Valeria: Ce faci aici, scumpo? E târziu şi încă nu te-ai îmbrăcat...
Lia: N-am nici un chef să merg la Institut azi; plouă aşa de rău...
Valeria: De fapt, nu din cauza ploii n-ai chef, dar trebuie să pleci.
Lia: Dar, mamă, azi...
Valeria: Ştiu, e luni, iar comisia Disciplinară va începe ancheta împotriva colegului tău, în urma reclamaţiei pe care ai depus-o.
Lia: Chiar trebuia să-mi aminteşti?
Valeria: Nu, însă trebuie să-ţi asumi responsabilitatea faptelor tale. Haide, ridică-te şi îmbracă-te! Merg cu tine...
Lia: Dar, mami...
Valeria: Mergem împreună. Hai odată, nu fi puturoasă! Sau vrei să te îmbrac eu, ca pe bebeluşi?
Lia: Ah, nu... Nici chiar aşa, mami. Aşteaptă-mă; vin imediat!
Valeria: O întrebare, scumpo: Dacă merg şi eu cu tine, tot mai trebuie să ne însoţească şi domnii aceia doi, body-guarzii?
Lia: Da, mamă, trebuie.
Valeria: Bine. Grăbeşte-te! Am să te aştept.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Mami, n-ar trebui să plecăm de aici?
Valeria: De ce, draga mea?
Lia: Pentru că toţi colegii mă privesc din când în când, de parcă aş fi ucis pe cineva de curând.
Valeria: Scumpo, ceea ce ai făcut e cam asemănător; şi nu cred că putem pleca, trebuie să mai stăm.
Horaţiu: Doamna Valeria Stancu?
Valeria: Da, eu.
Horaţiu: După soţii Enka, va trebui să intraţi dumneavoastră, împreună cu domnul Virgil Stancu.
Valeria: Regret, soţul meu a rămas acasă.
Horaţiu: Va trebui să-l chemaţi urgent; trebuie să se prezinte.
Valeria: Bine, o să-i telefonez şi vă asigur că va veni în curând.
Horaţiu: De acord. După ieşirea soţilor Enka, va urma o scurtă pauză, până va sosi soţul dumneavoastră. Să ne anunţaţi imediat ce dânsul va fi aici.
Valeria: Desigur.
Lia: Mami, chiar trebuie să vină şi tati?
Valeria: Se pare că nu putem evita asta, scumpo.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valeria: Lia, scumpo, deschide-mi, te rog... Nu vrei să vorbim puţin?
Lia: Lasă-mă, mamă; te rog, vreau să fiu singură...
Valeria: Nu se poate, ştii bine; consideră-mă prietena ta cea mai bună şi spune-mi ce ai pe suflet. Dacă vrei, poţi închide din nou...
Lia: Nu-i nevoie.
Valeria: Ce-i cu tine, copilă? Ai plâns, nu-i aşa?
Lia: Nu, deloc.
Valeria: Sigur; mi s-a părut mie... Ce s-a întâmplat totuşi? De ce eşti tristă? De ce nu vrei să-mi spui?
Lia: N-am nimic, mamă.
Valeria: Cu cine ai venit? Am auzit o maşină; parcă a directorului. Era el, nu-i aşa? Băiatul acela, comandantul vostru, tânăr şi frumos; Lucian Enka... Îl iubeşti, prostuţo!
Lia: Nu-i adevărat.
Valeria: Atunci de ce suferi? Să nu-mi spui că nu din cauza lui!
Lia: Păi... Tocmai am depus o reclamaţie împotriva lui la Comisia Disciplinară a Institutului. De luni se va deschide o anchetă, în cadrul căreia, cazul lui va fi intens cercetat, pentru a se lua o decizie în ceea ce-l priveşte, în principal în legătură cu cariera lui în astronautică; aceasta s-ar putea încheia în curând, definitiv, înainte de a fi început...
Valeria: Cum?! De ce-ai făcut una ca asta, scumpo? E totuşi un băiat foarte drăguţ; mi-a lăsat o impresie bună.
Lia: Te rog, mamă, nu-mi mai reproşa şi nu mă întreba nimic. Mai bine lasă-mă singură acum...
Valeria: Cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Unde vrei să pleci, mami?
Valeria: Trebuie să vorbesc cu tatăl colegului tău.
Lia: Dar, mami... Te rog, mai bine nu; nu e cazul să te înjoseşti faţă de acest domn.
Valeria: N-am să mă înjosesc deloc, dar trebuie să vorbesc cu dânsul... Bună ziua, domnule Enka.
Iulian: Bună ziua, doamnă.
Valeria: Mă numesc Valeria Stancu şi sunt...
Iulian: Ştiu! Mama domnişoarei consilier, reclamanta.
Valeria: Întocmai. Aş vrea să-mi cer scuze pentru cele întâmplate. Vă asigur că fiica mea deja regretă acţiunea pe care a întreprins-o împotriva fiului dumneavoastră; nu ştiu ce-a fost în mintea ei atunci. Vă rog să n-o judecaţi prea aspru.
Iulian: Doamnă, nu o condamn deloc pe domnişoara; sunt convins că n-a făcut acest gest fără a fi avut motive solide, de care fiul meu nu poate fi deloc străin; are el partea lui de vină şi-mi va da socoteală pentru asta.
Valeria: Nu, tocmai; vă rog să nu-l certaţi pe băiat; e doar o greşeală a fiicei mele. El e nevinovat.
Iulian: Da?! Nevinovat?! Rămâne de văzut. Vă mulţumesc că încercaţi să-i luaţi partea fiului meu, dar el tot va trebui să-mi explice ce s-a întâmplat de fapt; nu-i chiar un sfânt, ca să fie nevinovat.
Valeria: Cum doriţi... Încă o dată, mă scuzaţi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: N-am înţeles prea bine la telefon; ce s-a întâmplat, de fapt?
Lia: Ah, tati... Îmi pare rău că trebuie să înfrunţi şi tu neplăcerile astea, dar... Am făcut prostia de a-l reclama către Comisia Disciplinară a Institutului pe colegul meu, Lucian Enka.
Vigil: De ce, scumpa mea? Cu ce te-a supărat?
Lia: Cu nimic, tati.
Virgil: Nu înţeleg...
Valeria: Haide, Virgil! Trebuie să intrăm, să dăm nişte declaraţii. Suntem aşteptaţi de membrii Comisiei.
Virgil: Ai auzit, draga mea? Trebuie să intrăm...
Lia: Şi eu?!
Virgil: Aşteaptă-ne aici. Nu vei păţi nimic.
Traian: Te rog, domnişoară, haide lângă colegii tăi, nu sta aici, singură...
Lia: Dar, domnule director... Mai bine nu.
Traian: De ce nu, domnişoară? Haide, nu-ţi fie teamă, n-o să îndrăznească nici unul să-ţi vorbească urât, nici măcar să te privească urât, pentru că nu o să le îngădui eu. Haide, încă sunteţi toţi colegi, faceţi parte din echipaj.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hai, domnişoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulţumesc, mai bine nu.
Lucian: Şi totuşi, domnişoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamaţiei.
Lia: Şi totuşi, îmi vorbeşti cu "dumneata" şi cu "domnişoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; aşa cum ne-am înţeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi şi nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că eşti.
Lucian: Aşa ţi s-a părut?
Lia: Nu; aşa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei să mergi cu mine, te rog să urci mai repede în maşină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puţin, hotărăşte mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Hmmm... Te-aş ruga să ieşi din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ţi dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi să ieşi mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea să fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând să-i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus să pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ţi-am spus că n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poţi rămâne. Dar trebuie să-mi promiţi că nu te vei mişca de pe scaunul pe care te-ai aşezat.
Lucian: N-am de gând să-ţi promit nimic.
Lia: Lucian, te-aş ruga să rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic şi eu.
Lia: Rămâi acolo unde eşti!
Lucian: N-aş prea crede. Aş rămâne, dacă... Dar nu-ţi pot garanta nimic, aşa că mai bine tac.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, n-ai plecat totuşi?
Lia: Nu, nu sunt aşteptată de Sid. Cel puţin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înţeleg deloc, domnule comandant! Vacanţa s-a sfârşit, pentru noi toţi, inclusiv pentru tine, doar aşa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnişoarei Ly e de aşteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar şi pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid şi eu te-am aşteptat ieri şi alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Şi de ce nu m-ai anunţat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te aşteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci...
Lucian: Ah, Lia... Scuză-mă, te-am lăsat singură cu ai mei; sper că nu sunt prea cicălitori.
Lia: Nu, deloc; sunt foarte drăguţi, dar... Văd că eşti cam ocupat şi am să înţeleg dacă nu mă poţi conduce până acasă, dar aş vrea să plec; nu mai pot întârzia.
Lucian: Poftim?! Nu, cum să pleci singură?! Ţi-am spus că o să te conduc până acasă, deci exact aşa se va întâmpla. Am să te rog doar să mai aştepţi; nu durează mult, mai am doar puţin de lucru aici. Ştiu că părinţii tăi te aşteaptă, dar sper să nu fie prea îngrijoraţi dacă o să mai întârzii niţeluş.
Lia: Nu, nu sunt îngrijoraţi; ei mă ştiu în siguranţă, cu body-guarzii aceia.
Lucian: Body-guarzii; aceia de care te-am scăpat în seara asta... Lasă, că şi cu mine eşti în siguranţă.
Lia: Nu mă-ndoiesc de acest lucru, dar...
Lucian: Te rog, aşteaptă-mă numai puţin, dincolo; doar nu sunt chiar atât de îngrozitori ai mei, încât să vrei să pleci de acolo.
Lia: Ah, nu... Bine, am să te mai aştept puţin.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, găteşti; dar de ce? Asta nu înţeleg...
Lucian: Pentru că aşa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveţi roboţi casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboţii sunt cam în plus, n-au ce face, şomează; le fur eu activitatea.
Lia: Şi părinţii tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunţă.
Lia: Bine; te aştept.
Lucian: Ia-l şi pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aş lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Afurisită promisiune! Aş fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedeşti, respectându-ţi promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părţi implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi eşti coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăşi cu chestia asta! Altfel mă văd nevoit să-ţi spun din nou "prinţesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândeşti la aşa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Aşteaptă, Alteţă! Şi eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prinţesă.
Lia: Ah, Luci, eşti imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te laşi mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aş putea, prinţeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tu de ce-ai mai rămas?
Lucian: Eu?! Bună întrebare... Într-adevăr, oare de ce? Doream doar să-ţi propun să mergem împreună, după ce o vei vedea şi tu pe domnişoara Petra.
Lia: Împreună?! Rămâne de văzut, comandante!
Lucian: Ai putea să... Să-mi evaluezi activitatea.
Lia: După ce va începe misiunea; până atunci, nu încă.
Lucian: N-ar strica să începi mai din timp.
Lia: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: E adevărat, are o privire intimidantă, dar nici chiar aşa...
Dora: Aş... Ia spune-mi, sincer, tu de câte ori l-ai privit fix în ochi până acum, de când sunteţi colegi?
Lia: Eu?! Sincer?! Nici măcar o singură dată; n-am îndrăznit...
Dora: De ce?
Lia: Ţi-am spus: Are o privire intimidantă, care te îngheaţă, te înfioară.
Dora: Ah, ce încurajator...
Lia: Hai odată, ce naiba! Parcă ai fi copil, aşa te porţi!
Dora: Tu vorbeşti?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ce-i? Ai ceva important să-mi spui?
Dora: În afară de faptul că plecaţi azi, peste doar câteva ore... Da... Ghici cu cine m-am întâlnit aseară, năroado?
Lia: Nu ştiu. Cu cine?
Dora: Cu colegul tău cel frumos, comandantul misiunii, Don Juan, norocoaso! E un tip super; superb...
Lia: Cu Luci? Zău?
Dora: Chiar cu el. Şi m-a oprit, ba chiar a vorbit cu mine.
Lia: Serios? Despre ce?
Dora: Păi, ca să vezi... Despre tine.
Lia: Cum adică?! Despre mine?
Dora: Da. M-a întrebat, destul de direct, fără ocolişuri, dacă ai vreun prieten, adică, mai exact, vreun iubit.
Lia: De ce te-ar fi întrebat aşa ceva?
Dora: Habar n-am.
Lia: Şi tu ce i-ai răspuns?
Dora: I-am spus adevărul, evident, că n-ai nici un prieten şi că n-ai avut niciodată.
Lia: De ce i-ai spus aşa ceva?
Dora: Dar ce-ai fi vrut? Să-l mint?! Încearcă tu, dacă poţi; eu n-am îndrăznit.
Lia: Ah, pricep; privirea lui intimidantă... Dar n-ar fi trebuit să-i spui. Oricum, n-are importanţă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ţi cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiţi să te conduc până acasă, cu maşina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid şi de body-guarzii mei...
Lia: Să mă conduci până acasă? Nu cumva mă confunzi; cred că altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnişoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei să spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând să susţii că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeaşi maşină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum aşa, mă urmăreşti?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu ştii? Aţi trecut pe lângă mine.
Lucian: Aşa-i; n-ai vrut să vii şi tu cu noi.
Lia: Poate aş fi fost în plus; v-aş fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoţit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat şi de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceştia, cum şi de ce ai de gând să scapi?
Lucian: Hai cu mine!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Arată-mi ultima fotografie!
Lucian: Nu cred că ai vrea s-o vezi...
Lia: Dă-mi-o! Ah, da... Poţi s-o păstrezi pe aceasta. Mie nu-mi trebuie.
Lucian: Ţi-am spus că n-o să-ţi placă.
Lia: Nu contează... Spune mersi că n-am rupt-o! Dar nu cumva s-o arăţi colegilor noştri, să te lauzi cu ea.
Lucian: De ce-aş face aşa ceva?! Sincer, nu-mi stă în caracter... Din nou mă surprinzi, într-un mod neplăcut; cât de puţin mă cunoşti, Lia... Ce zici, mai stăm sau coborâm?
Lia: Mai stăm! Nu coborâm încă.
Lucian: Bine. Dacă zici tu, atunci să stăm. Dar nu prea mult. Aproape s-a înserat.
Lia: Nu-i nici o problemă, doar suntem pe Proxima.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Te-aş putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aş prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu ştiai că ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuşi, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aş sfătui. Şi nici nu cred că ştii ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insişti, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ţi explic. Priveşte doar! Şi încearcă să faci şi tu tot aşa, la fel ca mine. E uşor. Sau cel puţin, mie aşa mi se pare.
Lia: Cu cuţitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuţitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Eşti musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau să încerc şi eu.
Lucian: Cum doreşti. Poţi încerca. Însă... Invers; cuţitul în dreapta, doar dacă nu cumva eşti stângace. Şi nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ţi-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Serios?! Ascultă, dacă vrei să mai rămâi, atunci plec eu.
Lucian: Dacă pleci tu, plec şi eu.
Lia: De ce? Tu poţi rămâne afară, oricât pofteşti.
Lucian: De unul singur? Ce, ai impresia că sunt nebun? Par cumva a fi? N-am nici un chef să mai rămân. În compania ta, da, ar mai merge, ar fi plăcut, dar aşa, singur, nu, în nici un caz. Nu-s idiot!
Lia: Ah, dar eşti enervant! Nu pricepi că vreau să fiu singură?
Lucian: Nu pricep! Nu la acest capitol. Dacă ar fi vorba despre matematică, poate aş mai pricepe câte ceva, aşa însă... Prefer să fiu enervant.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Rikky iubeşte pe Lia; Rikky iubeşte şi pe şeful..." spusese papagalul pe neaşteptate; auzindu-l, ea se îmbujoră uşor, iar Lucian zâmbi doar, însă pasărea vorbitoare concluzionă: "Şeful o iubeşte pe Lia; şi Lia îl iubeşte pe şeful..." Aceste cuvinte ale papagalului îl derutară pe Lucian; ar fi vrut el să fie aşa! Inima lui începu să bată nebuneşte. Privi tăcut spre colega lui. Nici ea nu părea foarte liniştită, netulburată de acele cuvinte. Iar în acel moment, Lucian chiar n-ar mai fi ţinut cont de promisiunea făcută; cu siguranţă ar fi îmbrăţişat-o şi ar fi sărutat-o, dacă nu apărea doamna Valeria Stancu, mama ei. Ce moment nepotrivit îşi alesese şi dânsa pentru a ieşi din casă! Încet, vraja se risipi, ca un fum, ca un abur, iar domnişoara consilier nu află nici de data aceasta cum ar fi fost dacă Don Juanul Institutului ar fi procedat cu ea aşa cum îi povestiseră colegele ei despre el. Pe el, bineînţeles, nu l-ar fi incomodat cu nimic prezenţa poliţiştilor, a oamenilor din stradă, care încă îi fotografiau de zor, dar mama ei... Pe doamna Valeria Stancu n-o putea ignora!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: N-o lua chiar aşa...
Lia: Atunci cum? Cum altfel? Spune-mi tu, expertule! De fapt şi tu ai condus-o pe Sonya, te-ai plimbat cu ea prin oraş, sigur nu doar o singură dată şi nu numai cu ea. Şi nici măcar nu te-ai limitat doar la atât, la o simplă plimbare, ca mine. Vrei să adaug ce altceva ai făcut?
Lucian: Ce vrei să spui cu asta? Sună a acuzaţie!
Lia: Iar ţie nu ţi-a cerut nimeni niciodată explicaţii!
Lucian: Off... Ce greu e! Nu ne înţelegem.
Lia: Într-adevăr, nu ne înţelegem deloc. Însă doar din cauza ta! Te întreb din nou, ce vrei de fapt?
Lucian: Nimic! Tu ce crezi?
Lia: Luci, sincer, nici nu ştiu ce să cred când e vorba despre tine. Vreau doar să înţelegi că dacă m-ai salvat, asta nu-ţi dă drept de proprietate asupra mea, deci, nu presupune că ar trebui să vorbesc numai cu tine, să mă plimb numai cu tine, să mă conduci doar tu, mereu... Şi din nou repet: Fac orice vreau în timpul meu liber!
Lucian: Desigur. Ai perfectă dreptate.
Lia: Şi atunci... Care-i problema?
Lucian: Nici una! Dar de ce tocmai cu Sid?
Lia: De ce te deranjează acest lucru? Ai ceva împotriva lui?
Lucian: Nu mă deranjează deloc. Şi n-am nimic împotriva lui. E prietenul meu. Doar că... Eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Se pare că nu poţi scăpa de "probleme". Poate ai avea nevoie de protecţie chiar şi-n Institut; de ce nu-i propui directorului să-ţi asigure protecţie non-stop; chiar şi când dormi? Dânsul s-ar ocupa imediat de acest lucru şi ar rezolva problema cât ai bate din palme.
Lucian: Ah, nu, nici chiar aşa. Domnişoarele acelea erau doar...
Lia: Admiratoarele tale din Institutul nostru? Presupun, doar o parte din ele...
Lucian: Nu tocmai; sau poate... Dar n-am nevoie de protecţie împotriva lor.
Lia: Sigur; cum să nu?! Am observat... Te descurci foarte bine şi singur.
Lucian: Poate nu mă descurc atât de bine, dar...
Lia: Vezi?! A fost o decizie greşită să fie numit în funcţia de comandant al misiunii noastre tocmai Don Juanul Institutului, adică tu.
Lucian: O decizie greşită?! Aşa crezi?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!