Priviți la Edith Piaf, această făptură gingașă, cu mâini ca ale șopârlelor dintre ruine. Priviți-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care și-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieși din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopții? Și iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, își caută cântecul ei de dragoste.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre muzică
- citate despre privighetori
- citate despre primăvară
- citate despre ochi
- citate despre noapte
- citate despre mâini
- citate despre iubire
- citate despre Edith Piaf
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
- Piaf, Edith
- Edith Piaf care cântă: este ploaia care bate, este vântul care suflă, este clarul de lună care își așterne mantia.
definiție clasică de Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vânt, citate despre timp sau citate despre ploaie
Edith Piaf, ca și privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei, devine și ea invizibilă. Rămâne din ea doar privirea, mâinile ei palide, fruntea de ceară care adună lumina și vocea care crește, se înalță, se înalță, i se substituie treptat, crescând ca umbra pe un zid, înlocuind triumfătoare pe mica făptură timidă.
citat din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre lumină, citate despre voce, citate despre devenire, citate despre creștere sau citate despre crengi
Edith Piaf - spre ea își îndreaptă privirile perechile înlănțuite care mai știu să iubească, să sufere și să moară.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte sau citate de Jean Cocteau despre iubire
Preludiu
Odihnește-te călătorule
pe această insulă
corabie ce nicăieri nu duce
dacă nu va veni
pasărea nopții
vor cânta frunzele
vor cânta ramurile.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- citate de Valeriu Butulescu despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
- poezii despre insule
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
Femeia nebună
Nu voi cânta un cântec pentru luna mai.
Asemenea cântec ar trebui să fie drăguț. Merci.
Voi aștepta până-n noiembrie
Și voi cânta un cântec gri.
Voi aștepta până-n noiembrie
Aceasta-i anotimpul meu.
Voi ieși afară-n aerul înghețat și voi cânta
Cum cântă,-întunecat, un bulgăre de minereu.
Iar omuleții mă vor privi mirați,
Spunând " veniți și-o ascultați cu toții, hai!
Ea este Femeia Nebună
Care nu cântă-n luna mai".
poezie de Gwendolyn Brooks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre minereu, poezii despre gheață, poezii despre femei, poezii despre anotimpuri sau poezii despre aer
M-ai căutat cum își caută păsările hrana
într-un ochi de lumină
puteai să strângi pleoapele cu putere
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie cu brațe lungi
o femeie care-ți atinge fruntea
și spune că arzi
m-ai căutat cum își caută păsările cuibul
în ziua de ieri când cuvintele dulci
au țâșnit din carnea ta ca scânteile din foc
și am ars amândoi pe același rug
puteai să-nchizi ochii
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluizie
sau o femeie cu brațele-n flăcări
m-ai căutat și mă vei căuta mereu
pentru că din carnea ta vor curge cuvintele
ca dintr-un râu ieșit din matcă
și toate câmpiile din priviririle noastre
vor sta sub apele limpezi
ale iubirii
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie care îți trăiește povestea
în fiecare zi
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre râuri, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre cuvinte
Noaptea a fost străbătută însă de chemarea de dragoste a unui guguștiuc întârziat, ca mine, care cânta insistent, dincolo de fereastră. Nu știu dacă izvorul cântecului său este din singurătate, din dragoste sau din jale... sau poate îmi cântă singurătatea, tristețea și jalea mea. Cum aș putea să-i spun că doar pe el îl mai am?
Sava Ionescu în Zilele și nopțile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre singurătate sau citate despre tristețe
Soldatul care își sapă singur groapa, în timpul luptei, are șansa de a scăpa nevătămat. Această tranșee individuală, această nișă în care își găsește un adăpost efemer, îi oferă combatantului speranța și încrederea de care are nevoie pentru a putea să o părăsească și să avanseze în bătaia focului sau spre lama baionetei. Milioane de astfel de gropi vor fi fost săpate de-a lungul veacurilor, martore tăcute ale încleștărilor nemiloase, ale victoriilor și înfrângerilor, ale speranței și abandonului, ale vieții și ale morții. În căușul lor s-au împlinit destinele tragice care au făurit istoria.
Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înfrângere, citate despre încredere, citate despre victorie, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre tragedie sau citate despre istorie
O națiune vie nu poate cânta decât viața.
Jean Cocteau în Mână liberă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări sau citate despre națiuni
Îndrăznește și vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Luca Caragiale despre muzică
Fraților, de nu veți putea cânta, să știți că este o boală care vă roade adâncul ființei voastre sufletești, sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat, iar dacă nu le veți putea vindeca, să vă dați de-o parte și să lăsați locul vostru celor ce vor putea cânta.
citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Corneliu Zelea Codreanu despre suflet, citate despre medicină, citate despre curățenie sau citate despre boală
Cum, pe continent, când se va crea sintesa în care să intre disciplina francesă, adânca analisă germană și sentimentalismul slav, când vor colabora cele trei mari rase europene: latină, germană și slavă, Europa va avea o astfel de literatură cum n'a existat în lume, de la marile literaturi ale Greciei și ale Romei.
finalul de la America și românii din America de Nicolae Iorga (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre literatură, citate de Nicolae Iorga despre literatură, citate despre Europa, citate despre latini, citate despre existență, citate despre continente, citate despre Roma sau citate despre Germania
Nu înceta niciodată să te întrebi, periodic: "Cum aș putea să fac mai bine ceea ce fac acum? Cum aș putea să dezvolt sau să extind această activitate?"
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Piaf, Edith
- Edith Piaf, o fetiță cu chipul palid și îndurerat.
definiție de Louis Leplee
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fete sau citate despre durerea sufletească
Cântecul mării
(Capri, Piccola Marina)
Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopții,
nu veniți aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supraviețuiască.
Imemoriale brize ale mării,
de milenii și milenii
adiați peste pietrele istoriei,
sunteți cel mai pur spațiu
venind de departe...
O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre superlative, poezii despre smochine, poezii despre lumina lunii sau poezii despre istorie
Trebuie să credem în noroc. Cum altfel ne-am putea explica succesul celor pe care nu îi placem?
citat din Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre succes sau citate despre noroc
Se simte primăvara-n aer...
Se simte primăvara-n aer,
copacii deschid ochii în vânt
și parcă aud cum crește iarba
și ghioceii din pământ!
O altă primăvara vine
și-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine,
ca florile de pe răsură!
Vino în pădure să simțim,
natura-ncet cum prinde viață,
să ne cuprindă primăvara,
în nesfârșita-i dimineață...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre ochi, poezii despre gură sau poezii despre ghiocei
Gândește-te că femeile cu copil sunt ca și cum li s-ar fi injectat în sânge o bombă atomică cu hormoni. Unul dintre marile mistere ale naturii e cum de nu înnebunesc în primele 20 de secunde de după ce nasc.
Carlos Ruiz Zafon în Prizonierul cerului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sânge, citate despre secunde, citate despre naștere, citate despre natură, citate despre femei sau citate despre copilărie
Idea de ordine la Key West
Cântecul ei trecea dincolo de geniul mării.
Apa niciodată nu a luat forma minții sau a vocii,
Așa cum o face corpul, corpul în materialitatea lui, fluturând
Din mânecile goale; și totuși mimica mișcării ei
Producea un strigăt constant, era cauza unui strigăt constant,
Care nu era al nostru, deși noi îl recunoșteam,
Neomenesc, un strigăt al oceanului cel veritabil.
Marea nu era o mască. În nici un sens.
Cântecul și apa nu se contopeau într-un singur sunet,
Chiar dacă ceea ce ea cânta, era doar ceea ce auzise,
De vreme ce ceea ce cânta era murmurat cuvânt cu cuvânt.
Se prea poate ca în toate frazele să se fi învolburat
Zgomotul apei măcinând pietrișul și suspinul vântului
Dar noi pe ea o auzeam, și nu marea.
Pentru ca ea era făurarul cântecului pe care îl cânta.
Mereu cu capul acoperit, gesticulând tragic, marea
Era doar locul pe unde își purta ea pașii pentru a cânta.
Ce spirit este acesta? ne întrebam, fiindcă eram conștienți
Că ceea ce noi căutam era spiritul și mai știam
Că ne vom pune această întrebare ori de câte ori o vom auzi cântând.
Dacă-ar fi fost numai vocea întunecată a mării
Care se ridica sau numai mulțimea valurilor care o colorau;
Dacă-ar fi fost numai vocea de la periferia cerului
Și a norilor, a coralilor din adânc înconjurați de pereții apei;
Oratorie a aerului în urcare, un sunet al verii
Repetat într-o vară nesfârșită,
Dar sunet și atât. Însă era mai mult de atât,
Mai mult chiar decât vocea ei și a noastră printre
Rafalele de apă și de vânt lipsite de orice însemnătate,
Dincolo de distanțele ostentative, de bronzul umbrelor cățărate
Pe cele patru orizonturi, de atmosferele muntoase
Ale cerului și ale mării.
Contenind, vocea ei era cea care făcea
Cerul să pară dureros de intens și de acut.
Ea era singurul făurar al lumii
În care cânta. Și când ea cânta, marea,
Oricare i-ar fi fost sinele, devenea însăși esența
Cântecului ei, pentru că ea era creatorul. Apoi noi,
În vreme ce o urmăream cum înainta acolo, singură,
Înțelegeam că nu a existat niciodată o lume pentru ea,
Exceptând lumea pe care o cânta și pe care, cântând, o făurise.
Ramon Fernandez, spune-mi, dacă știi,
De ce atunci când cântecul a luat sfârșit și noi ne-am întors
Spre oraș, spune-mi de ce luminile translucide,
Luminile navelor de pescuit la ancoră,
Cu lăsarea nopții, tăind oblic aerul,
S-au înstăpânit asupra nopții, tranșând felii din mare,
Stabilind zone emblemă și axe de foc,
Rescriind, descântând, adâncind noapea?
Oh! binecuvântata frenezie pentru ordine, palidul meu Ramon,
Frenezia creatorului de inventa cuvintele mării,
Cuvintele porților înmiresmate, delicat diferențiate,
Cuvinte despre noi și despre originile noastre,
În demarcații încă mai fluide, în sunete mai cuprinzătoare.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre voce, poezii despre sunet, poezii despre întuneric sau poezii despre tragedie
Cuvântul tău nu mă lasă singur
Simt cum se frământă pământul,
apele se umflă în plămâni și respiră,
rădăcinile absorb zăpada și se pregătesc
arborii își dau coate și se bucură.
Primăvara mă cheamă cu toată puterea soarelui,
cuvântul tău nu mă lasă singur
și mă bucur cu toți nervii tăcerii
de cântecul ce se naște în mine.
știu cum foșnește în aburi pământul,
cum răsuflă din adânc,
sub privirile oamenilor
după modelul trezirii din somn.
Văd cum se revarsă țărâna umedă,
Cum păsările se lasă din zbor și caută
hrana care le asigură un nou ciclu
când natura înverzește și cântă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre somn