Încet
sete-mi este
sus curge surâsul tău
o picătură lasă să cadă, să-mi ardă gura
o umbră mă desenează prin tine
...
pe formele de ieri, pentru astăzi
a trecut timpul, nu am uitat
a închis ușă după ușă
încet, încet
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre gură sau poezii despre desen
Citate similare
Frig
sunt visul unui trecut
m-am înființat într-un astăzi
o ușă nu m-a închis
am rămas pe dinafară
mă vreau înapoi, în tine
de ce mi-ai bătut in cuie?
cu prezentul!
poezie de Viorel Muha (august 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare sau poezii despre trecut
Noiembrie
o ușă scârție timpul, spre vale încet suspină-n apă
o bufnitură
vântul aduce frânturi în ecouri, zarea tace
se întunecă-ncet, ușor ne-mbracă noaptea
speriat, un greiere a uitat să se stingă
aburul pământului se ridică, construiește un nor
prind în mine încă clipe târzii
toamna suspină, încă îmi întide o mână
e rece, e albă, e senină
frigul bate la ușă, mai întâi cu răcoare
o dungă de penumbră, tușează ochii tăi
strâng brusc mâna, cumpăna se sprijină-n fântână
pași repezi duc ulița în urechile noastre
încă nu-i noapte
ceva se rostogolește-n țărâna casei
lipit de pământ, trenul mă duce
un șuierat prelung prin vale obosește
trosenește un vreasc, de sus cad stele
se aude depărtarea cum coboară, dinspre cer
în noapte toamna
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre trenuri sau poezii despre toamnă
Ușă
Ușă, care de atâtea ori te deschizi,
Spune-mi cine a intrat și a ieșit prin prag?
Al cui zâmbet ți-a fost mai drag?
A cui mână încet te-a desfăcut?
Cine te-a trântit când a dispărut?
Ușă,
De câte ori ai scârțâit când te-ai deschis,
Tu ascundeai și boală, și liniște, și bucurie,
Cunoșteai pe toți pe care i-ai închis
Și trează ai stat în zorile albe, în noaptea târzie
Ușă,
Tu știi că de câte ori veneam în zori
Pășeam tiptil cu zâmbet pe buze, în mâini cu flori,
Și tremurând te rugam să mă închizi cu ea,
Cu dragostea și femeia mea.
Și ceea ce atunci ai închis
Se făcu cântec, se făcu vis.
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre muzică
- poezii despre medicină
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre femei
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În dimineața de după zbaterea nopții, încă mai poți mușca rotundul soarelui de lângă tine, și, încă mai poți să privești cornul lunii, cum lasă ușor o umbră pe pielea albă a răsăritului, pe care încet, o săruți cu raze de lumină!
Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre sărut, citate despre noapte, citate despre lumină, citate despre dimineață, citate despre alb sau citate despre Soare
Neființă
pietre tocite de timp
prin mulțimi
încet ele trec
și-n umbre se duc
greoi
în uriaș șuvoi
râul vieții curge
pe străzi
iar eu mut
mă lovesc
de pietre de râu
care mă dor
clădirile se-ndoaie
în mine
și plouă cu fum-cenușă
în picături uriașe
din propria-mi respirație
care mă sufocă
astăzi m-am trezit
și-am constat
că am devenit
un aspirator uriaș
îmbâcsit
care pleacă încet
spre neființă
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre viață, poezii despre ploaie, poezii despre dor sau poezii despre devenire
E-n doi December
culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi
aștept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă și te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi și să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, povești din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
și-o viața ce-ași dori, să fie întrupată n noi
vino încet și poposește pe-a mea frunte
acolo mă doare și mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit și îndoit
te văd-n pâinea de pe masă și-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcnește-n roșu tâmplă
în muntele în fața căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december și-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin și singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să știi, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să știi
că este ziuă de December, pentru tine doi
și urmează doresc să știi, și-o zi de trei
...
poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre amintiri sau poezii despre început
Amurg
apune o lume
seacă și timpul rămas
încet, încet, la pas
amurgul se frânge
în lacrima pură
și nu ajunge să stingă durerea
în suflet o rană, pe trup o povară
se închide o ușă
se deschid amintiri
mai latră un câine pe tărâm ireal
se strecoară și anii prin porțile sorții
mai strâng încă în palmă, un suflet, o rană
mă strigă destinul, mă înțeapă și spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană
mai cântă un fluier
pe drumuri tăcute
se strecoară lumina pe creste de munte
fântănile seacă și timpul coboară
se aprind cuiburi în cer
mai arde un gând prin copaci despuiați
e iarnă pe drum
apune și timpul
pe ziduri coboară agonic amurgul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre câini, poezii despre trup și suflet, poezii despre munți sau poezii despre iarnă
Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre pian, poezii despre ninsoare sau poezii despre inimă
Expir încet
Iubirea e un infinit
Ce tu nu poți să-l recunoști!
Îl guști, îl simți până-n plămâni,
Expiri încet... nu vrei să-l pierzi.
Mă plimb tăcută pe alei,
Alerg prin sufletul pustiu,
Îl chem, îl strig, cad în genunchi,
Expir încet... nu vreau să-l pierd!
Eu caut astăzi prin ruine,
Aceleași care-au fost și ieri.
Vrei să mă speli de al lor gust,
Expir încet... nu vreau să-l pierd.
poezie de Diana Sturza (3 martie 2010)
Adăugat de Diana Sturza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre infinit
Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre roșu
Oare sunt eu?
apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roșu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine șoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu
clipe ce trec tăcute ce nu știu răspunsul?
oare sunt eu?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Te aștept
citesc pașii mei prin oase de gheață
fulgul disperat țipă prin geam la mine
nu agăț ultima sărutare de cârligul vieții
nu vreau ușa băncii să o tărăsc în neștire
șoseaua vieții încă-mi este liberă
alerg plutind după tine
arunc îmbrăcămintea de trecut, în timpul din urmă
am luat cheutorea zilei de astăzi
și într-o stație de metrou, încerc prin privire
să o arunc numai spre tine
bluza neagră stă numai pe un umăr
atârnă golaș desupra rotundului așteptării
ginșii mă lasă să văd pielea albă
de sus și de jos de unde începe viața
neglijent privesc strada și uit de zebră
ea mă obligă să-mi cântăresc, câteodată viața
acuz cu degetul ochiului meu care nu vede
seara, albul pătratului fără de cute
noaptea-mi este zbatere, fără sunete
te-aștept să-ți văd marmura dezgolirii
lumânării drepte ce arde cioplită în vene
încerc să te aștept, ca să fiu iară cu tine
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre șosele, poezii despre vestimentație, poezii despre sărut sau poezii despre sunet
Fulg
de sus din munți, din văi, din lacuri glaciare
infime sclipiri din ape, spre cer s-au ridicat
și-ncet s-au așezat pe înalte ceruri, în apă pură
dar de iarnă, ca pentru pământ să fie dat
și-n Decembrie nourul format în a sa ființă
în fulgere și încărcări de energii, el a creat
cătând în jos cu a sa lumină, el să trimită
fulgi de nea curați, născuți în puf de alb
spre lume el drumul încet, sculptat și-a dat
el singur, fulgul tău, prin cețuri, încet s-a arătat
spre a ta fereastră și-a ei lumină, ca să sclipească
ca chipul tău zeiesc, să-l vadă îngerește întruchipat
în fereastră, tristă, tu stai și-n sus a ta privire
privești fulgul tău când vezi că vine și tresari
simțind atunci că el spre tine vine a bucurie
trimis de cel ce te iubește, și-n vise, drept dar
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre sculptură sau poezii despre naștere
Mi-e sete
trec nori
surzi
acoperișul capului
lasă ploaia să cadă încet
număr picăturile
din minte-mi coboară
frânghia
în apa fântânii din mine
cine ridică ciutura
apei
spre a nu-mi mai fi
sete de lumină?
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere sau poezii despre nori
Omul nu moare dintr-o dată. Încet, încet, i se închid ferestrele prin care privește afară. Ușa se deschide din ce în ce mai rar, spațiu prin care aude lumea. Aerul nu mai intră în încăperea lui. Finalul! Omul nu mai este în acea încăpere. A plecat!
Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre moarte sau citate despre aer
Surâsul iubirii
am lăsat gândurile după ușă
printre păcate, suspine și șoapte
într-o noapte
pe ascuns, am pătruns în iatac
iubesc, sunt hoț, ce pot să fac
o umbră sunt
din somn să te răpesc
ți-e somnul lin și chipul senin
nu țipa, nu plânge
lasă sărutul să fie pecetea iubirii dintre noi
stau, privesc un înger
așez pe perna ta un trandafir
mă înțep în spini
stropi roșii de iubire
curg pe sânii tăi
năvalnici sub ia deschisă
atât de albi, de puri, de goi
aduc cu mine o inimă plină și un surâs
surâsul zărilor în zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sâni sau poezii despre plâns
Încleștare
am visat un eu neîntâmplat
cu pătratul trăirii surpat de greutate de viață
caii timpului duc osânda-n clipe trecute
astăzi abstract pictez piciorele unei dansatoare
pe-o pânză din memoria mea trecută
cele patru fețe fac cubul spațiului ce mă cuprinde
brațele mele sprijină tavan de albastru
în ochii tăi văd nemurirea răsărind
iubire culeg și de sus te văd surprinsă
ahh... tu spui și pleopele se-nchid încetișor
și limba-ți arde uscată
am luat un fir de mătase să-ți fac scară
chipului tău să ajungă neîntinat până la mine
buzelor le simt atingerea disperată
agățat de un fir de lună în jos încet se prelinge
o boabă roșie de sânge ce gura sărează
încleștarea brațelor nu vrea să se destrame
un țipăt scurt și-o adăncă cădere
curbat trupul tău încet se cere, încă odată
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre pictură
Pentru a trăi
Să mori încet
să te pierzi
pentru a-nțelege,
ceea ce
mintea-ți zice
dar sufletul nu,
pentru a trăi
pentru a crede
în tot ceea ce nu e
sau poate
doar o nebunie.
Să mori încet
și să închizi o ușă
care din întâmplare
ți s-a deschis și
tot din întâmplare
ți-a furat inima.
Să mori încet
pentru a crede
la ceea ce era
sau poate nu,
pentru a te putea
renaște din nou
fără a te nega
în viața asta,
disperata viață
de iubire
fără de sfârșit,
ca mai apoi să mori..
Să poți muri încet.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sfârșit sau poezii despre nebunie
Gândește-te și la cel de lângă tine care este neputicios. Ajută-l când merge prea încet. El s-ar putea să știe un drum mai scurt ca tine.
Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt pentru tine
sunt stejarul din pământ trecut prin timpuri
umbra care te cuprinde în odăi tainice
veri fierbinți ce aduc amintiri
coroană ce în ea nudul tău este reflectat
sunt izvorul fântânii străvechi uitat
potecă de pași în praf călcat
sunt bârna veche din pragul casei
toc de ușă grea din falnic fag
sunt umbra vieții tale fără uitare
poienile din munți străvechi
sunt lemnul ce sună seara
toaca ce bate în sobor
apusuri temporale târzii
mâna ce te ia încetișor
sunt mersul liniștii tale
spre acel izvor
sunt îngerul tău de zi și noapte
zbaterea sufletului tău încordat
iubire îngenuncheată
trupul cel simt când îl cuprind
sunt lacrimă în șirag de perle
margini de gene ce picură din ele
suflet ce se curătă de rugină
curatul albului și albastrului de cer
sunt înger prizonier în tine
ce nu mai vrea să scape
zbătându-se rugându-se blamându-se
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre încordare, poezii despre vară sau poezii despre stejari