Romanele care ar putea fi numite "excentrice" par a sta într-un pronunţat raport de opoziţie cu reveria. În aceste romane, personajului principal nu-i revine un rol activ; el se comportă mai curând ca un spectator care observă faptele şi suferinţele celor care se perindă prin faţa sa.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursurile pe care le întâlnim în conţinutul visului nu sunt discursuri originale, ci mozaicuri în care se regăsesc toate genurile de fragmente împrumutate din discursuri pe care cel care doarme poate să le fi pronunţat, auzit sau citit. Memoria a conservat aceste fragmente, visul le reproduce literalmente, dar el a uitat subiectul lor şi a transformat sensul în maniera cea mai surprinzătoare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lucrarea visului se poate, dacă privim cu atenţie, să mai găsim un fenomen, mai puţin activ decât fenomenul deplasării, dar care contribuie şi la transformarea ideilor latente într-o manieră care le face de nerecunoscut. Când am ajuns, prin analiză, la identificarea unora dintre aceste idei, rareori s-a întâmplat să nu fim surprinşi, chiar de la început, de neobişnuita lor deghizare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate exista între cele două intenţii un raport de conţinut, caz în care intenţia perturbatoare contrazice intenţia perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între conţinutul celor două tendinţe şi atunci cazul devine mai obscur şi mai interesant.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când psihanalistul tratează un nevropat, interesul său nu se îndreaptă în primul rând spre caracterul acestuia. Mai curând el doreşte să afle care este semnificaţia simptomelor pacientului, ce tendinţe instinctuale se ascund în spatele lor şi se satisfac prin ele şi care este calea misterioasă ce duce de la aceste dorinţe instinctuale la simptome.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să remarc că analiza psihologică a oamenilor care nu sunt scriitori şi care se abat în multe privinţe de la aşa-numita normă mi-a relevat variante analoge de reverie, în care eul se mulţumeşte cu rolul de spectator.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce vrea să spună, intenţia perturbatoare exprimă o opoziţie faţă de intenţia tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendinţe inconciliabile.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că atunci când interpretezi un rol principal presiunea este mult mai mare. Dacă ratezi, nu ratezi doar tu, ci şi toţi ceilalţi. Prin opoziţie, în cazul unui rol secundar doar tu o dai în bară.

citat din Leelee Sobieski
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adult se întâlnesc, de asemenea, numeroase exemple de astfel de vise de tip infantil, dar cum am spus deja, ele sunt aproape totdeauna foarte scurte. Astfel, multe persoane, dacă li se face sete cînd dorm, visează că beau. În acest fel, momentan dorinţa îndepărtată, ele pot continua să doarmă. Aceste vise, care ar putea fi numite vise de confort, nu sunt rare şi se produc adesea cu puţin timp înainte de trezire, când cel care doarme se apropie de momentul în care va trebui să se scoale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele cazuri, putem afla care este tendinţa perturbatoare chiar din gura persoanei care vorbeşte şi care, după ce a comis lapsusul, îşi revine şi restabileşte cuvântul potrivit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii în vârstă consideră staţionară istoria din timpul bătrâneţii lor, în opoziţie cu istoria cumulativă la care au fost martori în tinereţe. O epocă în care nu mai sunt angajaţi activ, în care nu mai joacă niciun rol, nu are sens: nu se mai întâmplă nimic, sau ceea ce se întâmplă nu poate avea, pentru ei, decât un caracter negativ; în acest timp, nepoţii lor trăiesc aceeaşi perioadă cu o fervoare pe care bunicii lor au uitat-o.

Claude Levi-Strauss în Rasă şi istorie (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există numeroase date de observaţie în genul celor care urmează: un tânăr pierde un creion la care ţinea mult; ori, în ajun el primise de la cumnatul său o scrisoare care se termina cu cuvintele: "Nu am dealtminteri nici timp şi nici dorinţa de a încuraja uşurătatea şi lenevia ta." Creionul era tocmai un cadou provenit de la acest cumnat. Fără această coincidenţă, fireşte nu am putea să afrimăm că intenţia de a se debarasa de obiect a jucat vreun rol în pierderea acestuia. Cazurile de acest gen sunt foarte frecvente.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interdicţia tabuistă se lipseşte de orice întemeiere; aceste interdicţii au o provenienţă necunoscută, neînţelese pentru noi, ele par de la sine înţelese pentru cei care se află sub dominaţia lor.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a constatat că copiii se comportă rău pentru a provoca pedeapsa, după care sunt liniştiţi şi mulţumiţi. O cercetare analitică ulterioară poate descoperi sentimentul de vinovăţie care duce la căutarea pedepsei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi bolnavii de nevroză obsesională se comportă ca şi cum ar împărtăşi convingerea că ar fi atotputernici, iar psihanalistului îi revine sarcina de a elucida această supraestimare; aş fi tentat să declar că este o rătăcire (Wahn) care depăşeşte limitele unei nevroze obsesionale, dar, pentru început, admit că în această credinţă a pacienţilor afectaţi de această boală intervine o bună parte din megalomania infantilă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanii capătă semnificaţia "bani", raport care se manifesta prin asociaţia rate - şobolani (Rate - Ratten). În delirul său obsesional, pacientul îşi construise un veritabil etalon monetar constituit din şobolani (Rattenwährung); de exemplu, la începutul tratamentului, când i-am comunicat la cât se ridică onorariul pentru o şedinţă, el a răspuns într-un mod pe care nu l-am înţeles decât şase luni mai târziu: "Câţi guldeni, atâţia şobolani" ("Soviel Gulden, soviel Ratten").

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazurile de uitare de proiecte sunt în general atât de clare încât nu putem câtuşi de puţin să le utilizăm în vederea scopului pe care îl urmărim şi care constă în a deduce din contextul psihic indiciile referitoare la semnificaţia actului ratat. În consecinţă, ne vom referi la un act prin excelenţă lipsit de claritate, echivoc: pierderea de obiecte şi imposibilitatea de a găsi obiectele puse bine. Că intenţia noastră ar putea să joace un rol în pierderea de obiecte, accident pe care adesea îl resimţim în mod dureros, vi se va părea fapt neverosimil.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratamentul psihanalitic nu comportă decât un schimb de cuvinte între pacient şi medic. Pacientul vorbeşte, povesteşte evenimente din viaţa sa anterioară şi impresii din prezent, se plânge, îşi confesează dorinţele şi pornirile sale afective. Medicul îl ascultă, se străduieşte să dirijeze cursul ideilor pacientului, îl îndeamnă să-şi amintească, îi orientează atenţia în anumite direcţii, îi dă explicaţii şi observă reacţiile de comprehensiune sau de respingere pe care le provoacă în acest fel la bolnav.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!