Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Conștiință

gândul e-un complicat misterios poem
ce-ncearcă psihologii să-l deșire
dar fuge, se complică în numărate fire
ieșind un colorat și criticat blestem
ivindu-se din încurcata fire a omului
stăpân pe toate, dar nu pe gândul lui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Broderia a fost pornită. Aici e începutul - o revărsare de flori și clopote, de verighete și panglici. Acum luăm primele fire de fericire și le coasem la locul lor. Nu există model de urmat. Timpul vă va da fire de mătase și bumbac de toate culorile, fire de aur și argint, noduri de întuneric. Trebuie le primiți pe toate - și împreună țeseți din ele o minune, o forță, o frumusețe numai a voastră.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "To My Very Special Mother" de Pam Brown este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -65.00- 18.99 lei.

Gândul

Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.

Gândul din mine știut,
Îl înalț dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.

Din gândul din mine,
Și din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ și ere.

poezie de (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Nu trece mult și, venind o slujnică ia apă, cum vede o femeie necunoscută și furca cea minunată torcând singură fire de aur, de mii de ori mai subțiri decât părul din cap, fuga la stăpână-sa și-i dă de veste! Stăpâna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, o vrăjitoare strașnică, care închega apa și care știa toate drăcăriile de pe lume. Dar numai un lucru nu știa hârca: gândul omului. Talpaiadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă, -i cheme femeia cea străină la palat.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Vasile Larco

Floarea speranței

O floare este țara toată,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun că-i o mușcată,
Văzând câți au mușcat din ea.

Un trandafir sau o lalea,
O fi, dar parcă-ți ieși din fire,
Văzând câți au mușcat din ea,
Ne poartă gândul spre unire.

O fi, dar parcă-ți ieși din fire,
Gândind spre vechile hotare
Ne poartă gândul spre unire,
Să știm de România Mare.

Gândind spre vechile hotare
S-or drege ițele-ncurcate,
Să știm de România Mare
Și că în lume e dreptate.

S-or drege ițele-ncurcate,
Vedea-vom soare peste țară
Și că în lume e dreptate,
Doar nu suntem popor de ceară.

Vedea-vom soare peste țară,
Precum a fost și altădată,
Doar nu suntem popor de ceară...
O floare este țara toată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândul, pe furiș...

Stropii de ploaie
Cad grei, prin acoperiș
Peste scrisul din foaie...
Doar gândul, pe furiș,
Fuge afară din odaie...

poezie de din Singur în Atlantic (24 iunie 1986)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Are-o fire

Are-o fire minunată
Strălucitul meu amic
Nu refuză niciodată,
Însă nici nu dă nimic...

epigramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Am să vă las și ultimul cuvânt

Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.

L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
nu te temi de el, nu știe rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el -ți învelești durerea.

Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.

Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lalașinț

Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer…
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

A-nume

de la o vreme se-ntreabă
când a-nume ne-am tras
de șireturile din ochii-ncălțați
cu pururi cauciucuri de iarbă
și se întreabă
când și cum a trecut timpul de când
ea nu-și amintește (?!) fi
citit a
nume vreo instrucțiune de folosire
a programului pilot de plivit
fire și fire și fire
albite cu totul. din barbă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi știu ce gândești,
Că uneori mă întreb unde ești?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Și vreau descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar știu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că ești lângă mine
Și că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Și știu că și eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezește-n noapte,
Și mă trezesc cu gândul plin de șoapte.

poezie de (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întârziatul

A fost criticat în plen...
Dar tot fuge... după "tren"...

distih de (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Este atât de rar, încât nici măcar nu există. Cine vrea trăiască? Gândul, nu-i așa? Dar gândul este limitat prin el însuși și vrea trăiască, ce? Viața care este nelimitată, nu-i așa? O atare utopie nici toate mințile la un loc nu o pot trăi. Când vedem că suntem Viața, gândul se stinge natural în ea, cu toată pretenția trăirii și se reîntoarce Acasă. A fi Viața este libertate. A fi gândul înseamnă a trăi un construct psihologic despre viață, și nu Viața. Nu vedem că faptul de a exista este Dumnezeu însuși și nu vedem că majoritatea oamenilor nu există, ci gândesc că există și această închisoare conceptuală le curmă existența. Un copac de Sequoia nu vrea își "trăiască viața" dar există 5000 de ani. Un "păduche numit gând sau mintea omului" pretinde că o trăiește, dar de abia atinge 100. Adevărul este uluitor de simplu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se pare...

Se pare cum că Cerul
Ar fi voit cândva,
Și nouă adevărul
Din milă a ni-l da,

Și fericiți din fire,
Am zămislit și noi,
Născuți într-o gândire
Spălată de gunoi.

Însă mai mult uitasem,
Ce preț nu a avut!
Căci calea ce-o urmasem,
Demult am și pierdut!

Prea îndoită-n fire,
Nimic nu-ți este cert!
Tot cauți omenire,
Cu gândul tău deșert!

Azi lutul trist, pragmatic,
Privește cu amar,
Cum arde pe jăratic,
Uitat de un olar.

Nimic nu garantează
Al timpului cuvânt
Ce întru noi viază,
Și moare în pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniște

Stăpân peste văgăuni ai insomnii tremurătoare
simți privirea stinsă
picând într-o tomnatică durere,
destructivă situație.
Aparențele derutează crocant, sufocant
dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo;
mâine nu vei mai dori nimic
resemnat în spații,
pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță,
tocești penelul scursorilor ambițios
nu mai ai păr sau oase, doar spuză
de-a lungul covârșitoarelor ambiții
de a învinge într-o maniacală înfrângere.
N-auzi cum șuieră gândul cunoașterii
mereu mai obosit;
miști doar împins de inerția reflexiilor
aparținând nimănui culpabil.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică
vârsta a treia

Vârsta a treia

Vârsta asta, dau de știre,
Este, dacă-i vine rândul,
Când păcătuiești, din fire,
Din păcate, doar cu... gândul!

definiție epigramatică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Simplu...

Nu încerc nimic din ce nu-mi stă în fire,
Nu încerc deloc să nu am remușcare,
Dar încerca-voi totul doar pentru iubire,
Cu riscul de-a avea a morții sărutare!...

Poate-mi vor spune unii că prea le înfloresc,
Nici cotul nu mă doare că-n versuri e admis,
Contează că am gândul la ceea ce iubesc
Și știu eu diferența dintre real și vis...

Să zicem că un lucru noi l-am clarificat
Și nu mă-ntreabă nimeni ce, cum și cât ador,
La sentimentul ăsta ce l-am zeificat
Eu am să-l țin în viață și după ce-am mor!...

Din toată modestia, iubire, tu-mi oferi
O altă primăvară din multe primăveri!...

poezie de (12 martie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghiocelul imperfect

Un clopoțel... scund, plăpând și zgribulit
Sfidând norii și-a lui soartă
vrea s-ofere caraghios
din puținul care-l are
o aromă caldă
un miros amețitor de verdeață
și candoare albă
ca și gândul păcătos
remarcându-ți piciorușele înalte
ce pășesc victorios
prin zăpada afânată
peste noapte.

Astea-s vorbe azvârlite-n astre
șoapte stârnite în lună
când universul străbate
prima zi de primăvară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pușkin

Nu-i fericire-n lume, dar gândul liber este,
Demult visez o soartă tihnită ca-n poveste;
Rob ostenit, mi-i gândul demult fug de toate
Spre colțul meu de muncă și de plăceri curate.

catren de din Iubita mea e vremea
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

FIRE DE NISIP

Sărutai marea pe tâmple
Mă intreabă: ești de unde?
Răspunsei: vin de pe Olt,
Trecui Dunărea inot.

Sărutai marea pe ochi....
Gene lungi pline cu stropi
Plete albastre si verzui
In lumina soarelui!

Sărutai marea-n adânc,
Mă cuprinde dar mă strâng
Amintirile din timp,
Clipe.... fire de nisip.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Și privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

De aceea doamnă
Gândul mi se-abate
Înspre-o altă toamnă
Singura din toate,

Blândă și domoală
Printre ani abrupți
Când mergeam la școală
Cu bocancii rupți,

Într-un sat aproape
Dar rămas departe
Vis furat de ape
Dintr-o altă carte

De aceea doamnă
Am prins vă scriu
Cu lacrimi de toamnă
Atât de târziu

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook