Mielul turbat

Singurătatea este cea mai gravă boală,
Asta o ştiu toţi, nu de aceea scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,
Înfăşurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce ştii să faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith şi vârcolaci, morţi călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un colţ, era târziu şi somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolţi ţipătul morţii,
Murise şi ea.
Dar mai există şi mielul turbat, vine un lup fără dinţi, fără păr,
Iată îl scuipă, acest scuipat parcă ar fi doar un strop dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul şi ţipă un vers,
Mielul turbează, nu este el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este miel, ei şi ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poţi ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar, asta şi Domnul o ştie, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deşi este mielul turbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

L-au găsit miraţi păstorii,
într-o iesle, înfăşat.
Şi, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roşii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neştiutoare
de păstori.

— Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
să Se nască în ţărână,
pe pătuţ de fân la stână,
ca un miel?...

Nici o şoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Şi-au trecut ani mulţi, se ştie,
când un glas dădu-n pustie
un răspuns.

— Iată Mielul fără pată,
Cel din staulul de oi,
Care-Şi frânge fără plată,
viaţa Lui nevinovată,
pentru noi!

Iată Mielul fără vină!
Miel tăcut şi răbdător.
Azi e Mielul ce suspină,
mâine-L vom vedea-n Lumină,
ca Păstor!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Aurel Baranga (Pe vremea când apreciatul dramaturg a scris Mielul Turbat)

Piesa-i bună-adevărat,
Distribuţia grozavă,
Dar decât un miel turbat,
Preferam un... miel la tavă!

epigramă de Artur Blascioc din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramaturgului A. Baranga

Miel turbat, eu niciodată...
N-am văzut în viaţa mea...
Poate... mielul lui Baranga,
C-a păscut în Iarbă rea!

epigramă de Ion Manu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mielul devine lup şi încăpăţânarea un act de curaj nu va mai avea loc nicio luptă ci doar un gest de sinucidere.

aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de gustos este mielul crescut între Dunăre şi Marea Neagră, încât îţi vine să numeşti ţinutul... Drobogea?!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte de miel

Cine să-i mai facă felul?
Chiar şi turma - a părăsit!
La ce preţ ajunse mielul...
Poate paşte fericit!

epigramă de Constantin Mîndruţă din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când laşi soţia să aleagă mielul

După ce-a mâncat un miel
Copt de soaţa lui pe vatră,
Deşi e tăcut de fel
S-a schimbat şi-acuma latră.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miei îmi iei când treci la stână,
Căci carnea de miel e bună.
Ori faci drob, ori faci friptură,
Mielul neamurile-adună.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea Mielului

E Paştele în case de creştini
Iisus Cristos lipseşte din mai toate
Ţinut la uşi, respins din nou de gloate
Preocupate egoist doar de festin
De o imagine şi de un intestin...

E Paştele şi Mielul ce contează
Tace din nou, mai mult, mai apăsat
În lumea-nlănţuită de păcat
El stă la uşa ta şi lăcrimează
Chiar nu-L auzi cum bate, cum oftează?

E un nou Paşte, câţi îi ştiu valoarea?!
Atâţia miei ucişi privind spre Mielul
Cel răstignit de 2000 de ani, Modelul,
Câţi i se mai închină-n Sărbătoarea
Cea dedicată Lui, cât largă-i zarea?

E înc-un Paşte pentru îmbuibare
Bătrâni uitaţi de lume lăcrimează
Copii abandonaţi stau trişti şi nu cutează
Să-şi salte ochii din pământul fără soare
E Paşte, plouă Cerul lacrimi mari, amare...

poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul Mioriţei pentru mielul turbat

Fii rob obedient într-un partid,
Împarte în campanie gogoşi
Şi te alegi cu un mandat solid
Ca parte-n turma de berbeci băftoşi!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi de luaţi lumină-n mâini

Călărind spinări de asini
Se roagă MIELUL bun şi blând
Să fie pace în măslini
Şi-n lume niciun suferind,

Iar cel ce n-a văzut să vadă
Lumina-ntreaga ei splendoare
Din ceruri de la TATĂL, cadă
Cum irizările din soare.

Călcând pe reci spinări de lini
Se roagă MIELUL bun şi blând:
Veniţi de luaţi lumină-n mâini
C-aţi mers prea mult orbecăind...

Veniţi de luaţi lumină-n mâini!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scape de câra ei, fiul de boier puse de tăie scândurile, făcându-le ţăndări mărunte. Iară spurcata astupă toate găurelele casei şi puse scândurile pe foc de arseră. Totuşi două scânteioare se strecură pe coş şi picară în grădină. În locul unde căzură acele scântei, răsări îndată două steble de busuioc. Boierul avea un mieluşel ce creştea şi el prin curtea lui; acesta scăpând în grădină, mâncă busuiocul, şi îndată i se auri lâna. Şi aşa de frumos se făcu mielul, încât nu se mai găsea pe lume un altul aşa de frumos ca acesta. Crăpa fierea într-însa de necaz când văzu mielul; căci ţiganca pricepu că acesta nu era lucru curat pentru dânsa.

citat celebru din povestea Înşir-te mărgăritari de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos Paştele nostru!

Paştele-i Isus Hristos!

Mai e puţin şi-i sărbătoare,
Paştele-i în aşteptare,
Toţi încep cu mic cu mare,
Să pregătească multă mâncare.

Unii pregătesc sarmalele,
Ciorbe bune cu perişoare,
Ouă, miel, mici, pentru frigare,
Murături, vin, bere, băutură tare.

Alţii pregătesc şi dulciuri,
Cozonaci, torturi, şi checuri,
Cumpără şi multe sucuri,
Că sunt bune pentru greţuri.

Oare aceasta-i sărbătoarea?
Paştele este mâncarea?
Paştele este frigarea?
Distracţia, băutura, îmbuibarea?

Sărbătoarea este Sfântă!
Pe Hristos Îl reprezintă!
El e Mielul, jertfa Sfântă!
E Salvarea de mult promisă!

Paştele este Hristos!
Mielul blând, umil, milos!
De bună voie a venit jos,
Să salveze pe omul păcătos!

Pe El să-L sărbătorim!
Pe El merită să-L mărim!
Căci a fost chinuit şi asuprit!
De oameni dispreţuit şi părăsit.

El cu suferinţa era obişnuit,
Şi noi tot mai tare L-am hulit,
Crezând că este pedepsit,
Lovit de Dumnezeu şi smerit.

Păcatele noastre L-au zdrobit,
Dar prin rănile Lui ne-a tămăduit!
Căci rătăceam cu toţii ca nişte oi,
De-aceea şi-a dat viaţa pentru noi!

Cu cei răi L-au îngropat,
Când El nu avea niciun păcat!
L-au pus la un loc cu ce-l bogat,
Când pentru noi El S-a făcut sărac.

Dar în mormânt El n-a rămas,
A rupt boldul morţi şi a Înviat!
Acum suntem liberi de păcat!
Căci Isus Paştele nostru
Cu Tatăl Sfânt ne-a împăcat!

poezie de Marcu Olimpiu (13 aprilie 2020)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii şi mielul

O haită de lupi
s-au năpustit în stână
să prindă mielul cu blană de aur
să-l jupoie, să-l pună pe frigare
şi blana să o facă dar pentru diavol
merg tiptil, lupii în jurul stânei
doar or găsi o portiţă
prin care să intre să smulgă mielul fermecat,
ca apoi să se sature şi să se îmbogăţească
în stână stau ascunşi mulţi paznici
cu blană albă şi glas ascuţit
aşteptând mişcarea brutală
a lupilor flămânzi
au reuşit să intre, dar cum mai ies?
acei mişei de lupi
care până mai ieri erau flămânzi
şi stăpânul turmei le-a sacrificat o scroafă
ca să-i sature pe lupii flămânzi de altă dată!
scroafa nu au mancat-o, au pus-o la îngrăşat
pentru zile negre când este cazul de sacrificat
acum ei vor mai mult, vor mielul cu blană de aur
şi cu sufletul, Lumină din Soare,
este greu pentru lupii diabolici
să poată distruge Lumina
ei câte blăni ar schimba, tot flămânzi şi răi rămân
ajutaţi de către o vulpiţă beţivă şi hoaţă,
care face pui prin boscheţi
şi crede că-i verde bobul de strugure
când nu poate ajunge la el
şi uite aşa timpul trece,
ei sunt doar resturi care fură nuca altora
spunând în gura mare "năravul din fire nu are lecuire"
şi nici "aşchia nu sare departe de copac"
totul s-a transformat în scrum
de la un muc de ţigară
aruncat de vulpea cea şireată şi beată!
lupilor perverşi şi sluţi, staţi ascunşi în coadă Satanei
aşteptând Lumina de apoi ce bate scurt
la poarta morţii
spunând cu glas de vis "nu au loc în Paradis,
ei stau în Purgatoriu"
aşa cum le stă bine lupilor ce schimbă blana prea des!

fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul de Paşte e foarte scump

Pe un riniche mic de miel,
De Paşte mi-a cerut pe el
Un preţ de-a dreptul aberant,
De zici că-i pentru un... transplant.

epigramă de Nicolae Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mâncaţi miel de Paşte. Printre cele mai vechi comunităţi creştine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului şi simboliza sufletul salvat de Hristos. Uciderea lui de Paşte nu are nicio bază în tradiţia creştină, ci mai degrabă îşi are rădăcinile în Vechiul Testament. Este un ritual sângeros, în contradicţie puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credinţă şi speranţă. Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată cu violenţă şi moarte, care serveşte doar pentru a satisface interesele industriei alimentare.

citat din Papa Francisc (14 aprilie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sufletul este în cifre, bani, documente, afaceri, corupţie, furt, înşelare şi orice alte dobândiri de acest gen, atunci moare sau orbeşte. Este firesc, sufletul are nevoie de esenţa sa, de dragoste, de blândeţe, de înţelegere, de iubire de frate şi Tatăl Ceresc, atunci se adapă potrivit. Este ca şi cum ai încerca mielului să-i dai terci, nu merge, nu cu asta se hrăneşte mielul. Şi când mielului i-e foame, urlă, ţipă. Tot aşa ţipă şi sufletul nostru, prin zbucium, nelinişte, agitaţie, anxietate, depresii, atacuri de panică şi tot tacâmul ăsta răspândit în societatea de azi. I-e foame sufletului, e nehrănit.

citat din Doru Bem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre toamna asta...

despre toamna asta...

despre toamna asta aş scrie
şi frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
aş scrie despre cocorii
prea devreme plecaţi
despre cum rămaseră anii
fără speranţe fără dorinţi
şi despre zile grăbite
şi apusuri aş mai scrie
despre ce-a fost înainte
şi n-o să mai fie...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

cuvintele mă ard, mă dor
aş vrea să vă vorbesc dar nu mai pot
nu mai strig, nu mai ţip
sunt doar un miel
ce paşte trist pe un câmp arid
asteptând lama cuţitului
mă odihnesc pe treptele durerii
dacă aş mai vorbi
aş înveli sufletul cu o lacrimă
să nu fie ucis
speranţe nu mai am, nu ştii...
au murit demult, pe drum
un drum ce nu-i drum
e doar cenuşă şi scrum
trist, leg umbrele şi plec
pe lângă drum
nu am speranţe
nu mai am vise
toate's uitate, ratate, furate
rătăcesc prin negura nopţii
pierdut pe poteci
stelele plâng sub trecătorii mei paşi
ştii, odată ciopleam vise
azi zac într-un ungher murdar
lăuta mi-e ruptă
aici doar corbi negri mai cântă
şi cântă şi cântă
străin sunt în lumea asta bolnavă
de viaţă, de toate
ascultă şi plângi, omule
de treci azi prin cetate
sufletul s-a rupt de mine
a căzut pe unde a putut
am obosit să port pe umeri universul
în trupul ăsta istovit
cad dureri din întunericul cetăţii
o lume oarbă, o lume făr de speranţă
nu ştiu unde mergem
nu ştiu de ce mergem
turme haotice, ce se târăsc pe drum
tu spui că ăsta este drum
doar oase calcinate şi mult scrum
nu râde prietene
mâine vei fi şi tu
un punct pierdut pe drum
în tâmple se zbate tristeţea lumii
aştept ceva
ce nu va mai veni
şi mâine va fi o zi
dar nu va fi a mea
a cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!