Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viermi
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.