Ardere
Ființă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârșesc arzând.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre flori
Citate similare
Ființă
cu rotule egale neacoperite
semănând mergi agale
un pumn de lumină
pe cărarea călcată
de rostiri egale
de foc de argint sclipind
și încântând cercul nopții
ființă ce-ncânți fără să cânți
o strofă ai cules iubire
rămân nemișcat o viață
îndrăgostit de rotulele tale
de femeie astenică
ființă cu părul de foc viu
mă furișez să-mi bag pumnul
în gură de ciudă sângerez
ființă care mi-ai golit sufletul
noapte de noapte fug
după tine prin cenușa iubirii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe mormântul unei pietre
Sub această tristă floare
Zace-un pumn de praf stingher,
Ce-a rămas din piatra care
S-a lovit de-un caracter!
epigramă de Leonida Secrețeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre tristețe sau epigrame despre flori
Baladă a doamnelor din vremea de-odinioară
Spuneți-mi, unde, în ce plai-s
Frumoasa Floare din râmlene,
Arcipiada spun, și Tàis,
Ce-au fost mlădițe cosângene?
Echo ce auie-n poiene,
De chemi la iaz au pe tăpșan,
Ce-avea frumuseți nepământene?...
Dar unde-i neaua de mai an?
Dar prea-nțeleapta Eloisa
De dragul cui, în cazne-avane,
Scopit fu Avelar, și i s-a
Dat lui monahicești canoane?
Dar Doamna poruncind cu toane
Vârât în sac, pe Buridan
Să-l svârle Senei în bulboane?...
Dar unde-i neaua de mai an?
Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngâna cu viers de zână?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga? Până
Și a Ioanei d'Arc țărână
Mucenicită la Ruan?
Unde-s Fecioară-Atotstăpână?...
Dar unde-i neaua de mai an?
Închinare:
Măria Ta, să nu-ntrebi unde
Au pas, (de-un leat, de ieri) e-n van.
Căci viersul meu îți va răspunde:
Dar unde-i neaua de mai an?
poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Romulus Vulpescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, citate de Francois Villon despre frumusețe, poezii despre trecut, poezii despre picioare, poezii despre crini sau poezii despre capricii
Nu sunt singur
Obârșiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.
Umbra-alături ia ființă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din neființă
mărturii că nu sunt singur.
Vulturi din robie scapă
și se-nalță; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.
Focuri sunt și e credință.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruință:
nu sunt singur, nu sunt singur.
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sclavie, poezii despre schimbare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre inimă
Sonet satiric
Pișcată-ți este mâna ta de streche,
De miști în veci condeiul pe hârtie -
Durează-un șir sau fabrică o mie:
Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche.
Ce are-n gând un om, aceea scrie,
Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,
Cu Pantazi fiind pe veci păreche,
Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.
Ți-asamăn fruntea unei vii paragini
Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri,
De zei lipsite, vai! a tale pagini.
Zadarnic paiul sec al minții-l trieri,
Drapându-i golul ei cu reci imagini:
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.
sonet epigramatic de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, citate de Mihai Eminescu despre vânt, poezii despre urechi, citate de Mihai Eminescu despre urechi, poezii despre mâini, citate de Mihai Eminescu despre mâini, poezii despre imagine, citate de Mihai Eminescu despre imagine, poezii despre hârtie sau citate de Mihai Eminescu despre gânduri
Răspunde-mi, Iulie
Răspunde-mi, Iulie
Unde-i Albina
Unde e Roșul
Unde e Fânul
Ah, zise Iulie
Unde-i Sămânța
Unde-i Bobocul
Unde e Maiul
Răspunde-mi Tu Mie
Nu zise Maiul
Arată-mi Zăpada
Clopoțeii arată-mi
Arată-mi Gaița!
O-ntoarse Gaița
Unde-i Porumbul
Unde, Aburu-n Câmpuri
Unde e Spinul?
Aici spuse Anul
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, citate de Emily Dickinson despre timp, poezii despre roșu, poezii despre apicultură sau poezii despre albine
Epitaf unei pietre
Sub această tristă floare
Zace-un pumn de praf stingher
Ce-a rămas din piatra care
S-a izbit de-un caracter.
epitaf epigramatic de Leonida Secrețeanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre lectură, poezii despre gură, poezii despre fructul oprit, poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre aur sau poezii despre amintiri
Acolo
Undeva departe, unde-i veșnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde și nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc și poezie,
Unde ochiul vede numai frumusețe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandrețe,
Unde noi miresme nasul ți-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simți cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire și-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.
poezie de Octavian Cocoș (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre pictură, poezii despre ochi sau poezii despre nas
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre învățătură sau poezii despre văi
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre versuri, poezii despre ocean sau poezii despre mândrie
Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre tăcere, poezii despre primăvară sau poezii despre moarte
Spic de grâu
(Cameliei Rogojinaru)
Spic de grâu cu bobul mare,
Să vedeți ce întâmplare!
Mi-am dorit să am băiat,
Dumnezeu fată mi-a dat
Floare de mărgăritar.
Și din râuri de pe ie,
Mi-a dat lacrimă și mie,
Lacrimă de mulțumire
Pentru marea fericire
Floare de mărgăritar.
Și-am plesnit în zări cu biciul,
De pe fotă-am luat arniciul...
L-am pus foc, să ardă-n stele,
Semn al mulțumirii mele
Floare de mărgăritar.
Și-n oglindă de izvor,
Fata mea de ajutor,
Țese haină de lumină
Pentru-a mamei rădăcină
Floare de mărgăritar.
Câte-n viață s-au ivit,
Fata sprijin a venit
Doamne, Tu mi-ai dat în dar
Al iubirilor altar
Floare de mărgăritar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre vestimentație, poezii despre stele, poezii despre râuri, poezii despre religie sau poezii despre mamă
Te privesc printre degete, Versuri: Cristian Harhătă
Te privesc printre degete
Ca un copil ce zărește marea
Mie și frică, mie și sete
Că mă va ucide sarea
Din adâncurile tale
Uneori ai scos la mal
Câte o scoică moale
Argintie, sidefie pal
Îți arăți frumusețea,
Doar atunci când ești fragilă,
Și din caracter noblețea
O-mpletești cu iubire și cu milă
Sunt vulnerabil în fața ta
Și fac un pas înapoi
Cu tandrețe te-aș curta,
Dar nu e timp pentru noi
Și ar fi nedrept să știi
În ce fel îți port iubirea,
Doar în nopți argintii
Vei simți dezamăgirea
Poate vibrația inimii mele
Poate o urmă de regret,
Seara când te port prin stele
Te țin în gând discret.
Versuri: Cristian Harhătă
poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (14 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
În trecerea grăbită
În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând.
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.
Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ți timp să guști frumusețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.
Fă-ți timp de rugăciune, de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.
Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să-i dai vieții și morții tale preț.
Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieții, n-o mai strângi.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre păduri sau poezii despre plâns
Descântec
Lacăte, cine te-a închis
La ușa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Și să vedem în fundul nopții noastre
Mișcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toți pașii se sfârșesc și pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Și, de pe bolți, zorele
Și muguri și ciorchini de stele.
Cine va pune-n ușa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul și-l așează,
Și-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte și tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poți tu intra-n veriga lui
Și lacătul tăcerii să-l descui?
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Numele inimii
Inimă-ploaie dintr-o gară de gând
Inimă-nufăr peste ape arzând
Inimă-lan din mătase de maci
Inimă-ciută în cerc de gonaci
Inimă-val cu puteri de Cuvânt
Inimă verde ca un mal de pământ
Inimă-cântec pe-a Porților scară
Inimă-far lângă Marea Amară
Inimă-cer pentru pasărea dor
Fluture roșu ce-n stânga răsună
Insulă-pace din lumea-furtună
Baie de aur în care cobor...
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre fluturi sau poezii despre dor
Dar
Din iarna acestui început de an îi aleg și îi dăruiesc cel mai alb și curat fulg de zăpadă.
Din primavara acestui an îi aleg și îi dăruiesc o floare albă de cireș.
Din vara acestui an îi aleg și îi dăruiesc un spic de grâu auriu.
Din toamna acestui an îi aleg și îi dăruiesc o frunză de platan.
Din iarna acestui sfârșit de an, îi aleg și îi dăruiesc frumoasa umbră albă a lunii,
căzută peste mâinile subțiri ale iubitei mele."
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre superlative sau poezii despre sfârșit
Dorință
Unde-i verdea clorofilă
printre vise și dorințe,
nu credeam
că vom trăi
după cum vrea omul,
cel născut în noaptea minții,
ce ne fură viețile.
Unde-i Domnul
să ne-arate,
nici devreme,
nici târziu,
zorii minții,
floarea vieții.
Unde-i, unde-i
să ne audă
verbul din dorință.
poezie de Vasile Ghinea din Între teluric și celest, eros și thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre verb sau poezii despre naștere
Pietre pitite
Pitisem un pumn de pietre
După alt pumn de pietre
Să ating în partea nedureroasă
Statuia pe care-mi urc îngerii.
Un lucru am uitat:
Pietrele pitite
Le-am smuls din vertebrele piedestalului
Și îngerii au lunecat în zbor
Pe-o singură clipocire
De umbre.
Lacrimile unduiesc
Și la gândul
Că cineva îmi poate fura
Pumnul de pietre pitite.
Privesc ochii statuii,
Masca tăcerii
Mi se pune în suflet
Ca un fum de tămâie
Într-un chiștoc de țigară.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre îngeri, poezii despre uitare sau poezii despre măști