Baladă a doamnelor din vremea de-odinioară

Spuneţi-mi, unde, în ce plai-s
Frumoasa Floare din râmlene,
Arcipiada spun, şi Tàis,
Ce-au fost mlădiţe cosângene?
Echo ce auie-n poiene,
De chemi la iaz au pe tăpşan,
Ce-avea frumuseţi nepământene?...
Dar unde-i neaua de mai an?

Dar prea-nţeleapta Eloisa
De dragul cui, în cazne-avane,
Scopit fu Avelar, şi i s-a
Dat lui monahiceşti canoane?
Dar Doamna poruncind cu toane
Vârât în sac, pe Buridan
Să-l svârle Senei în bulboane?...
Dar unde-i neaua de mai an?

Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngâna cu viers de zână?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga? Până
Şi a Ioanei d'Arc ţărână
Mucenicită la Ruan?
Unde-s Fecioară-Atotstăpână?...
Dar unde-i neaua de mai an?

Închinare:
Măria Ta, să nu-ntrebi unde
Au pas, (de-un leat, de ieri) e-n van.
Căci viersul meu îţi va răspunde:
Dar unde-i neaua de mai an?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Romulus Vulpescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor din alte vremuri

Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încânt,
Archipiada şi Thaïs
ce-s vere bune prin orând?
Echo ducând orice cuvânt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit şi-nfrânt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veştmânt?
Şi unde-i Doamna ce mormânt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Şi Doamna Blanche – un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cânt,
Lungana Berthe, Bietris, Allys,
sau Harembourges în Mayne tronând?
Şi Jehanne ce-n Rouen s-a frânt
pe-un rug în flăcări? Prea Curată,
unde-s acum?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Închinare:
Pe unde-s, Doamne, şi de când,
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu:... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor de altădată

Ci spune-mi unde, 'n ce cuprins,
E Flora, rîmleanca frumoasă;
Archipiada şi Taïs,
Ce-a fost şi vara ei duioasă?
Şi Eho, dintr-un freamăt scoasă,
Cântând pe râuri şi-ntinsori,
Dumnezeeşte de frumoasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi prea-nţeleapta Heloys
Din vina cui scopit rămas-a
Pierre Esbaillart la Sainct Denis?
De dragul ei îmbrăcă rasa.
Aşijderi, unde e crăiasa
Ce-a pus ca Buridan, în zori,
Să fie-n râu zvârlit cu plasa?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi Blanche, ca floarea de cais,
Măiastra-n cântece crăiasă,
Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,
Haremburgis în Maine băneasă,
Ioana, ţăranca cea vitează
Ce-au ars-o anglii în vâlvori;
Ci unde-s ele, Împărăteasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Închinare:
De ele, măre, ce-ţi mai pasă
Pe unde sunt din alte ori.
Doar viersu-acesta nu te lasă:
Dar unde-s marile ninsori?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Dan Botta
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută viaţă

Viaţa-mi unde-i, ce putea să fie
dar n-a mai fost? Cea mai plină, norocoasă
ori cea mai sumbră groază, ce ma-pasă,
că spada n-am încins cu vitejie,
nici scutul n-am ţinut? Şi unde-i marea
şi ancora de viking ne-nfricat?
Strămoş persan avut-am? Dar uitat
destin de-a fi tot eu? Dar întâmplarea
de-a fi orbit? Dar cerul înstelat
ce-ncredinţează, trudnică şi mută,
precum literatura ne-a-nvăţat,
o nouă zi plugarului. Tăcută,
mă aştepta iubita-n asfinţit
Oare-aştepta-va până la sfârşit?

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul spoveditului

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele:
Am fost corupt, furând de toate cele
Şi nu cu ţârâita, cu ocaua.

Am fost un depravat de şapte stele,
Dar azi am dat pe tot cu bidineaua:
M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele.

Să nu aud că vine DNA-ua
Şi umblă pe la conturile mele!
Să nu mai vină fetele rebele,
Că nu mai pun de-acum pe ele şaua.

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua!

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar unde-i Dumnezeu? Unde-i? Dacă ştii, spune-mi, să mă iau cu el de piept, să-l întreb ce porcărie-i asta.

Ion Agârbiceanu în Arhanghelii
Adăugat de Andreea Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardere

Fiinţă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, şi ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?

Al seminţiei mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde şi când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopţii să te-ncânt?

Nepriceput pe lângă vetre
dar înţeles de zei şi pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?

Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas şi gând?
Mă-ncredinţez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârşesc arzând.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecă te numeşti, heraldica naţiilor! Dar unde-i cartea care ne duce spre ţel? Unde-i bucuria cea mare? Păţit-a lumea înainte prin carte?

citat din Mihaly Vorosmarty
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunde-mi, Iulie

Răspunde-mi, Iulie –
Unde-i Albina –
Unde e Roşul –
Unde e Fânul –

Ah, zise Iulie –
Unde-i Sămânţa –
Unde-i Bobocul –
Unde e Maiul –
Răspunde-mi Tu – Mie –

Nu – zise Maiul –
Arată-mi Zăpada –
Clopoţeii arată-mi –
Arată-mi Gaiţa!

O-ntoarse Gaiţa –
Unde-i Porumbul –
Unde, Aburu-n Câmpuri –
Unde e Spinul? –
Aici – spuse Anul –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Vai mie, amară-i viaţa,
Mai şubredă decât aţa!
Unde-i mândrul Decheval
Şi-amazoanele pe cal?
Unde-i bădica Traian,
Crai norodului râmlean?
Unde-s marii voievozi
Cu boieri şi cu aprozi,
Cu domniţele ochioase,
Învăscute în mătase?
....................
Unde-s soţii şi duşmanii,
Unde-s lunile şi anii,
Unde-s visuri şi păreri,
Une-i ziua cea de ieri?

poezie celebră de George Călinescu din Laudă lucrurilor (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i minte-i şi prostie... Dar unde-i prostie e şi minte?

antimetabolă aforistică de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobanii

Ciobanii stau în jurul vetrei —
Afară negură şi moină.
— "Mă, Miule", grăeşte unul,
"Ce stai aşa?, ia zi o doină!"

Hei!.. de-asta-i arde lui acuma!...
El singur doar îşi ştie halul...
Sfios şi necăjit răspunde:
— "Cu ce să cînt?... că n-am cavalul..."

— "Dar unde-i, mă?" - "Unde să fie?..."
"L-a frânt boieru pe spinare-mi;
Dar şi eu-n gândul meu, de ciudă,
I-am tras o-njurătură, barem!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau răspunsuri... încă mai aştept!

Mi-ai împletit cunună din astre
şi un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
şi nici rostul,
crezând că-i a mea vină.

Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi daţi răspunsuri,
când întrebările
mă dor!

Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aştept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aştept
de-o viaţă
şi unde-i bucuria
să mă răsfeţe
în fiecare dimineaţă??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopţi fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?

Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în faţă am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAŢĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!

Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găseşti în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!

Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
să văd de am dreptate
în cele socotite!
Şi dacă am,
tu VIAŢĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!

L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieţii
mi-e secat?
Şi dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viaţa
ştiu,
va refuza?

Nu-mi reproşa că am trăit
ca Hermes,
ştiu că da,
dar dat-am tot ce am simţit
şi altora!
Cu prisosinţă chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoşti,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aştept!

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

nu tăiaţi pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare

mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoţii...
cei de azi si cei de ieri

mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..

defrişaţi.. golaşi in ploaie..
munţii noştri... dragi Carpaţi
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcaţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc!?

E noroc? E poate-o realitate
Când vezi corăbii scufundate
Sau flori care-s de mult uscate?

Pe o corabie plutind
Te uiţi la cerul cel senin
Şi te gândeşti... de unde oare atâta noroc?
Să poţi să treci printr-un deşert, dar fără foc?
Noroc!?
Şi unde-i natura cea strălucitoare?
Unde-s reflexiile ameţitoare?
Să treci printr-un deşert fără să ştii că-i el?
E ca şi cerul cel senin deasupra mării,
Unde-s furtunile care te dau uitării?
Unde e frica ce-o simţi şi spui că-i greu?
Unde-i povestea ce-a murit o dată cu trecutul său?
Noroc!? Nu e sfârşitul tău?

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 130

Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roşii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos şi închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Şi sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieşind din gură.
Îmi place când vorbeşte, dar ştiu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu ştiu cum merg zeiţele divine:
Iubita mea păşeşte pe ţărână.

Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea creşte, dar... invidia sporeşte.

aforism de Mihai Cucereavii (25 martie 2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul
S-a dat El însuşi prins,
dar Şi-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Şi-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Undeva departe, unde-i veşnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde şi nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc şi poezie,
Unde ochiul vede numai frumuseţe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandreţe,
Unde noi miresme nasul ţi-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simţi cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire şi-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.

poezie de Octavian Cocoş (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Unde-i verdea clorofilă
printre vise şi dorinţe,
nu credeam
că vom trăi
după cum vrea omul,
cel născut în noaptea minţii,
ce ne fură vieţile.
Unde-i Domnul
să ne-arate,
nici devreme,
nici târziu,
zorii minţii,
floarea vieţii.
Unde-i, unde-i
să ne audă
verbul din dorinţă.

poezie de Vasile Ghinea din Între teluric şi celest, eros şi thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi'naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

poezie celebră de Ion Minulescu (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!