Lalaşinţ

Pomi condamnaţi la tăcere
Stau aliniaţi aşteptându-şi sentinţa.
Peste ei ţipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
ţipăt de bătaie, durere şi pustiu.
Raţe, gâşte se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colţuri se aud bârfe,
şoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză şi nu mai ştiu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domneşte pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
şi ţâşneşte spre stele printre culori de alb şi albastru, pe cer…
Şi ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Şi ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeţia înălţimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are-o fire

Are-o fire minunată
Strălucitul meu amic
Nu refuză niciodată,
Însă nici nu dă nimic...

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nume

de la o vreme se-ntreabă
când a-nume ne-am tras
de şireturile din ochii-ncălţaţi
cu pururi cauciucuri de iarbă
şi se întreabă
când şi cum a trecut timpul de când
ea nu-şi aminteşte (?!) să fi
citit a
nume vreo instrucţiune de folosire
a programului pilot de plivit
fire şi fire şi fire
albite cu totul. din barbă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul...

de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boţului de lut
cu raţiunea bântuită de neştire

la un pahar de vorbă somnolent
cu linişte la fund în unduire
şi veşnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două fire

Noi suntem două fire diferite,
Urzite-n cer, să fie împletite
În şnurul unui singur mărţişor...
Aşteaptă-n taină... primăvara lor.

poezie de Marius Robu (1 martie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderia a fost pornită. Aici e începutul - o revărsare de flori şi clopote, de verighete şi panglici. Acum luăm primele fire de fericire şi le coasem la locul lor. Nu există model de urmat. Timpul vă va da fire de mătase şi bumbac de toate culorile, fire de aur şi argint, noduri de întuneric. Trebuie să le primiţi pe toate - şi împreună să ţeseţi din ele o minune, o forţă, o frumuseţe numai a voastră.

citat din Pam Brown
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra - faţă de vis - exprimă un plus vag de existenţă. După ce-ai născocit lumi şi le-ai pierdut prin spaţii, te trezeşti cu dorul a ceva ce-ar fi - Eul - umbră de fire într-o lipsă generală de fire.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimicule ce eşti!?

Multe nimicuri – mari rotunde
mă uit la voi privind în gol
aş ciopli o piatră monument să’nalţ
vouă nimicurilor ce mereu
mereu
îmi umpleţi tot ce am
şi suflete şi foi
şi cum voi teamă nu aveţi de nesfârşit
oricâte iau, mereu la loc
mai multe vă găsesc
un muşuroi – da, asta sunteţi
un muşuroi
a crescut iarba drept
şi a străpuns în coaste stele
fire în fire omoară
nimicul ce le leagă între ele
de sus din vÂrful lor
de jos din rădăcini
crescute până în nimicul de sub glob
mereu nu eşti
şi nu pot să te prind
umblând paşi goi rămân
sunt paşii tăi nimicule
ce eşti!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Vălul de rubin
Apune
După creasta
Munţilor, încă o noapte
Se depune
Peste cuta
Frunţilor
Raze de safir
Pălite
Pe deasupra
Apelor,
Dorm ca gânduri
Ostenite
Sub miragiul
Viselor.

Fire de smarald
Topite
De arşiţa
Dorului,
Spun prin şoapte
Tăinuite
Zbuciumul
Amorului
Diamante împresoară
Ametistul
Cerului
Peste fire
Se coboară
Farmecul
Misterului
Noapte alba
Şi senină
Peste lumea
Visului,
Şi speranţe
De lumină
Peste noaptea
Plânsului.

poezie de Agatha Grigorescu Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fire înţelegătoare

Cu isteria şi nevroza
Mă fericeşte soacra iar.
Înghit şi tac, că-i ca mimoza
Să n-o atingi c-un fir de... par.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe vechea vatră
printre scrumul risipit
fire de iarbă

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată firea neserioasă a bărbatului: fire grosolană, lipsită de mlădiere, neînstare să priceapă ce înseamnă înjghebarea unui cămin, sau să înţeleagă pornirile generoase ale inimii, fire cu greu încrezătoare, nevolnică, neîncetat roasă de îndoieli şi copleşită de o veşnică teamă.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canicula

Împrăştie eventaie oful din mine
s-au lăsat peste ţară lungi aripi cu mâini
mari şi subţiri se-ntind multe fire
scânteiază prin ele fulgere
de te miri.
În valuri căldura se retrage în umbre
Sufocată de dragostea luminii fierbinţi
Izvoarele seacă dezgolite-n uimire
O noapte se lasă în adâncuri de munte
Neştiută nici chiar luminatelor minţi.
Şi crapă cămăşi neputând să îndure
Ferecare de nasturi
Noroiul din glugi
Schismată cămaşă pe fire.
Prin pomi evantaie o împing mai aproape
Prin zăbrele de garduri – răsfirare de mâini
Îşi oftează tot cerul fierbintele patimi
În evantaiele lumii
Uitând de cuvinţi şi de datini.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O familie nu e o formulă. Nu, nu! O familie e o ţesătură adâncă, făcută din cele mai tari fire, mai fierbinţi şi mai nevăzute: din fire de sânge.

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nenuntit

Mă las de iubire,
M-apuc de iubit,
Iubirea-i din fire
Mai greu de găsit.

Mă las de iubit,
M-apuc de iubire,
Iubitu-i sortit
Să treacă din fire.

Mă las de iubire,
Mă las de iubit,
M-apucă din fire
Un dor nenuntit!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire...

Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire,
Frúmoasá-mi vecină iúbeşté-n neştire,
Scârţâie-n durere al ei pat, sărmanul,
Iar la mine-n casă-mi cade-n cap tavanul!...

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (10 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz e sufletul

Treaz e sufletul, peste fire,
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde drumuri şi inimi s-adună,
unde mormintele stau împreună
ca liniştea după furtună.

Treaz e sufletul peste fire
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde muşchiul pe lespezi
acopere numele, relele, bunele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adina Rotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţă

gândul e-un complicat misterios poem
ce-ncearcă psihologii să-l deşire
dar fuge, se complică în numărate fire
ieşind un colorat şi criticat blestem
ivindu-se din încurcata fire a omului
stăpân pe toate, dar nu pe gândul lui.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The Girl Who Played with Fire

Distribuţie: Noomi Rapace, Michael Nyqvist, Lena Endre, Sofia Ledarp, Micke Spreitz

trailer pentru The Girl Who Played with Fire, regia Daniel Alfredson, scenariu, după Stieg Larsson (2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudată e umana fire

Ciudată e umana fire,
Cum pică ea în amăgire,
Şi cât greşim, adeseori,
Când ne-nchinăm la nonvalori.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!