O dâră de soare aurea mobilierul vechi, printre storurile lăsate ca o mireasmă de clipe, special concepute pentru a rămâne în veşnicie. Un bumb de aur înaripat lovea fereastra închisă. Aerul, cu dulcea mireasmă de zori de zi, de frunze şi conuri de brad, de tămaie şi de fructe de munte proaspăt culese, ne îmbia sufletul.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

flori pe fereastră –
mireasmă dulce de crini
un somn liniştit

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem iubitei adormite

Iubito, stai cuminte-n catifele,
În zori de zi să te-nvelesc aş vrea,
Să plouă peste genele de stele
Doar muguri mătăsoşi de catifea.

Să-ţi prind în păr mireasmă de gutuie,
Cu florile de tei să te-nvelesc
Şi cu aroma dulce-amăruie,
Cu ochi de vise dulci să te privesc.

Pe copsele cu aur poleite
Săruturi dulci de mere să-ncolţească
De mine să-ţi aduci mereu aminte,
Iubita mea de viţă-mpărătească.

Şi colindând pe cerul fără seamăn
Să înviem iubirea noastră pură,
Să ningem pe pământul cald şi reavăn
Iubire nouă, veşnică şi pură.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

Sunt
Fotometria unor clipe
Inegal măsurate
În curgerea lor către moarte.
Am evadat, stingheră mireasmă,
În voal risipit de mireasă,
Pe munţi de aramă.
Un voal ce pe trepte
De albe tăceri
M-a trecut în drumul spre ieri.
Îmi pâlpâie sufletul
Sub adierea sărutului tău.
Picuri de sângeri din ochii mei cad
Şi pleoapele ard...
Mi-e somnul mai greu,
Negura mă soarbe
Iar eu mă adâncesc
Spre a-i lumina marginile.
Nu, nimeni nu mă va putea stinge!
Atâta timp cât sunt eu...
Şi întâmplător... sunt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai stenic decât albul curat al zilei senine, perete vechi cu var proaspăt. În amurg te întrebi: Ce mireasmă să fie de te apasă pe piept ca piatra de mormânt?

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de primăvară

Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Şi lumină s-o inunde.

Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă

Gândul, visul şi privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori şi până-n seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin balcoanele pline de praf şi de frunze, vântul citea ziare vechi, căzute în transă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

narcise albe –
verzile frunze de jad
lacrimi de soare

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine, Doamne, drumurile sfinte!

Ţine, Doamne, drumurile sfinte
Maicii mele, bunului părinte,
Ca-n nuntire cu divinitatea
S-aibă forţa de-a învinge moartea.

Împărate Sfânt, măicuţei mele,
Fă cununi de salcie şi stele!
Plânsului ce-n suflet lin se scurge
Dă-i, te rog, har şi mireasmă dulce.

Glasul maicii mele strigă-n noapte...
Tu, iubită mamă, eşti departe!
Îngeri cu aripi de catifea
Te ascund în ceruri, mama mea.

Îţi sărut năframa şi mireasă
Vin şi-n plâns, acum, m-aşez la masă...
Plânsului ce-n suflet, lin, se scurge,
Dă-i te rog, har şi mireasmă dulce!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă parfumată...

E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!

În valuri foşnitoare de frunze arămii,
Te-aştept! Te-aştept de-o viaţă, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze şi de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!

Şi să ne plângă ploaia la creştet până-n zori
În toamna parfumată şi plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi şi veşnicia,
Să nu sfârşim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Încerc o voioşie
pe-o rază de lumină
ca o mireasmă caldă
ce mă învăluie adânc
faţa se luminează
visul iar dispare
şi clipe frumoase
apar ca prin minune,
râzi la soare
râzi la lume
şi fii încrezătoare
totul va trece
fericirea divină apare
în tot ce ne-nconjoară.....

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintul florilor de tei

Se scutură teii de floare
Ne inundă miresme amare...
Mireasmă de grâne şi miere,
De vis şi de pită
Impodobită cu betea
De frunze-arămii...
La tâmplele albe simt zvâcnind
Vulcanii tinereţii.
Privirea-mi, cu jind,
Se-nfruptă din marea de floare.
Alintul florii de tei, când alergam pe alei,
Acum mai aspru mă doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vara la-nceput -
în aerul călduros
mireasmă de crini

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit

Atât de frumos
vara
se împleteşte
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ţi zâmbeşte cu căldură
şi te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îţi mângâie fruntea cu aripile lui din zbor

cresc hribele
aşa de aromaţi căpşunii de câmp te-mbie să-i culegi
cireşele
te cheamă aproape pe nume
să le savurezi mireasma atât de gingaşă
iar dudele
îţi fac cu ochiul din duzii încărcaţi cu
miresmele lor

ploaia
îţi numără paşii sub picurii ei
în special la ţară pe un pământ proaspăt cosit
pe Poduri printre pruni
la Bogata
când pământul reavăn atât de gingaş îţi surâde
dezbrăcat de iarba care e stivuită în brazde
în mireasma aceea atît de fină cu
picuri de ploaie
cu adieri de vânt
cu mirosul acela de iarbă proaspăt cosită
în mijlocul naturii create de Dumnezeu pentru om

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie Stelei Popescu

Frunze cad în calea mea,
Cad şi suflete deodată,
Astăzi, tu de vei pleca,
Voi rămâne-ndurerată.

Îngenunche trecători -
Plâns de lacrimă târzie,
Frunze-n suflet şi în zori,
Zborul lin de păpădie...

Prind pe-al pieptului altar
Visul meu – o stea de taină
Şi în sufletul de jar
Te păstrez, iubită doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpost

Pleoapele mele sunt adăpost
Ciutelor ce vin să se adape
Din lacrimile mele,
Din izvorul cuvintelor nedestăinuite,
Dintr-un suflet nespovedit...
E trist...
Înnouratul cer
Se crapă precum o pâine
Din făină de mei...
Plâng ochii mei...
Zăbrele de gene rup lumea în două.
Lumânări solare ard
Pe vârfuri de brad.
Suflete cad
Sângerânde şi plânse
Îngenunche sfârtecate de lănci de priviri,
Sub frunze ascunse...
Sentimentele ard...
Mătasea lor alunecă printre ramuri
Şi frunze ruginite şi foşnitoare...
Explozie de culoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi din iubire

Intr-o scorbură de brad
Intr-un vârf de munte înalt
Loc înconjurat cu gard
Gându-mi zboară într-un salt

Unde cerul sărută pământul
Mă confund cu aerul sărat
Orizontul înfruntă vântul
Si poposesc la un mal curat

Printre boabe fine de nisip
Sub căldura ce din mine dogoare
Caută-mă să nu mă risip
Sufletul se topeşte la soare

Printre rosii maci de mai
Fluturi îsi întind ei aripioare
In decembrie nasc mici crai
Zboară prin stomacuri iubitoare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustea fericirea în mine, apoi evadase şi se risipise în flori şi în frunze, în păsări şi fluturi, în raze de soare. Şi mireasma aceasta de bucurie se întorsese înapoi în suflet, înmiresmându-l.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aurea mediocritas"

Am auzit şi-n minte mi-a rămas,
Că-i "aurea mediocritas".
O fi, admit, dar ţin să se arate
Dacă-i de aur, de câte carate?!

epigramă de Mihai Cosma din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai cărări prin locuri neumblate de zei

adâncit în toiagul vieţii
dar aplecat uşor spre veşnicie
precum un melc care are de urcat un munte
apoi respir adânc
ca pentru eliberatul sufletului
culeg înţepenite flori pentru fluturii de zăpadă
din fereastra care încă mai dă spre lună
de nebun tai autostrăzi de omăt
pentru ultima mea dâră
precum o apăsare de om de nea fericit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare apune –
se pregătesc pentru somn
apă şi nave

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!