe inserat,
Este muză și astru' cel mai venerat.

Doamna nopții s-a-mplinit, din nou,
Și colorată-n roz pare a fi un cadou,
În zori va dezbrăca ineditul trusou,
Metamorfozat în poeme, ca tablou.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Starea văzului

Deschid un ochi imens
până spre cer
și lucrurile tresar
în freamătul rece al cuprinsului
dintr-o întâmplătoare azvârlire
de cuvinte țipate în eter
pe deget îmi cade rana unei păsări
abia împușcată
și... poc!
bolul din care
fără constrângere respir
se sparge.

Au deraiat tramvaiele toate
iar în umerii străzilor
sapă durerea unei realități delirante.
Un albastru puțin,
un mai puțin albastru
țâșnește din ochiul meu
ca o însângerare de ape
ce spală maidanele iubirii
printr-o cădere în pleoape.

Pe gust îmi crește dezamăgirea,
iarbă amară, otrăvitoare
și asta tocmai acum
când încerc redau fericirii
sâmburele lumesc
în care văzul mă doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!