Cărţi de joc

Doi, este-n fond număr universal;
Geneza-n simbioză, acuplarea,
Primul ce dă multiplu numeral
Şi ADN, balanţă, echilibrarea.

Trei, of, trei Doamne şi toţi trei
Reproduşi suntem, mesager,
Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...
Sau prima lună-i când scăpăm de ger.

Patru, mereu e nota veşnic proastă
Şi-n catalog, pe podium şi-n etate;
Când ţi-ai schimba de soţ ori de nevastă
Că treci de mijlocul de-a ta eternitate.

Cinci, este perpetuu o jumătate,
Este simbol de flori întruchipat în "mai";
La cât te duce mintea-i ban sau greutate,
Convins că poţi mai mult de-atât să iei, să dai.

Şase, e la noi semnalul de alarmă
Sau înc-un simţ visat de împlinire;
E cercul ce apeşi la tras cu armă
Şi oră de sculat... An unu la citire!

Şapte, îs minuni de ani de-acasă,
Un exoteric etalon în repetare,
Câştig de-un joc cu cărţile pe masă
Şi zilele ce-au fost odată lucrătoare.

Opt, este infinit printr-un culcat
Sau două zerouri, peste infinit.
E rădăcina; "opţi... unii" la votat,
Opti... mizat, optim, sau mers pilit.

Nouă, e femininul inedit
Şi rezultat aproape de sublim...
Pisicii-n viaţă-i stop la reuşit
Şi "nouă" un personal, de ne-oferim.

Zece, e nefiguratul vârf, decarul,
Perfecţiune-n denumiri diverse;
E cel ce-şi pune-n spate tot avarul
Ca să-şi dubleze contu-n înmulţiri complexe.

Valetul, mereu tânăr e-aşteptare
De o stăpână-n plictis de banal;
Veşnic servil, cu simţul de onoare
Dând mâna-obiect ofertă-n dans la bal!

Dama, este eterna frumuseţe
Ce fură inimile visând, ce patronează;
Ca o regină să-şi menţină tinereţe
Ia totul... "doi", dar şi valet, ce şi-l vânează!

Regele, tiara king, suprema rigă,
Toată coroana cărţilor, palate,
Este-un inatacabil sânge cu verigă
De-a fi dinastul lumii, întâietate.

Asul, e însă tot, duplicitate;
E şi umilul "unu" însuşit sau dus,
Dar e şi geniul ce-ar avea pe toate
De s-ar decide de-a nu fi supus!

Joker, în cărţi de e, e orişice;
Nebunul din palat, e saltimbancul
Ce-şi joacă rolul făr-a şti de ce,
Impus, de voie, realist sau bancul.

Sunt toate, un întreg, cărţi, figurine,
Numere, titluri, etalon, parodieri
Se vrând câştigătoare, de inimă străine...
Noi maniaci le etalăm; un joc să dai, sau ceri!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul Pi

De mirare acest număr Pi
trei virgulă unu patru unu.
Toate cifrele următoare sunt la fel
iniţiatoare
cinci nouă doi pentru că nu se termină
niciodată.
Nu permite să-mbrăţişezi şase cinci trei
cinci
cu privirea
opt nou cu socotitul
şapte nouă cu imaginaţia,
şi chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o
comparare
patru şase până la ceva
doi şase patru trei pe Lume.
Cel mai lung furtun pe Pământ după câţiva
zeci de metri
se întrerupe, probabil, deşi, ceva mai târziu,
vor face
furtunuri de basm.
Cortegiul cifrelor compozitoare în numărul
Pi
la marginea filei nu se opreşte,
reuseşte
să se-ntindă pe masă, prin aer, prin ziduri,
frunze şi-ale păsărilor cuiburi,
prin nori direct în ceruri,
prin toată umflătura şi întreg fără-fundul
cerului.
Oh! Cât de scurt, de şoricesc, este huruitul
cometei!
Precum firava făclie a stelei, care –n adânc
de spaţiu
se curbează!
Iar aici
trei cincisprezece trei sute nouăsprezece
al meu număr de telefon numărul tău de la
cămaşă
anul al una mie nouă sute şaptezeci şi
treilea
etajul al şaselea
numărul de locuitori şasezeci
cinci groşi
circumferinţa la şolduri două degete
şaradă şi cifru,
în care privighetoare a mea
vei zbura
ori vei bea
ori vei ruga să păstrăm liniştea,
căci Pământul şi Cerul se vor trece,
dară numărul Pi aşa cum e
nu şi nu
mereu ale sale bune încă cinci,
nu mai ştiu care opt,
nici cu totul şapte,
accelerând, ah, grăbind
trândava veşnicie
spre durată.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieşit la masă
Unul s-a înecat şi nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deşteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, şapte nu-l urmară.
Şapte negri mititei ciopleau beţe groase
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înţepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duşi la tribunal
Patru-s puşi în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un peşte, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrăţişat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat şi-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de Frank Green, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu, doi, trei, patru, cinci

Unu, doi, trei, patru, cinci
Am prins nu demult un peşte-aici...
Şase, şapte, opt, nouă, zece,
I-am drumul apoi să plece.

De ce i-ai dat drumul, dacă nu-i secret?
Pentru că m-a muşcat de-un deget.
Ce deget ţi-a muşcat fiara neînţeleaptă?
Degetul cel mic de la mâna dreaptă

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct... e

E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o ţintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârşit... venit de hac.

E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistenţă.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezenţă.

Pe-obraz, un şarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.

Mai multe-n zar sunt un noroc
Şi-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârşit când vrei să închei.

Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început şi de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.

Trei scrise, pauza o fac
Şi poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!

Vreau să mă pun la..., cu el,
Că pân' la un... aş şti totul
Şi... cu... îs şi eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!

Pe boltă-i led de-o imensitate
Şi-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Şi-acum l-apăs... că-l am în toc.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda numerelor

Primul şi limită-ntre toate
Născut din sifr sau Zephyr,
Simbol de-avut sau nulitate,
El este început de şir.

Urmează oinos, neegalul,
Simbolul pentru Creator
Sau pentru solus-sideralul,
Al lumii-n veci luminător.

Apare doi, dualitate,
E tot ce are un opus,
Simbol de omogenitate,
De răsărit şi de apus.

Din contopirea lor divină
Oinos-dos dau trinitate,
Simbol de forţă şi lumină
Şi leagăn de prosperitate.

Din quattrum s-au născut pătratul,
Sau cardinale destinaţii,
Simbolul crucii cu păcatul
Şi-al anotimpurilor spaţii

Sunt cinci mistere dureroase,
Cinci simţuri manifestă fiinţa,
Iar cinci mistere glorioase
Au întărit în noi credinţa.

În şase zile de creaţie,
O lume s-a făcut din haos
În şase, Moise-n divinaţie
A luat al cerului adaos.

Cu ziua şapte s-a-mplinit
Simbolul de totalitate.
Tot şapte pâini a poruncit,
Iisus să-mpartă cu dreptate.

Urmează lotusul în floare,
Sau opt sunt ale rozei vânturi.
Simbol de octopod în mare
Şi mai ales de infinituri.

E nouă un final în toate,
În iaduri nouă sunt nivele
Durată de natalitate,
Şi chiar planete-n cer, sub stele.

..........
Unii le-mpart, alţii le-adună,
Le pot mări, sau să le scadă.
Cu numerele împreună
Trăiesc doar cei ce pot să vadă.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de copii

trop-trop-trop
apoi stop sau poate poc-poc
după uşă, o fetiţă jucăuşă
prin gura cheii, o privire
în cămară, un băieţel, cam mititel
se ascundea iar după el
cătări sfioase, cam fricoase
în casă, tril duios,
suave glasuri de copii
sub masă, ochi mari
tulburători şi temători
joc de copii
cu zâne, prinţişori de pluş
şi un căţel murdar ca vai de el
adus de afară din gunoi
ei, un trofeu de soi...
ce joc sublim
în doi, în trei, în patru
dacă vrei
cu voi, cu ei sau între ei
un joc frumos
gingaş, copilăros
hai vino în jocul nostru de copii
un pas, doi sau trei
apoi să cazi şi tu în nămol
ca ei, ca noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un joc de copii

Un fel de allegro îmi încetineşte vârsta
E ca un joc ingenios de copii...
Care număr e mai mare 4 sau 5,
cinci sau patru?
Şi cum le legi ca să-ţi dea jumătatea lui 90? -
Cifră la care visez să ajung la maturitate completă

Nu mai am grabă în trăirile-mi personale
Îmi trăiesc prezentul în fâşii de vise ornate cu iubire
Bradul meu lăuntric e plin de globuri multicolore
Care glob e mai frumos? Cel în formă de inimă
Sau cel ce irizează cerul în idile neîncepute?

Nu simt nicio diferenţă între zborul trecut
Şi cel de acum când încep al 45-lea raid
Printre oameni, lumi şi visele-mi juvenile
Am tot atâtea naivităţi ca şi acum un an
Ca şi acum 5 ani, ca şi acum 30 ani...
Care naivitate e mai frumoasă dintre cele vechi şi noi?
Cea dintr-un eu adolescentin sau cea ce mă însoţeşte acum?

Am să străbat curajos şi noua vârstă dată
Cu acelaşi joc copilăresc de-a ghicitul
Care cifră îmi va fi perechea ideală în viaţă?
4 sau 5? Cinci sau patru? Jumătatea lui cinci sau Jumătatea din 4?
Cu care să pot cuceri lumea
Rostogolind universuri paralele

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi... de-o vârstă

Oh, blegi ce sunteţi
De nici nu vedeţi;
Tinereţea-i calculată...
Nu-nsă după dată!?

Este un multiplu,
În fond e un ciclu;
Cifre-n repetare...
Prin acumulare!

Veşnic întrebaţi,
Vă tot prezentaţi
Eterni douăzeci...
Tineri şi zev-zeci!?...

... De-un apelativ
În repetat motiv,
Că-n fond patruzeci
Este un... doi zev-zeci!...

Doar e fără zev-ul
Ce-i probabil nervul
Nebuniei pure...
Doar dublu imature?!

La fel şaizeci,
Timpul când petreci
Triplu ca-nainte...
Mai mult prin cuvinte!...

... Căci faptele-n sine,
Dacă sunt de bine,
Trebuie expuse...
Vii... sau presupuse!?

Cu optzeci e la fel
Pe-acelaşi model;
Este-n fond un patru,
Ori douăzeci... leatul...

... Summum de vigoare
Cu albul de floare
Şi cu ram toiag
... Dinţi căzuţi şirag!

Ca cireaşa-i suta
Ce-ncheie disputa;
Fapte, vorbe multe...
Dar cin' să le-asculte?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licenciaţii

E plină ţara de licenţiaţi...
Nici vârsta nu contează, toţi fac şcoală,
Femeile prin telefon, de-acasă, de la oală...
Bărbaţii, de prin crâşme-s învăţaţi.

Şi Universităţi acum sunt comunale,
Cu plata pe un an sau pe un semestru.
Ajunge un singur prof', el e maestru,
În rest pot fi oricare!... Nişte haimanale.

Se-nvaţă tot mai mult fără frecvenţă
C-o plată bunicică şi-n avans
"On cash" sau prin serviciul "Inter-trans"
Şi la sfârşit de un an, eşti tipul cu licenţă.

Spiru Haret e de departe cel mai bine
Nici cursuri n-ai şi ore nu mai faci...
Te duci doar personal sau prin "babaci"
Şi-ţi iei diplome, două, trei, sau cât te ţine.

E ţara ca un raft, plină de carte
Cu tomuri genii, ingineri ori avocaţi...
Se vând la "kil", "tel quel" sau încercaţi
Căci de-i "citeşti", cert, nu ajungi departe!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Aş vrea să fiu cum sunt şi cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea şi nu s-ar cere cost,

Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunţarea
La tot ce niciodat' n-aş fi gândit.

Dar, ce-aş putea să iau de-atunci, demult?
Dorinţa de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?

Şi ce-aş păstra din viaţa de adult,
Când nu mai ştiu ce-i bob şi ce-i neghină?
Nu ştiu ce vreau. Pe cine să consult?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara valorilor

Mi-am luat astăzi un creion
De la noi..... autohton,
Si am inceput lucid
Spirit critic si acid
A nota cu zero plus
Tot ce e pe facebook pus.
Nota zece la cafea
Si la flori asemenea!
Nota nouă.... poezie,
Opt la proză că se ştie,
Venită, neavizată,
E de multe ori rugată
A fi scurtă si concisă
Si de adevăr convinsă.

Sportul e cu zece plus,
Comentarii nu-s de spus
Stadioanele sunt pline,
Curg cuvintele cu rime.
Nota şapte dau la bancuri
Sunt spumoase si pe arcuri
Uneori calul il sar
Din saltele in cuibar.
Şase-i dat la intâmplare
La politica ce-mi pare
A fi ceartă tot mereu
Fiecare se vrea leu....

Nota cinci cu indulgenţă
Amintirilor in speţă
Care-aduc lacrimi amare
Si nu au recuperare.
Nota patru.... repetent
Celui ce fuge de net
Nu se uită, nu citeşte
Nu e mugur, nu-nverzeşte.
Trei e cifră cu-ntrebare
In aceeaşi casă oare
Sunt amici sau numai fraţi?
Staţi cuminţi nu cercetaţi.

Doi.... un cuplu fericit...
De-i intrebi cum au dormit
Iţi răspunde fiecare:
-Camere cu separare...
Unu, nu-l mai bag in seamă
Este cuc seară de seară
Si-am ajuns la baza scării
Nimeni nu-i... doar valul mării.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândeşte
Şi, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp opreşte
Balanţa... în veşnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voinţa...
Un sclav, că-l ţin, nu prididesc
Convins c-aşa-mi câştig căinţa?!

Ori sunt pretenţia că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veşmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am şansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Şi-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutter: Orice truc magic constă în trei părţi sau acte. Prima parte este numită "Promisiunea". Magicianul îţi arată ceva banal: un set de cărţi de joc, o pasăre sau un om. Îţi arată acel obiect. Îţi va spune poate să te uiţi cu atenţie la el pentru a vedea dacă este într-adevăr real sau normal sau neschimbat. Dar bineînţeles... că nu este. Cel de-al doilea act se numeşte "Transformarea". Magicianul va face ca acel lucru banal să devină ceva extraordinar. În acel moment începi să cauţi secretul.... dar nu-l vei găsi, pentru că, desigur, nu priveşti cu atenţie. De fapt nici nu vrei să-l afli. Vrei să fii amăgit. Dar nici nu aplauzi încă. Pentru că a face un obiect să dispară nu este de ajuns; trebuie să-l şi aduci înapoi. De aceea orice truc magic are şi un al treilea act, cel mai dificil, pe care noi îl numim "Prestigiul".

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Aiurea-i spus "şi-a pierdut viaţă";
Ca şi cum iar s-ar regăsi
Sau căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheaţă.

Sau nu-i, că noi n-o avem
Cum ea există şi ne poartă
'ntre două staţii-n mers la toartă
Luând iar pe alt' la recviem.

Şi-atunci e EA ce ne-aparţine
Sau noi îi suntem chiriaşi,
Fără contract de timp? Slujbaşi,
Neştiind când pleacă, nici când vine!?!

E un imens bazin de picuri
Topiţi din norul unde nasc
În efemer parcurs... E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.

E apa-n ciclu sau nisip
Din picuri, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate...
Suntem doar cărţi de joc... Cu chip!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion

Fapt unic sau o înlănţuire fulminantă
Fără control, voinţă, nici dreptate...
Pedeapsă aplicată cu seninătate
De-o machiavelică entitate inductantă.

E-o parte din egalul de balanţă
Pierdut nemeritat de la câştig;
Cum peşte prins, scăpat, rupând cârlig...
E paria la reuşită, dintr-o discrepanţă.

Visezi succese sau pretinzi normalul
-Îndreptăţit de a şti totul şi d-efort-
De ambiţii ce n-ai renunţa nici viu, nici mort...
Şi brusc pierzi tot sau doar esenţialul.

E-o blasfemie de ocult a întâmplării
Ce-mparte lumea în săraci ori fortunaţi.
... Sau din extazici îi transformă în rataţi,
Fără respect! E non valoarea renegării!

Te pierzi! Eşantion de etalon;
Ades poate-l invoci, să ai o scuză...
Neimportant e geniul... minte-obtuză!?!...
Eşti pur şi simplu, la discreţia de-un ghinion!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Să fie oare o rugă către speranţă, cer,
"A Dio" spus cu patos, cu suflet îndoit?
Sau e o-ncercare încă de-a înmuia un fier;
Chemare "ad io", ţie, ce-ai vrea-o nesfârşit!?

Ori doar e un nume scurt de masculin iubit,
De cea ce-şi plânge odor tânjit, într-o vocală;
Un "Adi... o" în suspin, iertare spus cerşit
Sau pierderea de tot, răpus de timp, de boală!?

Este mai mult de-atât, e legământ curmat,
Cuvântu-n sine capăt, în pierderi inegal;
"Adio" suferind şi pedepsind păcat
Sau egoism, un dig, curmând retur de val!

O sabie-i, de-o parte lăsată ca să cadă
Pe cordul sângerând, la cel tăiat din gânduri!
Este ultimul spus, sfârşit de serenadă
Eliberând sau poate lăsând amor, să-l spânzuri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tam cari capitis

Lumea nu va mai fi niciodată aceeaşi – ce clişeu –
Este tot aflăm când moare cineva cunoscut
Şi nu mai este împreună cu noi
Să-împărţim periferia unui miros de demult

Sau să-şi lase amprenta pe-un ideal comun;
Totuşi, nu ne lipseşte-n zilele luminoase, pline de poezie,
Nici când vântul se zbenguie-n lanul de-ovăz
Sau luntrea dansează dincolo de coasta colilie,

Nici când pasiunile ard, ci numai atunci când nu ştim
Cum să ne petrecem timpul şi-l pierdem, strop cu strop,
În jocuri de şah sau darts, strângând la maximum robinetul
când regina-i ameninţată sau şansa de-a face scor de top.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesie inutilă

Câţi ani, privări, lectură, studiu, multe memorări
Sunt un câştig visat sau pierdere asiduu asumată
Dintr-un imbold interior -puţin indus spre noi cărări-
Ce-ar face viaţa o oază diafană, mai puţin ingrată?

Şi cât confort se pregăteşte-n sârg cu aulele pline
Către o lume aşteptând avidă de-o securitate
Să-şi satisfacă, în recompensă tot ce-şi vrea mai bine
Cu ştiinţă acumulată greu se delivrând cu tot, integritate?

Primordial ar fi atunci să trăim toţi printre axiome,
Ca tot ce este -am vrea să fie sau nefast ne dirijează-
Să-şi aibă specialişti de drum, nu impostori de dogme;
"Poli" pedanţi cu "tic"uri cuvântând... şi ce nu profesează!

Ne consumăm din linişte, energie, speranţele avute,
Într-un straniu sofism derezonabil... un cert vinovat
Când preferăm minţi diabolice, moralului necunoscute,
Infatuate-n neştiutul etalat şi băşcălia-n găşti... "Parti" zănat!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!