Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ţi cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiţi să te conduc până acasă, cu maşina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid şi de body-guarzii mei...
Lia: Să mă conduci până acasă? Nu cumva mă confunzi; cred că altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnişoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei să spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând să susţii că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeaşi maşină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum aşa, mă urmăreşti?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu ştii? Aţi trecut pe lângă mine.
Lucian: Aşa-i; n-ai vrut să vii şi tu cu noi.
Lia: Poate aş fi fost în plus; v-aş fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoţit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat şi de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceştia, cum şi de ce ai de gând să scapi?
Lucian: Hai cu mine!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, n-ai plecat totuşi?
Lia: Nu, nu sunt aşteptată de Sid. Cel puţin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înţeleg deloc, domnule comandant! Vacanţa s-a sfârşit, pentru noi toţi, inclusiv pentru tine, doar aşa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnişoarei Ly e de aşteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar şi pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid şi eu te-am aşteptat ieri şi alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Şi de ce nu m-ai anunţat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te aşteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hai, domnişoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulţumesc, mai bine nu.
Lucian: Şi totuşi, domnişoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamaţiei.
Lia: Şi totuşi, îmi vorbeşti cu "dumneata" şi cu "domnişoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; aşa cum ne-am înţeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi şi nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că eşti.
Lucian: Aşa ţi s-a părut?
Lia: Nu; aşa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei să mergi cu mine, te rog să urci mai repede în maşină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puţin, hotărăşte mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ai făcut rost de maşină?
Lucian: Da.
Lia: Unde-i? În buzunar cumva?
Lucian: Maşina sigur nu, dar cheile, da. Să mergem, colega!
Lia: Oare ce prieten ţi-a împrumutat maşina lui?!
Lucian: Unul foarte apropiat.
Lia: Bine, dar... Asta-i maşina directorului Institutului!
Lucian: Da; şi?! Care-i problema?
Lia: Ai spus că-i a unui prieten apropiat.
Lucian: Întocmai. Nu te-am minţit. Urcă, te rog, cu încredere! Nu i-am furat maşina directorului. De fapt, din cauza dânsului am întârziat puţin; nu găsea cheile...
Lia: Dacă ţi-ai propus cumva să mă impresionezi astfel, să ştii că nu reuşeşti! Consideră această tentativă drept una eşuată.
Lucian: Foarte bine! Nu intenţionam deloc să te impresionez; aş fi preferat mersul pe jos... Astfel am mai mult succes, decât cu maşina, de obicei...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ah, nu încerca să readuci îndoiala în sufletul meu în ceea ce te priveşte, pentru că n-ai să reuşeşti!
Lucian: Nu, zău?! De ce eşti atât de sigură că nu te înşeli acum în privinţa mea? Iată! Suntem absolut singuri în navă! Nu e oare periculos pentru tine?!
Lia: Nu. Deloc. Poate, pentru tine.
Lucian: Pentru mine?! Nici gând! Ce mi-ai putea face tu?
Lia: Nici nu-ţi închipui şi cred că nici n-ai vrea să afli!
Lucian: Serios?! Deci, eşti periculoasă... Ar trebui să mă feresc de tine, din calea ta.
Lia: Ar fi spre binele tău.
Lucian: Am să reţin acest amănunt pe viitor şi voi încerca să ţin cont de el.
Lia: Asta-ţi sugeram şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, găteşti; dar de ce? Asta nu înţeleg...
Lucian: Pentru că aşa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveţi roboţi casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboţii sunt cam în plus, n-au ce face, şomează; le fur eu activitatea.
Lia: Şi părinţii tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunţă.
Lia: Bine; te aştept.
Lucian: Ia-l şi pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aş lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Faci injecţii?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mi dă de ales. Cel puţin are mână uşoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă serveşti?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ţi-a trecut puţin.
Lucian: Poate, puţin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aştept să văd cum vei arăta!
Lucian: Aşa, mulţumesc... Încurajează-mă!
Lia: Ce nu-ţi convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O să te obişnuieşti cu ea. Cine ştie, poate că după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbiereşti.
Lucian: Aşa crezi? Nici gând! De abia aştept să scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află că arăţi foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuţoi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tu de ce-ai mai rămas?
Lucian: Eu?! Bună întrebare... Într-adevăr, oare de ce? Doream doar să-ţi propun să mergem împreună, după ce o vei vedea şi tu pe domnişoara Petra.
Lia: Împreună?! Rămâne de văzut, comandante!
Lucian: Ai putea să... Să-mi evaluezi activitatea.
Lia: După ce va începe misiunea; până atunci, nu încă.
Lucian: N-ar strica să începi mai din timp.
Lia: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci...
Lucian: Ah, Lia... Scuză-mă, te-am lăsat singură cu ai mei; sper că nu sunt prea cicălitori.
Lia: Nu, deloc; sunt foarte drăguţi, dar... Văd că eşti cam ocupat şi am să înţeleg dacă nu mă poţi conduce până acasă, dar aş vrea să plec; nu mai pot întârzia.
Lucian: Poftim?! Nu, cum să pleci singură?! Ţi-am spus că o să te conduc până acasă, deci exact aşa se va întâmpla. Am să te rog doar să mai aştepţi; nu durează mult, mai am doar puţin de lucru aici. Ştiu că părinţii tăi te aşteaptă, dar sper să nu fie prea îngrijoraţi dacă o să mai întârzii niţeluş.
Lia: Nu, nu sunt îngrijoraţi; ei mă ştiu în siguranţă, cu body-guarzii aceia.
Lucian: Body-guarzii; aceia de care te-am scăpat în seara asta... Lasă, că şi cu mine eşti în siguranţă.
Lia: Nu mă-ndoiesc de acest lucru, dar...
Lucian: Te rog, aşteaptă-mă numai puţin, dincolo; doar nu sunt chiar atât de îngrozitori ai mei, încât să vrei să pleci de acolo.
Lia: Ah, nu... Bine, am să te mai aştept puţin.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cine-i Rikky? Şi de ce-ţi trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Şi tu eşti curioasă?
Lia: Parcă ţi-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai şi o motivaţie solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat şi zgomotos, tare drăgălaş.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; şi-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "şeful" – nu eu l-am învăţat.
Lia: Vorbeşte?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Te-aş putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aş prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu ştiai că ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuşi, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aş sfătui. Şi nici nu cred că ştii ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insişti, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ţi explic. Priveşte doar! Şi încearcă să faci şi tu tot aşa, la fel ca mine. E uşor. Sau cel puţin, mie aşa mi se pare.
Lia: Cu cuţitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuţitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Eşti musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau să încerc şi eu.
Lucian: Cum doreşti. Poţi încerca. Însă... Invers; cuţitul în dreapta, doar dacă nu cumva eşti stângace. Şi nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ţi-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Hmmm... Te-aş ruga să ieşi din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ţi dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi să ieşi mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea să fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând să-i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus să pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ţi-am spus că n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poţi rămâne. Dar trebuie să-mi promiţi că nu te vei mişca de pe scaunul pe care te-ai aşezat.
Lucian: N-am de gând să-ţi promit nimic.
Lia: Lucian, te-aş ruga să rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic şi eu.
Lia: Rămâi acolo unde eşti!
Lucian: N-aş prea crede. Aş rămâne, dacă... Dar nu-ţi pot garanta nimic, aşa că mai bine tac.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că eşti norocos; obţii ceea ce îţi doreşti.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins aşa de uşor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicaţii.
Lucian: Dar eu vreau să-ţi explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaş. Şi mi l-a lăsat doar pentru că aşa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ţi-am spus, poţi chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Interesant! Ai putea aranja acelaşi lucru şi pentru mâine seară?
Lucian: Bineînţeles; dar cu o condiţie.
Lia: Care?!
Lucian: Să-mi permiţi şi mâine seară să te conduc până acasă, tot cu maşina directorului.
Lia: Bine, de acord.
Lucian: Ia te uită! Dacă ştiam că vei fi de acord atât de uşor, îţi puneam altă condiţie: Aceea de a-mi accepta prietenia.
Lia: În cazul ăsta, ai fi pierdut; ar trebui să-ţi fie clar că aş fi preferat compania celor doi body-guarzi.
Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant. Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, opreşte, te rog! Vreau să cobor aici. Îţi mulţumesc că m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbeşti? Cum să pleci singură? Şi mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Ştiu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu maşina, puţin mai târziu. Te rog... Eşti invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puţin, să-i vezi pe Rikky şi pe Nero!
Lia: Părinţii tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu maşina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi şi cu altă domnişoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum să-mi sfătuieşti fiul, domnişoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de nişte sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideţi în casă! Dar sper că dumneata, domnişoară, nu mai ai alte animale; cred că Rikky şi Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: De ce mă priveşti aşa mereu?!
Lucian: Aşa?! Cum anume?
Lia: Păi, nu ştiu, uneori ai un mod anume de a mă privi, atât de... intimidant.
Lucian: Intimidant, eu?! Şi te deranjează?
Lia: Păi, oarecum, da... Uneori.
Lucian: Şi acum e una dintre acele situaţii în care te deranjează felul meu de a te privi?
Lia: Aş putea spune că da. Şi de ce zâmbeşti?
Lucian: De ce nu? N-o să-mi spui că-i interzis zâmbitul.
Lia: Nu, bineînţeles. Totuşi, de ce zâmbeşti?
Lucian: Nu-ţi dai seama?! Pentru că eu sunt cavalerul, ştii tu foarte bine care anume, iar tu eşti domnişoara cea frumoasă, pe care eu, cavalerul respectiv, o admir acum...
Lia: Ah, eşti imposibil; şi enevant!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Cum adică, tot?! Nu vreau detalii, dar... Ce-ai făcut totuşi?
Lia: Nimic neobişnuit. Adică, nimic de genul a ceea ce ai făcut tu... Ne-am plimbat, am stat de vorbă şi... L-am învăţat să danseze.
Lucian: Să danseze?!
Lia: Da, să danseze, pentru că nu ştia. Aşa că i-am acordat primele lecţii de dans.
Lucian: Primele lecţii?! Adică, ai de gând să continui?
Lia: Da, de ce nu? Până va reuşi cât de cât să priceapă ceva, să prindă ritmul, mişcările.
Lucian: Şi crezi că-i bine să-i dai aceste lecţii?
Lia: Da, de ce nu? Tu ai învăţat-o pe sora lui, iar eu pe el. Crezi că e ceva rău în asta?
Lucian: Nu cred că părerea mea te interesează prea mult sau că vei ţine vreodată cont de ea. De fapt, din nou ai dreptate: Faci ce vrei şi cum crezi tu că ar fi mai bine. Şi unde anume aţi exersat?
Lia: În camera mea, până au apărut Ly şi Mihai.
Lucian: În camera ta?!
Lia: Da, desigur, acolo. Altfel, unde altundeva ai fi vrut să exersăm? În oraş, în nava noastră, pe suprafaţa albă a planetei?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aşa-i mai bine. E minunat! Cum ţi se pare?
Lucian: Mda... Doar nişte roci; altfel aranjate.
Lia: Cum?! Nu-ţi place?
Lucian: Ba da... Să zicem că sunt doar nişte alte roci, dar, desigur, minunat aşezate. Şi acum, că le-ai văzut, ne-am putea întoarce?
Lia: Nu încă. Să înaintăm! Ce frumos! Ah... Care or fi stalagtite şi care stalagmite? Mereu le încurc...
Lucian: Nu mă-ntreba pe mine; habar n-am. Nici eu nu le disting; nu sunt geograf, sau speolog... Poate Nis ar şti, dar el nu-i acum aici, cu noi... Sigur doarme la ora asta, nu umblă ca bezmeticul prin peşteri şi munţi...
Lia: Hm; nu contează...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: N-o lua chiar aşa...
Lia: Atunci cum? Cum altfel? Spune-mi tu, expertule! De fapt şi tu ai condus-o pe Sonya, te-ai plimbat cu ea prin oraş, sigur nu doar o singură dată şi nu numai cu ea. Şi nici măcar nu te-ai limitat doar la atât, la o simplă plimbare, ca mine. Vrei să adaug ce altceva ai făcut?
Lucian: Ce vrei să spui cu asta? Sună a acuzaţie!
Lia: Iar ţie nu ţi-a cerut nimeni niciodată explicaţii!
Lucian: Off... Ce greu e! Nu ne înţelegem.
Lia: Într-adevăr, nu ne înţelegem deloc. Însă doar din cauza ta! Te întreb din nou, ce vrei de fapt?
Lucian: Nimic! Tu ce crezi?
Lia: Luci, sincer, nici nu ştiu ce să cred când e vorba despre tine. Vreau doar să înţelegi că dacă m-ai salvat, asta nu-ţi dă drept de proprietate asupra mea, deci, nu presupune că ar trebui să vorbesc numai cu tine, să mă plimb numai cu tine, să mă conduci doar tu, mereu... Şi din nou repet: Fac orice vreau în timpul meu liber!
Lucian: Desigur. Ai perfectă dreptate.
Lia: Şi atunci... Care-i problema?
Lucian: Nici una! Dar de ce tocmai cu Sid?
Lia: De ce te deranjează acest lucru? Ai ceva împotriva lui?
Lucian: Nu mă deranjează deloc. Şi n-am nimic împotriva lui. E prietenul meu. Doar că... Eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tatăl tău obişnuia să gătească des, ca tine?
Lucian: Blondul?! Nu, deloc. Niciodată!
Lia: Şi atunci, tu cum de te-ai deprins?
Lucian: Păi, eu... Nu ştiu cum. Pur şi simplu, mi-a plăcut şi am învăţat singur, pentru că m-am simţit atras de domeniul culinar... Nu-mi explic de ce!
Lia: Aha; cam la fel ca şi cu matematica ta.
Lucian: Nu chiar; deşi, într-un fel, poate... Vezi tu, matematica a fost pentru mine... Prima mea mare iubire, declarată, pe faţă, fără ocolişuri, încă de când eram mic.
Lia: Zău?! Frumos spus... Şi care ar fi fost a doua?
Lucian: A doua?! N-am să-ţi răspund la asta...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!