Tu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...
ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...
îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...
... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...
tu nu auzi cum vine primăvara
cum crește pulsul soarelui
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
cum universul
e un cântec de orchestră
pe care dumnezeu o dirijează
prin notele muzicale
ale inimilor noastre...
poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre puls
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre iertare, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre moarte sau poezii despre licurici
Primăvara
Auzi și tu cum ciripește o păsărică la fereastră?
Și cucul cântă, îl auzi? Iar vântul suflă boare albastră,
De cald. Si parcă simt miros de liliac. Tu simți?
De ce nu spui nimic? De ce ai ales să minți?
Auzi cum tremură pădurea și cum plesnesc mugurii ei?
Cum nu auzi? Ce-o fi cu tine? Miroase parcă a flori de tei.
Ce multe gâze, se agită, în sus, în jos, spre nicăieri.
Suflet frumos, vino-n padure să vezi ce multe primăveri,
Albastre, roz și iar albastre. La fel ca dragostile noastre.
Pe la ferestre încep s-apară flori în glastre.
Frumos mai cântă cucu, ai bani in buzunar?
Că de nu ai, vei fi sărac tot anul. Îți voi da eu iubire-n dar.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre albastru, poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre roz sau poezii despre păsări
Două puteri sunt în lume mai mari decât toate: Dumnezeu în cer și mama pe pământ. Un om este așa cum vrea Dumnezeu și cum îl crește mama care l-a făcut.
citat din Gheorge G.Longinescu
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre mamă, citate despre creștere sau citate despre Dumnezeu
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare
deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales să fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre șerpi, poezii despre sâni sau poezii despre rai
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
1
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.
2
Se pregătesc copacii să Înflorească iară
Din florile de gheață or să se nască miei
În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei
Acum când vine iarna ca altă primăvară
Și ține-mă în brațe, tu ești așa fierbinte
Zâmbește-mi, nu sunt sigur, dar cred că mă iubești
Îți dau tot Universul cu struguri de dorești -
Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte
Tu ești plină de taine și mă îmbeți cu șoapte
Suntem atât de singuri noi doi în recea noapte
A început să ningă... și părul mi-a albit
Salcâmul de la stradă... cum scârție-amărâtul
Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urâtul?
Trosnește de durere că nu este iubit.
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zăpadă, poezii despre urâțenie, poezii despre tristețe sau poezii despre struguri
Auzi...?
Auzi... cum dragostea palpită
În fiecare dimineață?
De câte-i lumea ostenită,
Dar tot respiră drag de viață.
Auzi... cum dragostea recită
Poemul vieții-foileton?
E primăvară-nmugurită,
Harul Scripturii în amvon.
Auzi... cum dragostea ne cântă
În inime la unison
În ochi scăldând lumină sfântă
Și dând putere de Samson?
Auzi... cum dragostea aleargă
Strâmte cărări spre Paradis
Că jertfa sa o dà întreagă
Pentru un colț de Cer promis?
Auzi... în slavă rugăciune
Către Cel bun și nesfârșit?
Îngerii toți fac plecăciune
Către Iubirea-Infinit.
Auzi, auzi, auzi... Iubirea?
Pământu-ntreg l-a colindat
Punând în ochiul orb privirea
Spre calea dreaptă de urmat.
Auzi, auzi... Iubirea?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre poezie
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.
Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.
Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sat, poezii despre natură, poezii despre văi sau poezii despre vestimentație
Viața e plină de surprize pe care le descoperim în funcție de evoluția personală. Putem descoperi numai întâmplări nefavorabile, neplăcute, primejdioase atunci când nu știm cum să scăpăm de răutăți, când suntem la începutul evoluției și nu conștientizăm că orice întâmplare cu un aspect aparent negativ este o lecție sau o resursă benefică evoluției personale. Atunci când tot ceea ce ni se întâmplă pare a fi spre binele nostru, deja simțim ca trăim într-o altă realitate în care totul e o surpriză, o binefacere. Și acum natural poți să te întrebi, tu cum vezi lucrurile și întâmplările din viața ta? Dar oamenii, ei cum sunt?
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre surprize
- citate despre evoluție
- citate despre început
- citate despre răutate
- citate despre realitate
- citate despre pericole
- citate despre lecții
- lecții de engleză
Cum dumnezeu se repetă
cum poate ne-au crescut plămânii din flori crezând altceva
cum respiram cu niciun pământ pe aici
și n-am făcut nimic pentru durerea asta
doar am sperat că suntem din carne și oase
cum
pentru încă o zi sau două
cineva ne va uda
și ne va numi vii.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre creștere sau poezii despre Dumnezeu
Ai veșniciei stropi
căzuți încet ca roua pe buze arse și
un clopot aștepta să bată pentru tine
era un cântec viu ce clocotea în zare
dar de atunci eu știu că
nicio dimineață nu ți-a rămas
întreagă
să poți lucra în voie
când piepturi zguduite de neajunsuri mii
îți cer prin rugi fierbinți
să-i spui Lui Dumnezeu
să facă
să desfacă
din sânge sau din vise
lumina unor clipe
mi-e teamă că te prind
în jocul meu și viața
te va-nvăța de-acum
că iarba veșniciei
mai crește și acolo
pe unde a trecut furtuna unor zile
când sinele zburase
din trupul meu de sare
să fiu în palma ta
un strop al veșniciei
atâta îmi doresc
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sânge sau poezii despre rouă
Copilul "Diamant": "Dumnezeu este oceanul si noi oamenii suntem picăturile." Serios? Și cum se distinge o picătură în ocean? Cum și în ce punct e despărțită picătura de ocean pentru a o putea decela? Oceanul este Totul din întreg și acceptăm absurditatea că în El apare o picătură, păi cum de e desprinsă ea de ocean ca să putem vorbi de dualitatea Dumnezeu-om? În afara minții tale duale care se crede desprinsă de Dumnezeu cum de exiști tu și Dumnezeu? Unde și când a apărut această separare dureroasă dacă însăși ubicuitatea/atotprezența divină spune că EL e Totul? Pretutindeni există Sinele/Dumnezeu și atunci cum și unde mai apari și exiști tu - în afara lui - de ai început să îl cauți sau să faci afirmații absurde gen "omul e picătura, iar Dumnezeu e oceanul"?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ocean, citate despre existență, citate despre absurd, citate despre vorbire, citate despre durere, citate despre diamante sau citate despre copilărie
Pentru oricine se teme, este singur sau nefericit, este cu siguranță cea mai bună metodă să se ducă undeva în natură unde este complet singur, singur cu cerul, cu natura și cu Dumnezeu. Atunci, abia atunci, simți că totul e așa cum trebuie să fie și că Dumnezeu vrea să vadă oamenii în simpla și frumoasa natură, fericiți.
Anne Frank în Jurnalul Annei Frank
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre natură, citate despre superlative, citate despre siguranță, citate despre nefericire, citate despre frumusețe sau citate despre fericire
Mama, primăvara noastră
Auzi tu, măicuță dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzește, cum păsările vin acasă,
cum natura primenește viața să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toți dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se gătește-n mare grabă, să-ți aducă-n viață soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îți dăruim toți trandafirii și iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ți-l dăruim în primăvară,
să-ți bucure cugetul, să-ți aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrățișăm și mâinile îți sărutăm.
poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre mamă, poezii despre apicultură sau poezii despre trandafiri
Spunem cum vrem
Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.
Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, și despre soare.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre munți
Pentru a nu știu câta oară
Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.
Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.
Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.
Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre ochi, poezii despre infinit sau poezii despre declarații de dragoste
Ultimul țipăt al pescărușului
atunci ne-am iubit pentru ultima oară
știu că făcusem bagajele
am privit încă o dată în cameră
să văd dacă nu cumva am uitat ceva
după care m-am băgat sub duș -
și țipătul pescărușului s-a auzit
pentru prima oară
tu erai mai tăcut decât de obicei
nu știu ce dracu ți se întâmplase
toată seara ai stat retras pe balcon
ascultând cum se repetă marea,
la un moment dat am venit lângă tine
și te-am întrebat de ce ești așa trist
ai bâiguit ceva despre niște amintiri -
la început n-am înțeles, vocea ta era acoperită
de zbuciumul valurilor
înainte să plecăm te-am dorit
aproape că-mi venea să te devorez ca o fiară sălbatică
atunci când simte sângele zvâcnind,
și nu știu cum naiba s-a făcut
că țipătul pescărușului s-a auzit pentru a doua oară
ca și cum ar fi venit de undeva
din lăuntrul tău
suna atât de real încât
mi-am pus capul la tine pe piept
ca să-l ascult încă o dată
dar nu s-a auzit decât ceva
aidoma unei mări agitate,
atunci când te-am văzut intrând în valuri
aproape că am știut,
aproape am știut
că țipătul pescărușului
se va auzi pentru a treia oară
și l-am văzut cum ieșea din tine
înălțându-se spre zenit,
și-apoi deodată s-a făcut liniște
de parcă inclusiv marea ar fi
amuțit,
cât să aud cu o precizie înspăimântătoare
ceea ce valurile au acoperit
în seara de dinainte de a fi făcut dragoste
pentru ultima oară,
și-am înțeles în sfârșit de ce îmi spuneai
că
te umpli de amintiri
poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă sau poezii despre sfârșit
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre limba maternă, poezii despre lemn, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Cuvinte nespuse
N-am apucat să-ți spun "la revedere",
Nici alte cuvinte pe care-aș fi dorit să le auzi;
Ar fi trebuit să le rostesc când am avut șansa,
Dar am crezut că-o să-mi fii alături cât vântul bate-n duzi.
Mi-a trecut timpul fără să îți fi spus
Cât de mult ai însemnat tu pentru mine;
Ar fi trebuit s-o fac, dar am crezut că-ți este clar
Și acum chiar nu știu cât ai înțeles de bine.
Când îți vorbesc în rugăciuni, din noaptea asta grea,
Aș fi-încântată dacă vorbele-mi urechea ta le-ar auzi;
O, cum ți le-aș mai spune astăzi dacă aș putea,
Dacă-aș mai avea norocul să fiu cu tine-o zi.
Poate-au fost cuvinte pe care și tu voiai să le rostești
Și care-au rămas nespuse, deși tu le-ai gândit;
Dar știu că m-ai iubit întotdeauna,
Așa cum și tu știi că te-am iubit.
Să spunem, prin urmare, tot ce-n suflete simțim
Căci ziua cea de mâine se poate să nu vină;
Rostește-acele vorbe astăzi cum le simți,
Nu pierde șansa de-a-împărtăși lumina din lumină.
poezie de Pamela Hall, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre urechi
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre negru sau poezii despre gură
Poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre șotron, poezii despre șah, poezii despre zâmbet sau poezii despre păsările călătoare