Pod de vis

... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori trişti în loc de val...

... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...

Un pod de vis, perfect oval
şi unidirecţional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un pod

Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nţeleg,
Dar şi tu seama dă-ţi.

Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei trişti,
Către tine mereu,
Insă tu nu exişti.

Nu-nţelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig şi urât,
Sint greoi şi sunt fix,
Sunt un pod şi atât.

Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.

Şi deodată-nţeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei trişti
Mă cuprind şi tresar.

Tu simţi tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau şi-l ascult.

Şi dau parcă ecou
Şi vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot şters.

Dar tu nu eşti pe mal,
Dar tu nu eşti cu ei,
Dar tu nu mă striveşti,
Tu mă ţii şi mă bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, eşti un râu,
Eşti un râu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut peste un pod

Trăiesc singur sub stânci semeţe
în înălţime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e linişte
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socola

Era o vreme
când devreme te iubeam
şi ne temeam de vreme
şi ceasul cu pereţi îl alăptam.
Era un umeraş cu rochia ta
peste cămaşă mea
cu cravata mea la gâtul tău
cu buzele tale în care oglinzile se ştergeau
cu bustul meu.
Era un trandafir
cu un pod în care şoarecii împleteau derdeluşuri
Era un pod peste un pod
de unde curgeau gălbenuş în albuşuri!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul nostru care izvorăşte din lacrima noastră, Prutul care izvorăşte din ochiul nostru a fost, este şi va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit şi ne-a despărţit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,

Se construiesc poduri spre stele.

Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.

Podul de flori este un pod simbolic, de înfrăţire sufletească.

Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani şi Pererita.

Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoşani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate

Apa din vis se-ntinde... ca o apă
Cercul din vis e cerc dar marginile-mi scapă
Pomul din vis e pomul fără fruct
Cerul îl cheamă;
Pământu-ntâi l-a supt

Zborul din vis e zbor în cerc de vis
Apa se-ntinde către interzis

Şi lumea mea... întinsă cât o apă
În margini de-nţeles nu vrea să-ncapă...

poezie de Mihaela Albu (2009)
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint un pod

Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.

Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod la cer

Nu mai cred şi nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...

Nu mai vânt şi nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...

Nu mai of şi nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu şi mare,
Pod de apă pân-la rai...

Nu mai vis şi nu mai cânt,
Că destinul se răsfaţă,
Noapte cununând cu gheaţă,
Pod de rece, sub pământ...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste ţara mea de vis

Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ştefan şi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge şi tot ninge Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou, la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogat peste putinţă

Nu mai am cuvinte
să scriu cu sânge albastru istorii
pe care mulţi vor să le uite,
am numai miezul fierbinte al faptelor

ce urcă şi coboară prin cristal,
în faţa oglinzii nu se schimbă
şi pune în vorbe doar bobul curat.
Îi pun cerului coloane de sprijin
câte sub un pod peste mări,
sănătos şi oval ca un pepene copt
cu arome urcătoare
te satură dulce,
bogat peste putinţă
împarte cu tine gustul divin.
Lumină îţi pune pe frunte
şi dragoste în pieptul gol,
de respiri mai uşor prin cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul de flori

poezie dedicată românilor din stânga Prutului

Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.

Au venit lacrimi
şi l-au luat.

Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,

se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,

Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i şopteşte:

- Sunt schiţă de pod!...

Sunt schiţă de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,

floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.

Sunt schiţă de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă şoptesc:

"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".

poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul de piatră

E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se aşează singură.
Nici unui rîu nu-i foloseşte. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
şi aşteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.

Satul din care sunt nu vrea să mă ştie,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine şi nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când devii adolescent, păşeşti peste un pod. Poate că eşti deja pe el. Pe celălalt mal este maturitatea. Copilăria este în spatele tău. Podul este făcut din lemn. Pe măsură ce păşeşti peste el, podul arde în spatele tău.

Gail Carson Levine în Scriind magie: Creând poveşti care zboară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş lua o lacrimă şi aş construi un pod. Un pod peste distanţa dintre noi. Atunci lumea nu va mai avea distanţe între oameni!

Viorel Muha (noiembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microbistul

Venind la meci, nu le confund:
Balon oval - balon rotund.
Plecând spre casă, mi-e egal:
Balon rotund... balon oval...

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi da şi nu

Stau pe acest pod viu! Doar ce s-a trezit
şi îşi pocneşte balustradele ca pe nişte degete...
La un capăt clipeşte dintr-un ochi de apă
la celălalt capăt nu e nimic.
Vrei să sari!? Şi râde balansat... Vrei nu?
Şi da şi nu!
Şi da şi nu!
Şi tac!
El ridică din umerii apei
se aşază picior de pod peste picior de pod
mă cheamă uşor îndoind un felinar
ca pe un deget
şi-mi şopteşte la ureche...
Vrei să fii la capătul podului!?
Asta vrei nu?
Asta!?
Şi da şi nu!
Şi da şi nu!
Şi sar peste băltoacă

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fulger!

Balon oval, la cer albastru tremă
Îngenunchiaţi într-o grămadă
Cântând un hymn, nu serenadă,
Bărbaţi cu nimb, gaşcă supremă!

Nu ezita, nu te opri... Împinge!
Curge-n şiroaie peste ei sudoarea
Cum să le-opreşti înaintarea?
Simţi că puterea celorlalţi se stinge

Şi brusc, un orizont se luminează,
Treisferturile! Ce cavalcadă
Înspre eseu agonic galopează
Trompeţi, fiţi gata de paradă!

Un fulger-stilizat stilet de Graal-
Rotundul absolut în rugby: un Oval!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Tudor Gheorghe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu pot să trec
cu vederea
umbre împrejur
clatină clipa
peste pod

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măr...

A crescut peste noapte,
Rod de bucurie...
Un mar sădit de şoapte
Lovit de feerie...

L-am aşezat pe masă,
Vis de roşu-aprins...
Şi l-am ascuns în mine,
Strop de paradis...

L-am desfacut în două:
Ciudat de ireal...
Jumate era roşu...
Jumate era pal...

În sufletu-mi copil,
Crud dar dulce-amar...
L-am copt în partea pală
Şi l-am pus pe cântar.

Fierbinte şi greoi,
Bun de poezie,
Mărul roşu-ntreg
L-am scris în veşnicie...

Pe jumatatea mea
Topit-am versuri scurte...
Pe partea ta de suflet,
Sculptat-am slove multe...

Ca basmul să se-nchidă,
În cerc perfect şi scurt,
Unit-am partea mea
Cu-a ta printr-un sarut...

Amestec de lumină,
Din inima-mi de lut,
Creat-am din nou mărul,
Perfect, rotund şi mut...

poezie de Gabriela Chişcari (29 martie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!