Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
Citate similare
Oare sunt eu?
apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roșu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine șoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu
clipe ce trec tăcute ce nu știu răspunsul?
oare sunt eu?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Oare?
oare sunt liniști
adânc coborâte în mine
ziua nașterii secundei
orei și zilei de prezent?
oare...
simt că sunt ghețar
întrebare cubică
pe tabla matematicii lumii
pe munte piramidal
care îndoaie răsărituri
apusuri spre văi...
apă săgetată de sclipiri
reflexie de coloană de infinit
pe masă de tăceri?
oare...
exist în roșu sângeriu pe albastru
răsărit cu suliți de lumină
secunda celui care iubește
și uită de existența lui
fiind capăt de destin...
început în chinurile facerii
devenind prin pedeapsă
alb de vârstă și cărunt în ani
pe prispe de oțel și asfalt?
sunt...
fuioare de vânt ce intră
în culoare ce acoperă trup
rotunduri misterioase
fiori ce se zbat spre zări
simt că eu sunt oare
al tău destin?
...
oare?
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre secunde, poezii despre existență, poezii despre văi, poezii despre vârstă, poezii despre vânt sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vreau să te uit
(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)
De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
și să-i arunc în mare?
Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeți în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.
Mă ceartă oare Dumnezeu
că știu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?
Nu știu de-am să te pot uita
sau ce va fi și mâine
Ajunge zilei soarta sa,
necazului durerea.
Și fiecare gând al meu
e un porumbel ce zboară
În vârf de munte, am să urc
să uit de dragoste amară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre supărare
- poezii despre religie
- poezii despre porumbei
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre rușine
Oare
Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?
Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?
Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?
Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?
Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre întuneric, poezii despre noapte, poezii despre becuri sau poezii despre amintiri
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre sperieturi sau poezii despre simțuri
Când o să mai știu oare...
Când o să mai știu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrățișări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...
Când o să mai știu oare
să ascult șoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
și atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrențele ploii.
Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creșteam
doar o frunză în priviri
și o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de nașterea frunzelor.
Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai știu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai știu oare
că nu o să mai știu...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre tristețe, poezii despre păr sau poezii despre pâine
Ce-mi aparține?
Și pană la urmă.. ce-mi aparține?!
Oare trecut, prezent sau viitor?!
Sau oare e al meu măcar?!
Nu știu.. dar nu-mi aparțin mie.
Să fie oare răsăritul? Dar..
Apusul nu mă știe,
Nici clar de lună nu cunosc.
Dar oare.. ce-mi aparține?
Iubirile, succesul?
Dar unde-mi sunt?
Căci nu le am.
Nici zâmbetul cel mai sfânt,
Nu-i al meu și nu-l cunosc.
Dar al meu??? Al meu ce este?
E doar momentul?
Sau nu... e clipa.
E clipa să-mi trăiesc prezentul.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (28 octombrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative, poezii despre succes sau poezii despre sfinți
Jerry: Ești nebun.
Kramer: Oare? Sau poate sunt atât de lucid încât ți-a făcut creierul scurtcircuit?
Jerry: Este imposibil.
Kramer: Oare? Sau este așa de posibil încât capul tău se învârte ca un titirez?
Jerry: Nu se poate.
Kramer: Oare? Sau poate întreaga ta lume se prăbușește în jurul tău?
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre posibilitate, citate despre nebunie, citate despre imposibilitate sau citate despre creier
E un vis oare?
E un vis oare?
Și mi-am înfipt condeiul
în piept cât am putut de tare..
Dar...
Nu doare!
O fi iubirea?
In care nimic din ce faci
pentru ea nu doare?
Sau e visare?
Cine știe oare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire
Clovn
mi-am pus o masca mortuară
cinic râd ca-un clovn
cum am uitat sub o piatră
din cavoul sufletului meu
cheia care mă poate descuia
acum stau și mă gândesc
oare unde am pus-o...
înăutrul meu sau în afară
acolo poate unde nu sunt eu?
mă mai pot descuia pentru mâine
sau să rămân fără a mai fi eu?
poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre măști
Te caut
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
Poate te-ai ascuns în nori
Că sunt albi și maiestuoși,
Și plutesc nepăsători...
Poate te-ai ascuns în nori.
Poate te-ai ascuns în munți
Prin prăpăstii de coșmar
Frigul aspru să-l înfrunți...
Poate te-ai ascuns în munți.
Poate te-ai ascuns în mări
Printre alge și corali
Undeva în alte zări...
Poate te-ai ascuns în mări.
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
poezie de Octavian Cocoș (1 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre nori, poezii despre munți, poezii despre coșmaruri sau poezii despre alb
Oare
Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
pași străini se zdrobesc pe cărare
oare
cine
te aleargă hain printre gânduri
răscolește închisele drumuri
oare
când
te întunecă lumina sub coasă
nume de piatră și izvor te lasă
oare
unde
te ascunde ghiara corbului ce arde
amintire prin amintiri te pierde
oare
cât
te răsare neauzita chemare
atavism întru golem întrupare
vine o vreme...
poezie de Agafia Drăgan (mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare ce
Mă simt goală pe dinăuntru și nu știu dacă
lehamitea asta are ceva sexy în ea
ca atunci când juisezi și simți că totul s-a terminat
sau pur și simplu e timpul
să mă lepăd de tot ce am făcut
nu mă mai pot împărți cu nimeni
un lucru care mă nedumerește ca un deget anesteziat
în acest moment în care simțurile plate se arcuiesc
spre ceva nou, oare mai există ceva?
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre degete
Sunt unii care scriu spre a capta aplauzele oamenilor, cu ajutorul a nobile însușiri ale inimii pe care închipuirea le născocește sau pe care ei pot să le aivă... Eu mă slujesc de geniul meu spre a zugrăvi desfătarea cruzimii! Desfătări nu trecătoare, prefăcute, ci care au început cu omul și vor sfârși cu el. Oare geniul nu se poate uni cu cruzimea în hotărârile tainice ale Proniei? Sau, pentru că ești crud, nu poți avea, oare, geniu? Se va vedea dovada în cuvintele mele; nu ține decât de voi să mă ascultați, dacă vă învoiți...
Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre genialitate, citate despre început, citate despre inimă, citate despre cuvinte sau citate despre ajutor
Acolo cu tine
mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
și
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?
o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
și-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să știm?
nu mă cunosc decât în izvor de viață
escaladând diminețile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori și-n fiori
parfumul tău mă duce spre seară
așteaptă, nu fugării diminețile
ascultă, sărută amiezile
înțelege-mă, când vin apusurile
iubește-mă, când vin nopțile
nu suntem bucăți separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieții
sperăm doar în iubire!
nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viață
când plâng ploile
drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel și-ntr-un mâine
aruncă cu pietre și sparge-mă-n bucăți
și ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!
Să nu lăsăm nopțile să doarmă
Să nu uităm de diminețile moi și calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei, poezii despre flori, poezii despre sărut sau poezii despre plâns
* * *
Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. și freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc și am zâmbetul larg
și senin...
Oare din senin?
oare așa se leagă ombilical sufletele?
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls sau poezii despre inimă
Oare!?
Oare sinceritatea și demnitatea, ucid?
Oare gândurile bune și loialitatea, ucid?
Oare lupta pentru binele omenirii, ucide?
Oare puterea Luminii și a dreptății, ucide?
Oare dorința de a trăi toată lumea bine, ucide?
Oare dorința de libertate, ucide?
Oare credința pentru cei pe care-i iubesti, ucide?
Oare inteligența folosită în scopuri bune, ucide?
Oare puterea de a spune lucrurilor pe nume, ucide?
Oare sinceritatea și bunul simț, ucide?
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre libertate, poezii despre inteligență, poezii despre dreptate sau poezii despre dorințe
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
nu știu cum se face, reînsuflețit
tot de vechea boală, m-am îndrăgostit...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre stele, poezii despre plăcere sau poezii despre noroc
Regenerarea prin scris
oare despărțirile
proiectează sfârșitul lumii
înlăuntrul nostru?
oare între reprimarea sentimentelor
și o sinucidere pe hârtie
există vreo diferență?
oare cuvintele dintr-o poezie
își părăsesc vreodată muza?
oare povestea noastră continuă
și după ultimul punct
pe care-l voi scrie?
oare sufletul meu
se regenerează
prin scris?
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre poezie, poezii despre hârtie sau poezii despre cuvinte