Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantina Gina Dumitrescu

Lupii și mielul

O haită de lupi
s-au năpustit în stână
să prindă mielul cu blană de aur
să-l jupoie, să-l pună pe frigare
și blana să o facă dar pentru diavol
merg tiptil, lupii în jurul stânei
doar or găsi o portiță
prin care să intre să smulgă mielul fermecat,
ca apoi să se sature și să se îmbogățească
în stână stau ascunși mulți paznici
cu blană albă și glas ascuțit
așteptând mișcarea brutală
a lupilor flămânzi
au reușit să intre, dar cum mai ies?
acei mișei de lupi
care până mai ieri erau flămânzi
și stăpânul turmei le-a sacrificat o scroafă
ca să-i sature pe lupii flămânzi de altă dată!
scroafa nu au mancat-o, au pus-o la îngrășat
pentru zile negre când este cazul de sacrificat
acum ei vor mai mult, vor mielul cu blană de aur
și cu sufletul, Lumină din Soare,
este greu pentru lupii diabolici
să poată distruge Lumina
ei câte blăni ar schimba, tot flămânzi și răi rămân
ajutați de către o vulpiță bețivă și hoață,
care face pui prin boscheți
și crede că-i verde bobul de strugure
când nu poate ajunge la el
și uite așa timpul trece,
ei sunt doar resturi care fură nuca altora
spunând în gura mare "năravul din fire nu are lecuire"
și nici "așchia nu sare departe de copac"
totul s-a transformat în scrum
de la un muc de țigară
aruncat de vulpea cea șireată și beată!
lupilor perverși și sluți, stați ascunși în coadă Satanei
așteptând Lumina de apoi ce bate scurt
la poarta morții
spunând cu glas de vis "nu au loc în Paradis,
ei stau în Purgatoriu"
așa cum le stă bine lupilor ce schimbă blana prea des!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Unde aleargă lupii

Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.

Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..

Dar cu privirea incețoșată
Nu vede o gură deschisă
cu colți ascunși,.. de fiară
Căscată mârșav,.. de o capcană.

Și dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase

Ce din viată-i mai rămase..
Și se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.

In privirea haitei pironite
Speriată și descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun

Al morții pe care o infing
Cu colții in căprioare
In sunetul milos și prelung
Al puilor ce tânguie și plâng...

Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă și indură
Durerea de gheată și haină
Cu gura de curaj, incleștată..

Asteaptă plece a sa haită
nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană

Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.

O lacrimă de-i va și curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Și se vor imprăștia ca vântul

Și alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară

Pe care el acum o aude
Chemându-l pe fața lunii
întunecată,.. și de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mielul

L-au găsit mirați păstorii,
într-o iesle, înfășat.
Și, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roșii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neștiutoare
de păstori.

— Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
Se nască în țărână,
pe pătuț de fân la stână,
ca un miel?...

Nici o șoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Și-au trecut ani mulți, se știe,
când un glas dădu-n pustie
un răspuns.

— Iată Mielul fără pată,
Cel din staulul de oi,
Care-Și frânge fără plată,
viața Lui nevinovată,
pentru noi!

Iată Mielul fără vină!
Miel tăcut și răbdător.
Azi e Mielul ce suspină,
mâine-L vom vedea-n Lumină,
ca Păstor!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupul de stepa

Atâtea ceruri amânate,
Sub care lupii mei flămânzi,
Zăreau în joc de frunze moarte,
Inelul umbrelor prelungi...


Atâtea drumuri netrăite,
Pe care n-ai cum să le-ajungi...
Îmi strigă carnea în jur lupii,
Toți vor veni - tu ai fugi!


Atâtea oase-mprăștiate,
Prin stepe, fără lumânare!
Un singur lup flămând trăiește,
În el, lumina cărnii moare.

poezie de
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiindcă cel care privește are nevoie de provocări, totuși... Un ceva care să-i pună imaginația la încercare, care să-l determine să se rupă de realitatea imediată și să intre cu totul în acel decor. Să intre, da, fie parte a scenariului, fie tulburat și să înțeleagă tulburarea personajelor. Asta face un artist, asta ar trebui să facă un artist. Permite (ar trebui permită) privitorilor pătrundă, încetul cu încetul, în interiorul creației sale, în profunzimea sa, de fiecare dată. Dacă îi lași pe margine, oamenii vor privi câteva zeci de secunde, vor da din cap – admirativ sau nu, dar mai degrabă cea de-a doua variant㠖 și vor trece mai departe. Nu vor rămâne cu nimic, nu vor mai rumega întrebări, vor ajunge la ieșire și își vor relua viețile ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Și atunci? Atunci rămâne o trudă zadarnică, o nefericire mută, fiindcă artistul nu a reușit să pună la un loc cele două realități... Realitățile lor și realitatea sa.

în Lumea de dincolo de fereastră (21 august 2018)
Adăugat de crislisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Stele și suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braț la braț, steaua și sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ținându-se de mână, suflete și stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi
este frumos să-l asculți
când începe simfonia celestă
răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorință
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrățișez cu Soarele
și cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viața,
atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete
își dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult ați profitat de darul divin
și nu i-ați știut prețul
așa cum nu vă prețuiți între voi
uitați mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viața mai ușoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când mușcați din mâna ce v-a hrănit
mușcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viață și hrană prin alte destine,
nu uitați ați venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, așteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitați, nu sunteți singuri cu regulile lumești
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel își va crea alte Universuri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Vulpea bețivă

Am cunoscut o vulpe beată,
Stătea ascunsă dupa poartă,
Mușca din scîndura fierbinte
Ca să-i aline din beție.

Cînd vulpea s-a eliberat
Din lanțul țuicii și al berii,
Ea repede fugea la bancă
Ca împrumute o avere.
Dădea tîrcoale, mirosea
Și băncile adulmeca
prindă un împrumut, măi frate,
Ca ajunga iar datoare.

Și uite așa vulpea bețivă,
A înșelat bănci și persoane
Și-i sta la poartă portărelul
Ca să-i ridice ghiozdănelul!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Apoi sfânta Duminică a dat și ea drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană până la Mănăstirea-de-Tămâie; și i-a mai dat o tipsie mare de aur și o cloșcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe, și cu puii tot de aur, ca să-i prindă bine la nevoie; și apoi a dat-o pe seama ciocârlanului, care îndată a și pornit, șovâlcâind. Și când ciocârlanul pe jos, când drumeața pe sus, când ea pe jos, când el pe sus. Și când biata drumeață nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci îndată ciocârlanul o lua pe aripioarele sale și o ducea. Și tot așa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate și zdruncen, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare, în care fojgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să-i înghită; despre a cărora lăcomie, viclenie și răutate nu-i cu putință povestească limba omenească.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaților, de orice rasă,
Sfidezi orice greșeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunți dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum, scapi fără pedeapsă?

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă și mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum scapi fără pedeapsă?

Minciună, esență crasă.
Vorbă veche, vorbă falsă,
Ieși, din viața tumultoasă!
Și te du cât vezi cu ochii,
Fiți-ar viața doar deochi-uri!
nu mai strunești pe nimeni,
Cu promisiuni de bine,
Cât mai ai viață în lume,
Cum scapi fără pedeapsă?
Minciuna blană luxoasă.

Minciună, blană luxoasă...
Te blestem, mori din fașă,
Să-ți piară sămânța grasă.
Otrăvești lumea frumoasă,
Stați-ar năravul pe piatră!
Cum stă piatra în drum călcată,
Minciună blană luxoasă.
Cum scapi fără pedeapsă?
Iederă prea vinovată
Iederă cu față falsă,
Minciună, blană luxoasă.

poezie de (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroșcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i cașcavalul?!
Liniștiți... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greșală, apoi sar...
Sar la gâtul omenirii
Și de nicăieri apar...

Toți vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor mașini.... mulți cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanți sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... și oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Și-n agonie
Este biet popor român,
Turmă pășunând lumina
Și mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata nație română
În durere penitentă!

pamflet de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroșcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i cașcavalul?!
Liniștiți... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greșală, apoi sar...
Sar la gâtu oemnirii
Și de nicăieri apar...

Toți vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor mașini.... mulți cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanți sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... și oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Și-n agonie
Este biet popor român,
Turmă pășunând lumina
Și mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata nație română
În durere penitentă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Definiție

Se găsesc 23 de adolescenți,
Nici prea înalți, nici prea scunzi,
Nici prea răi, nici prea cuminți,
Nici prea slabi, nici prea activi,
Nici prea responsabili -
Asta dăunează grav sănătății!
Se adaugă 34 de ore pe săptămână -
De 4 ori câte 7 și o zi de 6 -
Din care rămân doar...
Shhh!
Se mai sparge câte un geam,
Se mai trântește câte o ușă,
Se mai aruncă cu câte o cretă,
În fine!
Apoi se obține câte un rezultat
Pe la câte o olimpiadă,
Niciodată pe măsura așteptărilor,
Se mai ia câte o notă de trecere
În lucrare,
Apoi se mai face și câte ceva bun,
Doar tre’ existe un echilibru în toate!

Dar dacă-i vezi dincolo de aparență,
Vei observa 23 de suflete,
Nici prea mari, nici prea mici,
Nici prea tari, nici prea slabe,
Nici prea optimiste, nici prea pesimiste,
Însă pline de zâmbete rotunde
(Care uneori apar și-n timpul orei…)
Și de speranța că vor găsi la școală
Sprijinul, imboldul și puterea de a
Intra în vârtejul vieții,
Prietenii de suflet, dar și reperele
De care au nevoie.
E, și-n timpul orei
Dacă se mai aude câte un bip,
Sau dacă se mai uită melancolici
Pe fereastră,
Ori dacă pe chip le-a mai apărut
Câte un coș
E clar: sunt îndrăgostiți
Sau și-o doresc;
Înlăuntrul lor se poartă războaie
Mai grele decât vor ei s-o arate.
Ei, ar mai fi multe de amintit.
Ca rezum voi spune
totul trebuia
Să poarte un nume,
Așa că i s-a spus
Clasa a X-a A!

poezie de
Adăugat de Rucsandra RizescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eddie Scrap-Iron Dupris: Ca faci un luptător trebuie să-l golești ca pe un copac desfrunzit: nu-i poți spune să uite tot ce știe chiar de-l obligi să uite că are oase... să-l obosești atât de tare încât te asculte numai pe tine, audă numai vocea ta, să facă doar ce-i spui, nimic mai mult... Să-i arăți cum să-și mențină echilibrul sau să-l ia de la adversar... cum să genereze forța motrice pe degetul corect și cum să lovească din reflex atunci când are ocazia... cum să lupte și când să se retragă. Apoi trebuie să le arăți încă o dată. Și încă o dată... până cred că așa s-au născut.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de , după F.X. Toole
Adăugat de Raluca BuharSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

La început...

Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Așa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Și Gingașă și Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Și un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe strălucește
Și cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea și stele și suflete...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Bine, scuză-mă... Și cum s-a rezolvat problema în final?
Lucian: Nu contează cum, ci doar că s-a rezolvat totuși, cu bine.
Lia: Și totuși, cum ai reușit să-l convingi pe Nick?!
Lucian: Ți-am spus, numai chinui atât, nu vreau detaliez, mi-a fost de ajuns prin ce-am trecut aseară... N-a fost deloc plăcut!
Lia: Care parte n-a fost deloc plăcută pentru tine?
Lucian: Poftim?!
Lia: N-are importanță. Deci, aseară, când ne-am întâlnit, totul se rezolvase deja, de aceea erai atât de mulțumit!
Lucian: Da, evident!
Lia: Și totuși, ce căutai în oraș?
Lucian: Cum, adică?! Păi, Nick plecase furios din navă, apoi, blondina... Ea mi-a spus să stau liniștit, va rezolva ea totul, dar n-am putut să-i dau ascultare. Nu puteam fi liniștit! Nu puteam suporta gândul că le creasem acest gen de probleme! M-am dus vorbesc cu Nick, să-i explic situația, însă nu mai era nevoie... Când am ajuns eu acolo, erau deja împăcați, îmbrățișați. Maria a reușit să-l convingă că nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Ești sigur că se împăcaseră?
Lucian: Da, absolut! Dacă văzându-i împreună, îmbrățișați, încă puteam avea îndoieli, apoi Nick mi le-a spulberat imediat! El însuși m-a asigurat că totul este în ordine. Blonda a reușit să-l convingă, iar eu eram mulțumit, pentru că nu mi-ar fi convenit deloc ca eu fiu motivul pentru care ei doi să se certe. Sunt un cuplu reușit; le stă foarte bine împreună!
Lia: Așa e. Să nu uiți acest lucru!
Lucian: Ce vrei spui, Lia?
Lia: Nimic. Mă întrebam doar cum poți intri mereu în astfel de încurcături neplăcute?
Lucian: Și eu m-am întrebat acest lucru... N-am găsit încă un răspuns.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-ar putea ca viața să nu-ți dea tot timpul ceea ce ceri, dar cu siguranță îți dă ceea ce meriți și ce ai nevoie pentru evoluția ta. Aruncă o scurtă privire în trecutul tău: acolo există situații care erau aparent devastatoare și care mai apoi s-au transformat într-o binecuvântată lecție pe care nu o vei uita. Cam așa e tot timpul: când bați prea mult pasul pe loc, apare ceva care să-ți dea un șut (poate mai dureros) pentru a merge înainte. Durerea sufletească e doar sămânța puterii care stă să încolțească. Ai răbdare și privește beneficiile pe termen lung care ți se oferă.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În haită

Când valurile mi-au lovit picioarele
Mi-am amintit de tine,
Doar tu aveai un dar să mă obții
Să-mi tragi spre ape tălpile,
Prin ploile furioase
Cu patimi strangulând torente
Doar tu în minte mă găseai
Cu florile din iriși
Ce-și arătau culori mai lente.
Dar m-am rănit când m-am întins
Prin trestia de lungi cuvinte,
Mi-ai amintit cum mă priveai
Rostind doar vorbe calde
De te fereai -mi stai în minte.
Cu cine vreau mă împac!?
În spate îi țin nisipul
E doar un coș cu lupi de mare
Flămânzi de apă mai fierbinte,
Și-i duc lupoaicei din oraș
Să mă imbrace-n sur
Și-n haită să m-alinte.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Lipitoarea

Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-și arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Și să se așeze asemenea unei căpușe
Se lipește, se unduiește și suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduiește prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipește
De o pulpă dulce care își aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toți pentru o gură de sânge,
Se umflă și nu cade
Așa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Și atacă doar când flămânzește.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare
Nu cade și suge la sânge până se îndoaie.
E lacomă, lașă și trădătoare
Așa cum nu trebuie fie o femeie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Politica este singurul loc în care oile pun lupii paznici la stână.

aforism de din Politică și politicieni (2015)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Loredana Nicoleta Vițelaru

Sărutul lupilor

cărări fără capăt se abat multe-n cale
pe drumul spre crestele ce vreau să le-ating.
omatu-i de piatră în glezne mă taie
și-n suflet mă arde frica de lupi.

prin troiene de humă, pașii mi-aleargă
îndemnați de răsunet, cu picioare de plumb.
înfruntând viscoliri ce urme-o să șteargă
prin hățișuri ascunse cu lumini ce se scurg.

tăcerea se sparge și drumul rasfange
în mii de poteci ajungând în abis
îmi tremură trupul cu sânge îmi plânge
lumina din ochi e oarbă, s-a stins.

prin vântul prea aspru mă strecor fără vlagă
și cad, mă prăval, printre ramuri și spini
o haită de lupi, foamea-și strigă în grabă
mirosind rana mea, ce dâre-i preling.

cu luciri în priviri mă-nconjura lupii
și colții de fier își infing rând pe rând
îmi suflă căldură smulgându-mi și ochii
mă sfâșie haita, nici nu pot să mai plâng.

ramuri se-apleacă cu gheața mă tăie
și sufletu-mi sfârtecă-n mii de bucăți
cu gheara de lup țintuiesc trupu-mi moale
sorbindu-mi și glas și suflări în mare ospăț.

o voce se-aude și-nlatura lupii
cu rânjet de smoală și ochii sticloși
ce haituie-ntr-una dându-mi târcoale
cu rânjetul ei cu dinți sângeroși.

deodat simt zbor și piscul ating
nici vântul nu bate, nici răni nu mai dor.
e multă tăcere în viscolul aprig
și drumul spre creste, mă-nfășoară-n fior.

o urmă de sânge mai simt mă arde
și urlete-aud de departe chemând
sărutul rămas pe gură-mi, de sabie
toți lupii l-au dat, și cel mai flămând.

credeam c-am ajuns în raiul din creastă
ce soarele arde și vântul alintă,
am vrut adorm o clipă-n mireasmă
uit mi-e frig, uit mi-e frică.

dar lupul bătrân cu coama zburlită
străpunge prin coaste sulițe vii.
nici teamă nu are prin cărarea din noapte,
nici milă nu simt și-n grabă mă duce spre ai săi pui.

săgeți furioase le simt cum îmi intră,
străpung pînă-n creștet și-n osu-mpietrit.
se-aude cum urlă omătul în mine
durerea îmi tace în gura-mi de lut.

deodat se aprinde hăul adânc
și mistuie lupii și-omătul de piatră,
mă cuprinde cu raze și-n somnul profund
îmi spală durerea și neputința deodată.

dar urme-au rămas schilodind trupul meu
fără vreo rană adânc sângerândă.
când aura nopții oglindea drumul greu
și pași-mi purta cu mâna ei blândă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Resturi

Resturi de fructe
sunt foarte multe,
resturi de pâine,
de azi pe mâine,
resturi de haine,
cârpite, dar faine,
resturi de cărți
te-ajută -nveți,
resturi de eră,
pentru cine mai speră,
resturi de iubire,
ce vis subțire,
resturi de oameni,
flămânzi și fameni,
resturi de viață
avem în față!...

Stau și mă-ntreb,
mai avem ceva-ntreg?...

Fructe străine,
de chimicale pline,
pâine umflată,
parcă e din vată,
haine ieftine tare,
de înmormântare,
cărți groase și multe,
de nimeni citite,
vor fi și ere noi,
în timpul d-apoi,
iubire de zor,
la televizor,
oameni solizi, întregi,
musculoși, dar blegi,
viața-i toată-n față,
da-n umbră și ceață!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook