Încleştare

am visat un eu neîntâmplat
cu pătratul trăirii surpat de greutate de viaţă
caii timpului duc osânda-n clipe trecute
astăzi abstract pictez piciorele unei dansatoare
pe-o pânză din memoria mea trecută
cele patru feţe fac cubul spaţiului ce mă cuprinde
braţele mele sprijină tavan de albastru
în ochii tăi văd nemurirea răsărind
iubire culeg şi de sus te văd surprinsă
ahh... tu spui şi pleopele se-nchid încetişor
şi limba-ţi arde uscată
am luat un fir de mătase să-ţi fac scară
chipului tău să ajungă neîntinat până la mine
buzelor le simt atingerea disperată
agăţat de un fir de lună în jos încet se prelinge
o boabă roşie de sânge ce gura sărează
încleştarea braţelor nu vrea să se destrame
un ţipăt scurt şi-o adăncă cădere
curbat trupul tău încet se cere, încă odată

poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!