Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ți cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiți să te conduc până acasă, cu mașina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid și de body-guarzii mei...
Lia: Să conduci până acasă? Nu cumva confunzi; cred altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnișoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând susții că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeași mașină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum așa, urmărești?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu știi? Ați trecut pe lângă mine.
Lucian: Așa-i; n-ai vrut să vii și tu cu noi.
Lia: Poate aș fi fost în plus; v-aș fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoțit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat și de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceștia, cum și de ce ai de gând scapi?
Lucian: Hai cu mine!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, gătești; dar de ce? Asta nu înțeleg...
Lucian: Pentru că așa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveți roboți casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam în plus, n-au ce face, șomează; le fur eu activitatea.
Lia: Și părinții tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunță.
Lia: Bine; te aștept.
Lucian: Ia-l și pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aș lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ah, nu încerca readuci îndoiala în sufletul meu în ceea ce te privește, pentru că n-ai să reușești!
Lucian: Nu, zău?! De ce ești atât de sigură că nu te înșeli acum în privința mea? Iată! Suntem absolut singuri în navă! Nu e oare periculos pentru tine?!
Lia: Nu. Deloc. Poate, pentru tine.
Lucian: Pentru mine?! Nici gând! Ce mi-ai putea face tu?
Lia: Nici nu-ți închipui și cred că nici n-ai vrea afli!
Lucian: Serios?! Deci, ești periculoasă... Ar trebui să mă feresc de tine, din calea ta.
Lia: Ar fi spre binele tău.
Lucian: Am rețin acest amănunt pe viitor și voi încerca țin cont de el.
Lia: Asta-ți sugeram și eu.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Și de ce nu mi-ai răspuns apelurilor?
Lucian: M-ai căutat?
Lia: Nu doar odată, desigur. Eram îngrijorată.
Lucian: Îngrijorată? Pentru mine? N-ar fi trebuit, serios... Scuză-, nu te-am auzit, nu purtam uniforma; în plus, minitransmițătorul meu e decuplat și așa a fost în tot timpul ăsta.
Lia: N-o purtai nici atunci și ți-ai decuplat minitransmițătorul?! Luci, ce se petrece cu tine?
Lucian: Nimic deosebit!
Lia: Nimic?! Văd că nu se poate discuta normal cu tine! Nu știu de ce m-am ostenit să te caut și te-am așteptat totuși... Ești la fel de nesuferit.
Lucian: Stai! Nu pleca încă, te rog! Știu că sunt nesuferit, dar ți-am spus că trec printr-o perioadă dificilă.
Lia: Nu; ai spus delicată.
Lucian: Dificilă sau delicată, ce contează?! Scuză-, te rog, nici nu știu ce spun; sunt atât de confuz...
Lia: Azi vei veni, la ora 14.00?
Lucian: Nu, în nici un caz!
Lia: Dar mâine?
Lucian: Nici mâine! Nu mă așteptați degeaba!
Lia: Dar când vei veni?
Lucian: Nu știu, nu m-am hotărât încă.
Lia: Luci... Ce-i asta, o altă separare? Una neanunțată și fără motiv, de data asta?
Lucian: Nu, nici gând! Nu-i nici o separare.
Lia: Atunci... Nu te înțeleg.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru că așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine aștept la ușă, până binevoiai tu să te trezești, -mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-, te-am privit doar, atâta tot.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Hai, domnișoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulțumesc, mai bine nu.
Lucian: Și totuși, domnișoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamației.
Lia: Și totuși, îmi vorbești cu "dumneata" și cu "domnișoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; așa cum ne-am înțeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi și nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam ești.
Lucian: Așa ți s-a părut?
Lia: Nu; așa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei mergi cu mine, te rog să urci mai repede în mașină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puțin, hotărăște mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând -mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie pot fi așa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal -ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut să-i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper știe; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ia te uită, ce onoare... Să fiu servită chiar de comandantul nostru... Ah, scuză-, n-am vrut să spun... Adică...
Lucian: Nu-i nimic. De fapt, știi , dimpotrivă, e o mare onoare pentru mine să am ocazia să te servesc, domnișoară consilier.
Lia: Exagerezi...
Lucian: Ba, deloc.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Afurisită promisiune! Aș fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedești, respectându-ți promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părți implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei -mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns -mi ești coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăși cu chestia asta! Altfel văd nevoit -ți spun din nou "prințesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândești la așa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Așteaptă, Alteță! Și eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prințesă.
Lia: Ah, Luci, ești imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te lași mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aș putea, prințeso!
Lia: Trebuia -mi imaginez asta, Don Juan!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Original mod de a o liniști ai mai găsit și tu, de altfel, specific ție, evident...
Lucian: Cum altfel ai fi vrut să procedez?
Lia: Nu știu, poate prin cuvinte potrivite.
Lucian: Posibil... Numai că eu nu-mi găseam cuvintele potrivite în acel moment. Eu nu sunt tu. Nu sunt psiholog, să am mereu cuvintele potrivite, dinainte pregătite!
Lia: Sigur, tu nu puteai găsi o altă cale de rezolvare a situației.
Lucian: Ce încerci spui?! Nu mă acuza, pentru că greșești! Am fost foarte corect cu blondina, însă nu mi-a trecut prin cap o altă modalitate de a o scoate din starea aceea! Tu n-ai fost acolo, ca să înțelegi... De altfel, repet, nu-ți datorez explicații și doar ce am spus că nu vreau intrăm în detalii! Ți-am spus adevărul doar ca să vezi că sunt totuși sincer și n-am nimic de ascuns, deși nu e în avantajul meu. Nu eram însă obligat! Pricepi?
Lia: Și chiar n-ai sărutat-o?
Lucian: Nu, sigur că nu. Dacă nu mă crezi, poți verifica! O poți întreba și pe ea sau chiar pe Nick, n-am nimic împotrivă! Doar că nu-mi vine cred -mi pui astfel de întrebări!
Lia: Bine, nu te supăra! Știu doar că-ți place săruți fetele frumoase, deci, de ce să fi scăpat ocazia de a o săruta și pe ea, doar e frumoasă, chiar foarte frumoasă...
Lucian: Lia, te rog!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Te-aș putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aș prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu știai ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia aflu până acum. Totuși, dă-mi voie încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aș sfătui. Și nici nu cred știi ce ar trebui faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate descurc.
Lucian: Bine. Dacă insiști, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ți explic. Privește doar! Și încearcă faci și tu tot așa, la fel ca mine. E ușor. Sau cel puțin, mie așa mi se pare.
Lia: Cu cuțitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuțitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Ești musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau încerc și eu.
Lucian: Cum dorești. Poți încerca. Însă... Invers; cuțitul în dreapta, doar dacă nu cumva ești stângace. Și nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ți-am spus: Ceapa e tare afurisită! O plângi, iar eu nu vreau văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Tatăl tău obișnuia gătească des, ca tine?
Lucian: Blondul?! Nu, deloc. Niciodată!
Lia: Și atunci, tu cum de te-ai deprins?
Lucian: Păi, eu... Nu știu cum. Pur și simplu, mi-a plăcut și am învățat singur, pentru că m-am simțit atras de domeniul culinar... Nu-mi explic de ce!
Lia: Aha; cam la fel ca și cu matematica ta.
Lucian: Nu chiar; deși, într-un fel, poate... Vezi tu, matematica a fost pentru mine... Prima mea mare iubire, declarată, pe față, fără ocolișuri, încă de când eram mic.
Lia: Zău?! Frumos spus... Și care ar fi fost a doua?
Lucian: A doua?! N-am să-ți răspund la asta...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că ești norocos; obții ceea ce îți dorești.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins așa de ușor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicații.
Lucian: Dar eu vreau -ți explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaș. Și mi l-a lăsat doar pentru că așa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ți-am spus, poți chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Nimeni nu poate face nimic acum, nu putem decât să așteptăm liniștiți, după cum ai spus chiar tu.
Lucian: Știu; tocmai neputința asta mă înnebunește! Îmi toacă toți nervii! Aș vrea pot face ceva.
Lia: N-ai ce să faci. Trebuie accepți situația, realitatea.
Lucian: Am încerc, dar nu știu dacă pot accepta. Oricum, n-am de ales... E deja o altă pată neagră în dosarul meu, nu-i așa? Se adaugă la celelalte... S-au strâns destule în șase ani, de când am părăsit Terra.
Lia: Ah, afurisit raport! Nu mai tot aminti de el!
Lucian: Sunt curios... Aș vrea știu ce-ai scris despre mine până acum. Nimic bun, presupun...
Lia: Nu contează...

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Hmmm... Te-aș ruga ieși din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ți dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi ieși mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând să-i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus să pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ți-am spus că n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poți rămâne. Dar trebuie -mi promiți că nu te vei mișca de pe scaunul pe care te-ai așezat.
Lucian: N-am de gând -ți promit nimic.
Lia: Lucian, te-aș ruga rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic și eu.
Lia: Rămâi acolo unde ești!
Lucian: N-aș prea crede. Aș rămâne, dacă... Dar nu-ți pot garanta nimic, așa că mai bine tac.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și acum de ce nu te-ai îmbrăcat cu o rochie?
Lia: Așa nu-ți place?
Lucian: Ba da; n-aș putea zice că nu. Arăți foarte bine.
Lia: Știu că nu prea potrivesc cu costumația ta, dar n-am nici o rochie aici, nu le-am luat din navă, le-am lăsat pe toate acolo.
Lucian: Dacă vrei, putem trece prin navă, să te schimbi, sau să mă schimb eu, ca să ne potrivim.
Lia: Nu. E bine și așa. De altfel, prefer pantalonii, de orice fel, lungi sau scurți.
Lucian: De ce?
Lia: Mi se par mai lejeri, comozi, interesanți, sau poate doar mai practici. Oricum ar fi, îi prefer; mi se potrivesc, caracterizează. Deci îmi convine chiar și uniforma. Mă bucur nouă, fetelor, nu ni s-a impus purtăm fuste la uniformă; nu mi-ar fi convenit deloc.
Lucian: Hm... Ești deci un pic băiețoasă, în privința asta?
Lia: De ce? Nu-ți plac fetele cu pantaloni?
Lucian: Ba da. Mie-mi plac fetele, în general, indiferent cum ar fi ele îmbrăcate... Păi, sunt un mare Don Juan, nu?!
Lia: Hm... Să mergem!
Lucian: După tine, frumoasă domnișoară cu pantaloni!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Mă bucur că te-am putut ajuta cu ceva.
Lucian: Nu vreau ca ceilalți observe că sunt neliniștit și îmi fac probleme. Trebuie fiu tare, căci ei trebuie aibă încredere în mine. Deși uneori mi-e atât de greu... De aceea m-am retras, dar tu m-ai observat; bine că nu și ceilalți.
Lia: Da; e greu fi comandant...
Lucian: Mai ales când n-ai nici un sprijin din partea celorlalți. Nici măcar din partea ta; sau mai ales din a ta...
Lia: Eu ți-am acordat sprijinul meu, acum.
Lucian: Da, acum; doar acum... Întrebarea este dacă mi-l vei mai acorda și în continuare, de acum încolo...
Lia: Nu te aștepta la prea mult din partea mea!
Lucian: De asta mă temeam și eu. Păcat... Ne-am înțelege destul de bine. Sper numai să nu redevii ca mai înainte, când nu făceai altceva decât să mă cicălești. Poate putem fi totuși prieteni.
Lia: Ce-ai spus? Prieteni?! Asta nu! Doar colegi, nimic mai mult. Nu uita asta niciodată!
Lucian: Sigur. Atunci... Mulțumesc pentru ajutor, colega. A fost foarte drăguț din partea ta.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru , altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul -mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Aș vrea -ți spun ... Totuși, de fapt, adevăratul motiv pentru care aflu aici, acum, este acela ...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aș vrea ... Vreau -mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Știi tu... Pentru tot. Pentru tot ce ți-am spus, în urmă cu șase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu știi cum m-am simțit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poți -mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt șase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înțelege-, nu vreau vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înțeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înțelegi și tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau aud asta de la tine, ca să pot fi liniștită. Altfel, nu mai pot suporta situația asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insiști... Pentru liniștea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deși practic, nici n-aș avea motive pentru care să te iert. N-ai greșit deloc atunci, ți-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacționat greșit.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Arată-mi ultima fotografie!
Lucian: Nu cred că ai vrea s-o vezi...
Lia: Dă-mi-o! Ah, da... Poți s-o păstrezi pe aceasta. Mie nu-mi trebuie.
Lucian: Ți-am spus că n-o să-ți placă.
Lia: Nu contează... Spune mersi că n-am rupt-o! Dar nu cumva s-o arăți colegilor noștri, să te lauzi cu ea.
Lucian: De ce-aș face așa ceva?! Sincer, nu-mi stă în caracter... Din nou mă surprinzi, într-un mod neplăcut; cât de puțin mă cunoști, Lia... Ce zici, mai stăm sau coborâm?
Lia: Mai stăm! Nu coborâm încă.
Lucian: Bine. Dacă zici tu, atunci stăm. Dar nu prea mult. Aproape s-a înserat.
Lia: Nu-i nici o problemă, doar suntem pe Proxima.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsesc fișa de lectură a operei "Cărăbușul de aramă" de Lucian Blaga? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!