Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre munți
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poduri
- poezii despre pești
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.