Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuțe, scurt la stat, smolit la față, cu capul pleș, mergând cu pas rar, încet și gânditor, răspunzând îndesat "sluga dumitale" cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-și găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor publice din Iași, cu câte o carte în mână, tresărind la cântecul păserelelor și oprindu-se cu mirare lângă moșinoaiele de furnici, pe care le numea el "republici înțelepte", dezmerdând iarba și florile câmpului, icoane ale vieții omenești, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi și apoi, cuprins de foame și obosit de osteneală și gândire, își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă.
Ion Creangă în Popa Duhu (1881)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre înțelepciune
- citate despre viață
- citate despre sărăcie
- citate despre republică
- citate despre parcuri
- citate despre ochi
- citate despre muzică
- citate despre icoane
- citate despre gânduri
Citate similare
În vremea aceasta, fratele cel mic, după ce se despărți de frații săi, se duse, se duse, ca cuvântul din poveste ce d-aci încolo se gătește, și ajunse la orașul unde îl scosese drumul pe care apucase el. Acolo daca sosi, trase la gazdă la un om al lui Dumnezeu. De câte ori se culca, de atâtea ori găsea câte o pungă cu galbeni la căpătâiul său când se scula. Ceru de la gazdă pe cineva care să-i arate lucrurile cele mai însemnate. După ce ocoli cruciș și curmeziș tot orașul, văzând tot ce era vrednic de văzut, ajunse la margine și acolo era un ostrov. Iară daca vru a ști ce era acolo, călăuza se feri d-a-i spune.
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre superlative
- citate de Petre Ispirescu despre superlative
- citate despre religie
- citate de Petre Ispirescu despre religie
- citate despre oraș
- citate de Petre Ispirescu despre oraș
- citate despre galben
- citate de Petre Ispirescu despre galben
- citate despre cuvinte
- citate de Petre Ispirescu despre cuvinte
- citate despre Dumnezeu
- citate de Petre Ispirescu despre Dumnezeu
Calea
În aparență singur,
În mine sunt retrași
Oameni pe care i-am întâlnit,
Nu întâmplător, în viața asta.
Din când în când,
Încep să iasă la lumină,
Unul câte unul,
Îmi arată câte o cale
Iar eu aleg cu siguranța călătorului
Calea de mijloc.
Uneori, oamenii pleacă din mine,
Pentru totdeauna,
Fără să-și ia rămas bun,
Îi cuprinde uitarea
Iar eu pășesc în urma lor
Pas cu pas,
Până dispar de tot.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre siguranță sau poezii despre lumină
Aproape orice om care azi e sărac, depresiv, nefericit, a luat decizii care l-au dus pas cu pas spre acest deznodământ. Tot pas cu pas se poate întoarce din drumul greșit pentru a merge pe drumul bun. Mai mult, dacă vrea, poate și alerga. Totuși, mulți aleg să nu își asume responsabilitatea pentru ceea ce sunt și ceea ce au. Nefericirea de azi nu e vina lor. Dar deciziile de ieri, alea ale cui sunt?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre nefericire, citate despre vinovăție, citate despre trecut, citate despre responsabilitate, citate despre prezent sau citate despre greșeli
Priviți la Edith Piaf, această făptură gingașă, cu mâini ca ale șopârlelor dintre ruine. Priviți-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care și-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieși din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopții? Și iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, își caută cântecul ei de dragoste.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre privighetori, citate despre primăvară, citate despre noapte, citate despre mâini, citate despre iubire, citate despre Edith Piaf sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
de-asupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre religie, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre fete
În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu spre Dumnezeu
Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume (17 aprilie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu spre Dumnezeu
Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiul
mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim și uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieții poți să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase și fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis și adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre gânduri, poezii despre fum sau poezii despre amintiri
Ușă
Ușă, care de atâtea ori te deschizi,
Spune-mi cine a intrat și a ieșit prin prag?
Al cui zâmbet ți-a fost mai drag?
A cui mână încet te-a desfăcut?
Cine te-a trântit când a dispărut?
Ușă,
De câte ori ai scârțâit când te-ai deschis,
Tu ascundeai și boală, și liniște, și bucurie,
Cunoșteai pe toți pe care i-ai închis
Și trează ai stat în zorile albe, în noaptea târzie
Ușă,
Tu știi că de câte ori veneam în zori
Pășeam tiptil cu zâmbet pe buze, în mâini cu flori,
Și tremurând te rugam să mă închizi cu ea,
Cu dragostea și femeia mea.
Și ceea ce atunci ai închis
Se făcu cântec, se făcu vis.
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre medicină, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre femei sau poezii despre bucurie
* * *
nu eram de atunci,
tot ce venea,
nu văzusem,
nu aveam
tactici de sprijinit gândul,
se făcea greu, foarte greu
și cădea.
era duminică la fântână,
mă uitam la femeile
care își spălau lacrimile cu leșie.
în aer se împânzea
un miros de bandaje murdare,
ca și când ochii lor ar fi zăcut
prin spitale de război răni întregi.
lângă ele erau copii și câini,
aveau aceleași priviri ridicate a frică
și întrebare,
le era foame,
dar așteptau cu mațele mute
să se scurgă durerea aia
a sângelui din femei
odată cu leșia și sarea.
din case se auzea
câte un glas gros de băutură putredă
chemând încă o sticlă
sau încă o datorie la pat.
după gardurile conjugale,
era aproape târziu.
ici-colo se aprindeau lămpi abătute,
semn că se întorceau la tristețe
ca tâmple supuse.
după ele veneau,
căscând de foame și nevinovăție
copiii și câinii.
era spre noapte duminica,
nu mai era chiar sărbătoare,
palmele se auzeau înjurând
de dumnezeii mă-tii de femeie obrajii,
lasă că până mâine îți trece.
apoi era liniște.
pe câte un prag,
mai rămânea un nesomn de copil,
mânca
un colț de pâine umplut cu brânză.
se uita
la măreția domnului
care a făcut stelele.
și cred că la sfârșit plângea.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre copilărie, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre sfârșit
Dușmani
Eram prieteni vechi, odată,
Ba din același sat,
Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.
Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.
"A cui ești, fa?" i-am zis în treacăt
"Ia stăi din mers o leacă..."
"A cui să fiu?" ea ne răspunde,
"A cui o ști să-mi placă..."
Atât a trebuit: o vorbă,
Și-un semn cu salba mâinii,
Și dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre prezent, poezii despre mâini sau poezii despre dușmănie
Iubirea ca stare
de foame și sete
ai mei împleteau
niște cozi lungi
între o tâmplă și alta
pe capul meu de copil
mai lungi decât brațele Dunării
la vărsarea în mare
ei retezau orgolii
de stele ascunse în ape
și mă iubeau
cu acea dragoste
ce niciodată nu moare
în cosițele mele
de pai crud
creștea iarba amară din adânc
de care știau
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre apă sau poezii despre Dunăre
Din când în când își întorceau spre oaspeți ochii în care se desfătau lacrimi de prietinie.
Se strecurară în peșteră, cașicum ar fi vrut să dea de veste. Dar Bătrânul, fără îndoială, știa că au sosit monahii săi. Amândoi tinerii se opriră cu sfială văzându-l cufundat în gânduri și așteptând în jilțul lui să bată un ornic din văzduh, al cărui sunet numai urechea lui putea să-l simtă. Pe altarul luciu de piatră stăteau semnele tainice ale vieții și ale morții. Cele trei făclii de ceară ardeau lin.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre tinerețe, citate despre sunet, citate despre speologie, citate despre moarte sau citate despre bătrânețe
Nuria nu-l înțelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi și o luă de mână, ușor. Porni încet, câțiva pași, în direcția din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-și retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Așa că Lucian își continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceștia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre zâmbet, citate despre verde, citate despre păr sau citate despre degete
Ori de câte ori te surprinde un gând negativ, amintește-ți că gândul este doar o opțiune, o unealtă prețioasă, pe care o poți folosi când dorești, în mod conștient. Prin intermediul observatorului, te poți localiza mereu în drumul tău dintre gând și gânditor, ceea ce îți oferă libertatea de a fi și de a co-crea tot ceea ce vrei să trăiești în fiecare moment de Acum. Gânditorul emite gândurile, observatorul privește întregul proces, iar tu poți trăi experiența tuturor acestor elemente ale mecanismului de gândire.
Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Martorul propriilor gânduri
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre libertate sau citate despre dorințe
Legenda greierilor
Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
și mergând, și mergând,
nu observă că-n cale
toți și toate i se închinau
și-L preamăreau.
Obosit cum era
și cum noaptea cobora,
își întinse mantia de lână
și se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniștea prea mare,
deși nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Și-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopții, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmițând-o spre Pământ.
Și unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greierași,
negri îngerași.
Și în țârâit șoptit
toată lumea-a adormit,
chiar și Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.
poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greieri, poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre promisiuni
Când nu ești lângă mine
Când nu ești lângă mine
Viața n-are sens,
E ca o poezie
Fără nici un vers.
N-am cui să-i spun o vorbă,
Să pun masa în doi,
Să ne iubim copiii
Așa cum știm doar noi.
Nu simt căldura sfântă
A iubirii noastre,
Nici câmpului nu-i știu
Întins de flori albastre.
Nu știu cum este lumea
Prin care toți pășim,
Mi-i frică, Doamne, Sfinte,
Că repede sfârșim.
Nu am simțit stelarul
În patul meu de vis
Decât hoitarul negru
Ce-n gheare m-a cuprins.
Aș vrea în primăvară
Înfloritori, cu dor,
Să fim o veșnicie,
La sânul tău să mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre primăvară
Se vede lucru că așa e făcut omul, să nu fie singur. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar când își aducea aminte uneori de câte i-au spus că au pătimit unii și alții de la femeile lor, se lua pe gânduri și amâna, din zi în zi și de joi până mai de-apoi, această poznașă trebușoară și gingașă în multe privințe, după cum o numea el, gândindu-se mereu la multe de toate... Unii zic așa, că femeia-i sac fără fund. Ce-a mai fi și asta? Alții, că să te ferească Dumnezeu de femeia leneșă, mârșavă și risipitoare; alții alte năstrușnicii, încât nu știi ce să crezi și ce să nu crezi? Numai nu-i vorbă că am văzut eu și destui bărbați mult mai ticăiți și mai chitcăiți decât cea mai bicisnică femeie. Și așa, trezindu-se el în multe rânduri vorbind singur, ca nebunii, sta în cumpene: să se însoare... să nu se însoare?!... Și, ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară, ba iar la toamnă, ba vremea trece, flăcăul începe și el a se trece, mergând tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămâne baltă. Și apoi este o vorbă: că până la 20 de ani se însoară cineva singur; de la 20-25 îl însoară alții; de la 25-30 îl însoară o babă, iară de la 30 de ani înainte numai dracu-i vine de hac.
Ion Creangă în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre femei și bărbați, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre nebunie sau citate despre lene
Trecea poetul
L-am văzut de curând pe marele poet
la târgul de carte.
El era.
Parcă venit din război,
din războiul de țesut intrigi,
parcă strângând mai multe neiubiri
ale arhitecților speranței.
Trecea, așa, ca abulicul organizator al târgului,
în care și clipa năștea puii vii,
ca o întâmplare a sănătății de expresie.
Trecea poetul, aruncând zâmbetele,
ca pe niște cuțite,
spre cititorii cu tarif normal.
Orbiți de atâta frumusețe,
nemaiavând ochi să se vadă unii pe alții,
admiratorii acopereau toate oglinzile,
în calea poetului.
Una câte una, se stingeau luminile,
oglinzile se topeau și se scurgeau
la canal.
Hoț fără aplecare, poetul
se trezea măturând străzi
care nu există,
până departe,
pe strada dosnică
a numelui său.
Cu șapca ascunzându-i inteligența,
când pe-o parte, când pe alta,
poeziei de mai,
iubind femei efeminate
sau vânzând ciorapi proaspeți,
poetul își ducea viața mai departe,
mult mai departe,
ca un șirag de imperfecțiuni.
Cu paparazzii după el,
scria pe ziduri cu viță de vie.
Drumurile i se desfășurau singure.
Ajuns la perfecțiune,
totul se destrama în jur și disparea,
în fel de fel de perfecțiuni,
care mai de care mai perfecte.
Nu mai era nimeni în jur,
ca în politică, intrau cu toții.
Iubind până la uitare de sine,
trecea poetul poporului său
experimental.
poezie de Victor Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre viticultură, poezii despre sănătate sau poezii despre politică