Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sigmund Freud

În unele cazuri, putem afla care este tendința perturbatoare chiar din gura persoanei care vorbește și care, după ce a comis lapsusul, își revine și restabilește cuvântul potrivit.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Citate similare

Sigmund Freud

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce unește cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privința aceasta, din fericire, în prezența unui fapt care este mai presus de orice contenstație. În cazul primelor două grupe, tendința perturbatoare este recunoscută de însăși persoana care vorbește; ba mai mult, în prima grupă, tendința perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât și în cea de-a doua, tendința cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbește s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendința refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenția mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârșit, luându-i, pur și simplu, locul. Așadar, acesta este mecanismul lapsusului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Care sunt intențiile care se manifestă de o manieră atât de ieșită din comun și vin să le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenții foarte diferite, dar cărora vrem să le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendința perturbatoare este cunoscută de cel care vorbește și în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbește, cu toate că recunoaște în tendința perturbatoare o tendință care îi aparține, nu știe că această tendință era activă în propria sa ființă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai ușor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulțumește numai cu negarea existenței intenției perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenție îi este absolut străină.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Când uităm să expediem o scrisoare, tendința perturbatoare își poate trage foarte bine obârșia prin conținutul scrisorii; dar se poate și ca acest conținut să fie cu totul anodin și ca amnezia să provină din faptul că el amintește în vreun fel de conținutul unei alte scrisori, scrisă mai demult și care a generat în mod direct tendința perturbatoare; se poate afirma că în acest caz contra-voința s-a extins de la scrisoarea precedentă, unde era justificată, la scrisoarea actuală, care nu o justifică nicidecum.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Erorile de lectură ne oferă de asemenea numeroase cazuri în care însuși textul citit trezește tendința perturbatoare, text care astfel se transformă cel mai adesea în contrariul său. Ne găsim în prezența unei lecturi indezirabile și grație analizei, ne dăm seama că tocmai dorința intensă de a evita o anumită lectură este responsabilă de deformarea acesteia.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește tendința tulburată, nici o îndoială nu este cu putință în legătură cu aceasta: persoana care săvârșește un act ratat o cunoaște și o revendică. Îndoieli și ezitări nu pot lua naștere decât în legătură cu cealaltă tendință, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care și această din urmă tendință este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiție de a avea curajul să examinăm acest efect în sine însuși.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Raporturile tonale și similitudinile verbale nu fac deci, întocmai ca și stările corporale, decât să favorizeze lapsusul, fără a-i da propriu-zis o explicație. Așadar, în marea majoritate a cazurilor, discursul meu nu este câtuși de puțin tulburat de faptul că termenii pe care îi întrebuințez cheamă prin asonanța lor alții, sau sunt intim legați de antonimele lor, ori că provoacă asociații uzuale. În cel mai rău caz, se poate spune că lapsusul se produce atunci când, ca o consecință a epuizării fizice, tendința de asociație depășește toate celelalte intenții ale discursului. Explicația ar fi perfectă, dacă nu ar fi contrazisă de experiență, care, în unele cazuri, dovedește absența factorilor corporali, iar în altele absența asociațiilor capabile să favorizeze lapsusurile.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenției perturbatoare. În prima grupă, această intenție există și este sesizată de persoana care vorbește, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenția perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată și intenția nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenția perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situația aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendințe refulate de multă vreme, în așa fel încât persoana care vorbește nu-și mai dă seama câtuși de puțin de ea și este foarte sinceră negându-i existența. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenției de a exprima ceva constituie condiția indispensabilă pentru apariția unui lapsus.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Când cineva are intenția să refuleze o anumită tendință în loc s-o lase să se exprime, ar trebui să ne găsim în prezența unuia din următoarele două cazuri: ori refularea este obținută și atunci nimic nu trebuie să apară din tendința perturbatoare; ori refularea nu este obținută și atunci tendința cu pricina trebuie să se exprime franc și complet.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate și cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferența a două intenții diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intențiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce privește intențiile perturbatoare, interesează în primul rând să stabilim care sunt acele intenții capabile să le tulbure pe altele și în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intențiile perturbate și cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Uitarea de nume este favorizată de factori psiho-fiziologici; o putem astfel observa chiar și în cazuri în care nu intervine nici un element legat de vreo senzație de neplăcere.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o și la care el însuși este hotărât să meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel mai adesea în puțina simpatie nutrită față de persoana cu care urmează să se întâlnească. În acest caz, analiza ar putea să demonstreze că tendința perturbatoare se raportează nu la persoană, ci la locul unde trebuia să aibă loc întâlnirea și care era evitat din cauza unei amintiri penibile legată de acel loc.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Prin natura lor, cuvântul de spirit și comicul sunt două lucruri distincte, ele suprapunându-se pe de o parte doar în anumite cazuri speciale și pe de altă parte în ceea ce privește tendința de a obține plăcere din surse intelectuale.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

De lapsus se leagă mici fenomene afective care nu sunt lipsite de interes. Nimeni nu recunoaște bucuros că a comis un lapsus: adesea se întâmplă să nu înțelegi propriul tău lapsus, în timp ce întotdeauna îl înțelegi pe al altuia. De asemenea, lapsusul este, într-o anumită măsură, contaminat; nu este ușor să vorbești despre lapsusuri, fără a comite tu însuți unul.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce intenționa să spună, intenția perturbatoare exprimă o opoziție față de intenția tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendințe inconciliabile. "Declar deschisă ședința, dar aș prefera s-o închid", acesta este lapsusul comis de un președinte. Un ziar politic, acuzat de corupție, se apără într-un articol care trebuia să culmineze în cuvintele: "Cititorii noștri ne sunt martori că întotdeauna am apărat binele general în modul cel mai dezinteresat." Dar redactorul însărcinat să redacteze această apărare scrie "în modul cel mai interesat". După părerea mea, expresia exprimă gândul său intim: "Sunt obligat să scriu că e albă, dar eu știu sigur că e neagră." Un deputat care își propune să declare că trebuie spus împăratului adevărul fără menajamente ("rückhaltlos") percepe deodată o voce interioară care îl pune în gardă în pofida îndrăznelii sale și îl face să comită un lapsus în care cuvintele "fără menajamente" ("rückhaltlos") sunt înlocuite prin cuvintele "îndoindu-ne spinarea" ("rückgratlos").

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În alte cazuri, lapsusul adaugă pur și simplu un alt sens sensului intențional. Propoziția apare astfel ca un soi de concentrare, de abreviere, de condensare a mai multe propoziții.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Procesul psihic al persoanei receptoare (care de regulă coincide, în cazul naivului, cu eul nostru, în timp ce în cazul cuvântului de spirit ne putem transpune și în situația persoanei producătoare) este, în cazul naivului, mult mai complicat decât cel al persoanei producătoare; totodată acest proces este mult mai simplu decât cel ce are loc în cazul cuvântului de spirit.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Lapsusul de grafie constituie un indiciu incontestabil, dar nu este de ajuns ca să justifice deschiderea unei anchete judiciare, fiindcă nu este concludent, neputându-se stabili dacă ar putea fi vorba de un proiect malefic bine stabilit sau doar de o fantezie fără nici o importanță practică. Este chiar posibil ca omul care a comis un astfel de lapsus să găsească cele mai convingătoare argumente subiective ca să nege această fantezie și s-o respingă ca fiindu-i absolut străină. Pentru a înțelege mai bine posibilitățile legate de acest gen de lapsus, ar trebui examinată deosebirea care există între realitatea psihică și realitatea materială.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În erorile de lectură, dacă vrem să găsim tendința perturbatoare, cauza erorii, trebuie să lăsăm în întregime la o parte textul citit greșit și să începem examenul analitic prin a pune două întrebări: care este ideea ce vine în minte prima se apropie cel mai mult de această eroare și în ce situație a fost ea comisă? Uneori cunoașterea situației este suficientă pentru explicarea erorii.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Se poate presupune că opoziția se confruntă cu o tendință perturbatoare, având o posibilă legătură cu o chestiune de împrumut. Într-adevăr, am aflat că vorbitorul nostru avea mereu nevoie de baniși că tocmai făcuse o nouă cerere de împrumut. Putem deci, să identificăm cauza intenției perturbatoare în ideea următoare: ai face bine să fii moderat în opoziția ta, căci te adresezi unor oameni care pot să-ți acorde sau să-ți refuze imprumutul pe care-l soliciți.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Lapsusul cel mai frecvent și cel mai frapant este acela care constă în a spune exact contrariul a ceea ce voiai să spui.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook