Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Virgil: N-am înțeles prea bine la telefon; ce s-a întâmplat, de fapt?
Lia: Ah, tati... Îmi pare rău că trebuie să înfrunți și tu neplăcerile astea, dar... Am făcut prostia de a-l reclama către Comisia Disciplinară a Institutului pe colegul meu, Lucian Enka.
Vigil: De ce, scumpa mea? Cu ce te-a supărat?
Lia: Cu nimic, tati.
Virgil: Nu înțeleg...
Valeria: Haide, Virgil! Trebuie să intrăm, să dăm niște declarații. Suntem așteptați de membrii Comisiei.
Virgil: Ai auzit, draga mea? Trebuie să intrăm...
Lia: Și eu?!
Virgil: Așteaptă-ne aici. Nu vei păți nimic.
Traian: Te rog, domnișoară, haide lângă colegii tăi, nu sta aici, singură...
Lia: Dar, domnule director... Mai bine nu.
Traian: De ce nu, domnișoară? Haide, nu-ți fie teamă, n-o să îndrăznească nici unul să-ți vorbească urât, nici măcar să te privească urât, pentru că nu o să le îngădui eu. Haide, încă sunteți toți colegi, faceți parte din echipaj.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Traian: Te rog, domnișoară, haide lângă colegii tăi, nu sta aici, singură...
Lia: Dar, domnule director... Mai bine nu.
Traian: De ce nu, domnișoară? Haide, nu-ți fie teamă, n-o să îndrăznească nici unul să-ți vorbească urât, nici măcar să te privească urât, pentru că nu o să le îngădui eu. Haide, încă sunteți toți colegi, faceți parte din echipaj.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Virgil: Gata; se pare că am scăpat și noi. Am dat declarații, le-am semnat; tinere, poți fi liniștit, nu te-am vorbit deloc de rău... Domnule director, regret nespus cele petrecute din cauza fiicei mele.
Traian: Nufaceți griji, domnule Stancu; toți încercăm fim cât se poate de înțelegători. Cât despre fiica dumneavoastră, vă asigur că n-are nimeni nimic împotriva ei.
Virgil: Bine; ne-ați mai liniștit... Cred putem pleca acasă acum. Fiica mea trebuie să mai rămână sau...
Traian: Mai rămâne, bineînțeles, cu colegii ei; vor merge în navă, cu Eugen.
Virgil: Bine; de acord, rămâne, cu colegii ei. Noi însă, plecăm... Încă o dată, ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate. La revedere tuturor. Domnule director... Domnule profesor... Comandante... Scumpo, nu trebuia faci asta!
Lia: Știu, tati.
Nistor: Și noi, dom' director?
Traian: Să mai așteptăm puțin aici, aflăm dacă cei din Comisie mai au treabă cu noi; dacă nu, vă înapoiați în navă și vă reluați activitatea obișnuită, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic. Instrucția continuă, atâta timp cât misiunea n-a fost anulată. Ne-am înțeles, Eugen?
Eugen: Desigur, am să stau cu ei până diseară și mă voi ocupa serios de instrucția lor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Hai, domnișoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulțumesc, mai bine nu.
Lucian: Și totuși, domnișoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamației.
Lia: Și totuși, îmi vorbești cu "dumneata" și cu "domnișoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; așa cum ne-am înțeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi și nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam ești.
Lucian: Așa ți s-a părut?
Lia: Nu; așa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei mergi cu mine, te rog să urci mai repede în mașină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puțin, hotărăște mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Mami, n-ar trebui plecăm de aici?
Valeria: De ce, draga mea?
Lia: Pentru că toți colegii mă privesc din când în când, de parcă aș fi ucis pe cineva de curând.
Valeria: Scumpo, ceea ce ai făcut e cam asemănător; și nu cred putem pleca, trebuie să mai stăm.
Horațiu: Doamna Valeria Stancu?
Valeria: Da, eu.
Horațiu: După soții Enka, va trebui intrați dumneavoastră, împreună cu domnul Virgil Stancu.
Valeria: Regret, soțul meu a rămas acasă.
Horațiu: Va trebui să-l chemați urgent; trebuie să se prezinte.
Valeria: Bine, o să-i telefonez și vă asigur va veni în curând.
Horațiu: De acord. După ieșirea soților Enka, va urma o scurtă pauză, până va sosi soțul dumneavoastră. Să ne anunțați imediat ce dânsul va fi aici.
Valeria: Desigur.
Lia: Mami, chiar trebuie să vină și tati?
Valeria: Se pare că nu putem evita asta, scumpo.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Valeria: Ce faci aici, scumpo? E târziu și încă nu te-ai îmbrăcat...
Lia: N-am nici un chef merg la Institut azi; plouă așa de rău...
Valeria: De fapt, nu din cauza ploii n-ai chef, dar trebuie să pleci.
Lia: Dar, mamă, azi...
Valeria: Știu, e luni, iar comisia Disciplinară va începe ancheta împotriva colegului tău, în urma reclamației pe care ai depus-o.
Lia: Chiar trebuia -mi amintești?
Valeria: Nu, însă trebuie să-ți asumi responsabilitatea faptelor tale. Haide, ridică-te și îmbracă-te! Merg cu tine...
Lia: Dar, mami...
Valeria: Mergem împreună. Hai odată, nu fi puturoasă! Sau vrei să te îmbrac eu, ca pe bebeluși?
Lia: Ah, nu... Nici chiar așa, mami. Așteaptă-mă; vin imediat!
Valeria: O întrebare, scumpo: Dacă merg și eu cu tine, tot mai trebuie să ne însoțească și domnii aceia doi, body-guarzii?
Lia: Da, mamă, trebuie.
Valeria: Bine. Grăbește-te! Am să te aștept.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, oprește, te rog! Vreau cobor aici. Îți mulțumesc m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbești? Cum pleci singură? Și mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Știu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu mașina, puțin mai târziu. Te rog... Ești invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puțin, -i vezi pe Rikky și pe Nero!
Lia: Părinții tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu mașina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi și cu altă domnișoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum -mi sfătuiești fiul, domnișoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de niște sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideți în casă! Dar sper dumneata, domnișoară, nu mai ai alte animale; cred Rikky și Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Vă ascult, domnule Stancu!
Virgil: Desigur. Îmi dau seama că te întrebi de ce ți-am solicitat o întâlnire între patru ochi și am să te lămuresc de îndată. Bineînțeles, înainte de ceremonie, nu știam că vei fi comandantul și te felicit pentru numirea în această funcție. De asemenea, felicitările mele pentru această superbă navă spațială; știu e mai mult capodopera ta.
Lucian: Vă mulțumesc, domnule.
Virgil: N-ai pentru ce, dar îți spun această numire în funcția de comandant nu schimbă cu nimic situația.
Lucian: Despre ce situație este vorba, domnule? La ce vă referiți?
Virgil: În primul rând, să nu-ți închipui fiica mea, Lia, ar avea vreun amestec; ea habar n-are de intenția mea de a-ți vorbi.
Lucian: Înțeleg; însă nici n-am susținut fiica dumneavoastră ar fi cumva implicată. Presupun dacă ar fi, ar participa la această discuție, deci, ar fi prezentă, doar nu există motive s-o înlăturați.
Virgil: Bineînțeles, însă am considerat ar fi mai bine ca ea să nu fie prezentă. Și hai să nu mai tot ocolim subiectul, pentru că n-are rost prelungim prea mult discuția. Am să încerc fiu cât mai direct posibil.
Lucian: Chiar vă rog, domnule; nici mie nu-mi plac ocolișurile.
Virgil: Foarte bine. Deci, sper înțelegi că nu de la fiica mea, însă am aflat despre tine ai fi...
Lucian: Un mare Don Juan.
Virgil: Întocmai.
Lucian: Mda... Se pare că nu pot scăpa pe nicăieri de această "faimă" cu care m-am ales și care mă urmărește...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Chiar așa, șefu'; și-a retras toate acuzațiile?
Lucian: Da.
Alex: Acum, când ancheta e la final; mai devreme nu putea?!
Iulian: E bine și acum. Era de așteptat să-și retragă acuzațiile în cele din urmă... Doar știa bine că fiul meu nu-i un băiat rău.
Eugen: Vezi, Luci? Prin acțiunea asta, chiar și domnișoara a trecut de partea ta, deci, n-ai de ce să te temi de decizia pe care o vom afla în curând; nu poate fi decât favorabilă ție.
Lucian: Poate, dom' profesor.
Traian: Mă scuzați numai puțin. Domnule Stancu, doamnă, vă rog, veniți și dumneavoastră lângă ceilalți; de ce stați aici, retrași?
Virgil: Ah, domnule director, poate n-ar fi bine.
Traian: Cum să nu fie bine?! Haideți, vă rog... Domnișoară, Luci tocmai mi-a spus v-ați retras toate acuzațiile formulate împotriva lui.
Lia: Da, domnule director, e adevărat. Mi le-am retras, deși, cam târziu... Ar fi trebuit să le fi retras de la început, sau și mai bine, să nu-l fi acuzat deloc, de nimic.
Traian: Nici o problemă, domnișoară; e bine și mai târziu, decât niciodată. Haideți!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ah, Lia, oricât aș încerca să te înțeleg, cred că nu voi reuși niciodată!
Lia: Același lucru e valabil și pentru mine, în cazul tău. Singurul lucru pe care-l înțeleg ar fi totuși, ești un mare Don Juan, în continuare, fie că-ți place, fie că nu. Nu poți nega acest lucru și ar fi bine să nici nu încerci.
Lucian: De ce aș contrazice un psihiatru?! Ar fi o "nebunie" din partea mea!
Lia: Lasă textele, Don Juan!
Lucian: Le-aș lăsa, dar nu-mi dai voie... În fine! Repet: Chiar nu contează! Aș aprecia însă dacă ți-ai ține gura față de colegii noștri și nu le-ai spune nimic din ceea ce tocmai ai aflat.
Lia: De ce nu le-aș spune?
Lucian: Pentru ... Nu știu. Nu găsesc motive. Dar nu văd nici de ce le-ai spune. Nu-i nimic interesant. Nu te-ar ajuta cu nimic.
Lia: Nu-ți face griji. Nu le voi spune! Promit!
Lucian: Nu-i nevoie -mi promiți, dar, oricum, mulțumesc. Deci, eu ți-am povestit partea mea. Acum e rândul tău. Tu ce ai de spus?
Lia: Eu?! În legătură cu ce? Cumva... Cu Sid?! Nimic!
Lucian: Haide, eu ți-am făcut pe plac, deși nu eram obligat! Încearcă procedezi și tu la fel. Relația de parteneriat se bazează pe încredere reciprocă, nu doar de o singură parte; de obicei, de partea mea. Doar eu trebuie să fiu cel sincer, mereu? Tu, nu? Niciodată?
Lia: Fie. De fapt, cu Sid m-am întâlnit sâmbătă seara, prin oraș, iar la despărțire, am căzut de acord să ne vedem și ziua următoare, adică ieri. Și asta a fost tot.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Hmmm... Te-aș ruga ieși din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ți dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi ieși mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea să fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând -i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ți-am spus că n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poți rămâne. Dar trebuie să-mi promiți că nu te vei mișca de pe scaunul pe care te-ai așezat.
Lucian: N-am de gând să-ți promit nimic.
Lia: Lucian, te-aș ruga rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic și eu.
Lia: Rămâi acolo unde ești!
Lucian: N-aș prea crede. Aș rămâne, dacă... Dar nu-ți pot garanta nimic, așa mai bine tac.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Valeria: Lia, scumpo, deschide-mi, te rog... Nu vrei vorbim puțin?
Lia: Lasă-mă, mamă; te rog, vreau fiu singură...
Valeria: Nu se poate, știi bine; consideră-mă prietena ta cea mai bună și spune-mi ce ai pe suflet. Dacă vrei, poți închide din nou...
Lia: Nu-i nevoie.
Valeria: Ce-i cu tine, copilă? Ai plâns, nu-i așa?
Lia: Nu, deloc.
Valeria: Sigur; mi s-a părut mie... Ce s-a întâmplat totuși? De ce ești tristă? De ce nu vrei -mi spui?
Lia: N-am nimic, mamă.
Valeria: Cu cine ai venit? Am auzit o mașină; parcă a directorului. Era el, nu-i așa? Băiatul acela, comandantul vostru, tânăr și frumos; Lucian Enka... Îl iubești, prostuțo!
Lia: Nu-i adevărat.
Valeria: Atunci de ce suferi? Să nu-mi spui că nu din cauza lui!
Lia: Păi... Tocmai am depus o reclamație împotriva lui la Comisia Disciplinară a Institutului. De luni se va deschide o anchetă, în cadrul căreia, cazul lui va fi intens cercetat, pentru a se lua o decizie în ceea ce-l privește, în principal în legătură cu cariera lui în astronautică; aceasta s-ar putea încheia în curând, definitiv, înainte de a fi început...
Valeria: Cum?! De ce-ai făcut una ca asta, scumpo? E totuși un băiat foarte drăguț; mi-a lăsat o impresie bună.
Lia: Te rog, mamă, nu-mi mai reproșa și nu mă întreba nimic. Mai bine lasă-mă singură acum...
Valeria: Cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Și de ce nu mi-ai răspuns apelurilor?
Lucian: M-ai căutat?
Lia: Nu doar odată, desigur. Eram îngrijorată.
Lucian: Îngrijorată? Pentru mine? N-ar fi trebuit, serios... Scuză-mă, nu te-am auzit, nu purtam uniforma; în plus, minitransmițătorul meu e decuplat și așa a fost în tot timpul ăsta.
Lia: N-o purtai nici atunci și ți-ai decuplat minitransmițătorul?! Luci, ce se petrece cu tine?
Lucian: Nimic deosebit!
Lia: Nimic?! Văd că nu se poate discuta normal cu tine! Nu știu de ce m-am ostenit să te caut și te-am așteptat totuși... Ești la fel de nesuferit.
Lucian: Stai! Nu pleca încă, te rog! Știu sunt nesuferit, dar ți-am spus trec printr-o perioadă dificilă.
Lia: Nu; ai spus delicată.
Lucian: Dificilă sau delicată, ce contează?! Scuză-mă, te rog, nici nu știu ce spun; sunt atât de confuz...
Lia: Azi vei veni, la ora 14.00?
Lucian: Nu, în nici un caz!
Lia: Dar mâine?
Lucian: Nici mâine! Nuașteptați degeaba!
Lia: Dar când vei veni?
Lucian: Nu știu, nu m-am hotărât încă.
Lia: Luci... Ce-i asta, o altă separare? Una neanunțată și fără motiv, de data asta?
Lucian: Nu, nici gând! Nu-i nici o separare.
Lia: Atunci... Nu te înțeleg.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Arată-mi ultima fotografie!
Lucian: Nu cred ai vrea s-o vezi...
Lia: Dă-mi-o! Ah, da... Poți s-o păstrezi pe aceasta. Mie nu-mi trebuie.
Lucian: Ți-am spus că n-o să-ți placă.
Lia: Nu contează... Spune mersi că n-am rupt-o! Dar nu cumva s-o arăți colegilor noștri, să te lauzi cu ea.
Lucian: De ce-aș face așa ceva?! Sincer, nu-mi stă în caracter... Din nou mă surprinzi, într-un mod neplăcut; cât de puțin mă cunoști, Lia... Ce zici, mai stăm sau coborâm?
Lia: Mai stăm! Nu coborâm încă.
Lucian: Bine. Dacă zici tu, atunci stăm. Dar nu prea mult. Aproape s-a înserat.
Lia: Nu-i nici o problemă, doar suntem pe Proxima.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eugen: Arme, domnișoară?!
Lia: Da, domnule.
Eugen: Sunt periculoase, domnișoară; vrei cumva să-ți împuști colegii cu ele?
Lia: Nu, domnule, în nici un caz; nu sunt funcționale. Adică, ar fi, dar n-au gloanțe. Sunt piese unice, din colecția mea.
Eugen: Colecționezi arme?!
Lia: Da, domnule... Mi-am permis iau aceste câteva exemplare mai deosebite; nu pot face rău nimănui. Dacă ar avea gloanțe, nici n-aș ști cum să le folosesc și bineînțeles, nici dacă aș ști, nu le-aș folosi în scopul de a răni pe cineva; e doar o pasiune.
Eugen: Ciudat hobby pentru o domnișoară tânără, frumoasă și atât de delicată ca dumneata...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Poftim?! Cum adică, nu?!
Lucian: N-are rost, dom' director. Să n-o supărăm...
Traian: Să n-o supărăm, zici?! Tot noi?! Dar ea pe tine? Ce-ți face oare? Ți-aduce cumva doar bucurii?
Lucian: Nu chiar, dom' director, dar... Vă rog, să n-o deranjăm; părinții ei sunt niște oameni foarte cumsecade.
Traian: Știu, Luci; îi cunosc foarte bine pe amândoi, de mult timp încă...
Lucian: Și atunci, de ce-am merge?
Traian: Nu contează! Haide! Oricum, tot vor afla și dânșii la un moment dat.
Lucian: Nu, dom' director, lăsați! N-are decât se pornească o anchetă; nu mi-e frică! N-am nimic de ascuns! Ce-ar avea de descoperit atât de grav încât se ia asemenea măsuri împotriva mea? Comportament necorespunzător?! La ce s-ar putea referi?! Am fost indisciplinat?! Eu n-am idee fi avut vreodată comportament necorespunzător... Nu! Mai bine plec acasă, acum. Nu vreau vă mai rețin. Sunteți destul de ocupat în această perioadă; n-aveți nevoie și de problemele mele, de o belea ca mine!
Traian: Nu spune prostii, băiete! De altfel... Să pleci acum acasă? Singur, în starea în care ești, cu mașina mea?
Lucian: Dom' director, dacă vă e teamă că ar putea păți ceva mașina dumneavoastră, o las aici, nu merg cu ea; și vă înapoiez cheile.
Traian: Poftim?! Mașina?! Dă-o încolo! Cine naiba se referea la ea? Eu mă gândeam la tine; nu vreau pățești ceva...
Lucian: Ce-aș putea păți?!
Traian: Acum; nu se știe. Și ca mă asigur că nimic, am să merg cu tine. Haide!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Virgil: Înțelegi că nu pot fi tocmai liniștit știind fiica mea va călători împreună cu dumneata timp de cel puțin 13 ani, chiar dacă ești comandantul misiunii.
Lucian: Înțeleg, dar vă asigur că nu aveți de ce vă teme. Eu și domnișoara Lia, fiica dumneavoastră, am încheiat deja un soi de, -i zicem armistițiu, prin care mi-am luat angajamentul față de ea că n-am să depășesc limitele colegialității în relația dintre noi doi. Și vă spun îmi voi respecta acest angajament. În plus, am să vă promit și dumneavoastră același lucru, deci, puteți considera fiica dumneavoastră va fi în siguranță mereu, nu va păți absolut nimic.
Virgil: Nu face asemenea promisiuni, tinere... Sincer, îmi pari un băiat foarte cinstit, onest, dar fata mea e totul pentru mine! Am să te rog doar să nu-i rănești sentimentele, pentru că e tare sensibilă; deci, să n-o faci sufere!
Lucian: Eu, domnule?! De ce credeți ar putea suferi din cauza mea?
Virgil: Ești singurul care ar putea -i cauzeze asemenea neplăceri, de ordin sufletesc, tocmai datorită reputației tale... Încă o dată însă, te rog insistent s-o lași în pace! Nu vreau ca în momentul întoarcerii mi se plângă, din cauza ta; nu vreau sufere!
Lucian: Domnule, vă asigur că n-am nici un interes -i provoc suferință.
Virgil: Te cred. Însă te avertizez: O las plece în această misiune, chiar împreună cu tine, însă dacă la întoarcere, fata mea îmi va spune totuși a avut ceva de suferit de pe urma ta, vei avea de-a face cu mine și nu-ți doresc cunoști vreodată furia unui tată care-și apără fiica; nu e deloc plăcut!
Lucian: Nu, domnule; voi fi foarte corect cu domnișoara Lia.
Virgil: Bine, tinere; cam asta ar fi tot ce aveam de spus. Nu uita, te rog! Încearcă să te ții de cuvânt și astfel eviți eventualele neplăceri pe care le-ai putea întâmpina la întoarcere. În orice caz, îți doresc mult succes și tot binele din lume! Ești comandantul, deci, ai grijă de membrii echipajului; ei depind totuși de deciziile tale.
Lucian: Puteți fi liniștit, domnule!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Bună ziua, domnule președinte.
Doru: Îmi poți spune Dragoste, domnișoară; e numele meu. Ia loc, domnișoară, te rog... Știi cum mă strigă unii colegi, domnișoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îți dai seama, domnișoară, ce plăcut poate fi chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, mai și vină, se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc rușine. E cam aceeași situație: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Și dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine și pe la mine, mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereții; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aș mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteți deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deși dumneata ești psiholog și psihiatru; probabil îți place asculți oamenii și problemele lor, domnișoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Lia, e mult prea târziu acum. Și e întuneric. Foarte...
Lia: Asta era! Recunoaște, Lucian! Ți-e frică! Ți-e teamă de în-tuneric, pentru că ești un laș...
Lucian: Ce-ai spus?! Nu mă provoca! Nu sunt deloc laș! Și nu mi-e frică de întuneric, în nici un caz. Ar fi absurd!
Lia: Atunci, dovedește-mi! Demonstrează-mi că nu ești fricos! Pentru așa cum te comporți acum, dai dovadă de multă lașitate...
Lucian: Ce tot spui?
Lia: Iepuraș fricos; îi e teamă până și de umbra lui...
Lucian: Hei, ai grijă ce vorbești!
Lia: Atunci, haide! Pierdem timpul degeaba, stând pe loc.
Lucian: Bine! Fie... Ai câștigat. Să mergem vedem peștera asta afurisită acum, dacă asta-i ceea ce dorești. Vei vedea că nu sunt deloc laș și nici fricos. Dar, dacă se întâmplă ceva neprevăzut, vina îți aparține în totalitate. Va trebui să-ți asumi această responsabilitate, pentru că eu n-am fost de acord cu această incursiune de la bun început. Reține acest amănunt!
Lia: De acord. Să mergem!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, gătești; dar de ce? Asta nu înțeleg...
Lucian: Pentru așa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveți roboți casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam în plus, n-au ce face, șomează; le fur eu activitatea.
Lia: Și părinții tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunță.
Lia: Bine; te aștept.
Lucian: Ia-l și pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aș lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook