Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Any Drăgoianu

Ai veșniciei stropi

căzuți încet ca roua pe buze arse și
un clopot aștepta să bată pentru tine
era un cântec viu ce clocotea în zare
dar de atunci eu știu că
nicio dimineață nu ți-a rămas
întreagă
să poți lucra în voie
când piepturi zguduite de neajunsuri mii
îți cer prin rugi fierbinți
să-i spui Lui Dumnezeu
să facă
să desfacă
din sânge sau din vise
lumina unor clipe

mi-e teamă că te prind
în jocul meu și viața
te va-nvăța de-acum
că iarba veșniciei
mai crește și acolo
pe unde a trecut furtuna unor zile
când sinele zburase
din trupul meu de sare

să fiu în palma ta
un strop al veșniciei
atâta îmi doresc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Any Drăgoianu

Îmi zici să fiu frumoasă

dar să visez cuminte
și noaptea când se-agață de ochiul meu tresar
îmi place să te știu cu mâinile întinse
spre cerul unde îngeri ne învelesc de zor
și amețind de grija dorul ne e leagăn
asemeni unui câmp rămas pustiu știi
n-am să fiu cuminte
și-n visul meu vom râde
ca doi copii ce pot
o lume străbată
doar suflet întru suflet

și-mi zici să fiu frumoasă
visând ca îngeri taine ce lumea nu le știe
dar te-ai gândit poate
în visul meu apari
cu degete de iarbă
și când adorm tresar
tu
ești mai aproape și mai frumos decât
un înger în lumina
din viul ăstei clipe

eu am să fiu frumoasă
cuminte
niciodată
atâta vreme cât
în visul meu ești tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist

Doresc ca uneori mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.

Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ți-am mai vorbit din când în când de mine
nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă-ntreabă nopțile de tine

Mă-ntreabă nopțile de tine și nu mai știu ce să le spun
Mi-au numărat mii de suspine și tânguitul meu nebun
Și luna se-oprește-n vise, cu zâmbetul aproape stins,
Degeaba brațele-mi deschise, numai fantasmele le-au prins
Se-aud în zare cântătorii și trupul meu încremenește
Doar sufletul simte fiorii și inima mi te iubește
Se duc nălucile de-a valma, pe căpătâie și fereastră,
Iar mie-mi născocește palma, o altă lume, doar a noastră
Pe chipul lunii se citește, legenda unei mari iubiri
Și mintea mea te plăzmuiește din sutele de amintiri,
Mă-ntreabă nopțile de tine și nu știu ce-aș putea zic?
Căci fără tine nu mi-e bine și viața-mi pare un nimic,
Pe fruntea arsă de sudoare, simt mâna care mă mângâie
Și-n piept deodată îmi tresare izvor cu apă amăruie,
Ce se prelinge-n pahare și eu, le sorb înverșunată
Dacă secunda mă mai doare, un infinit să mi-l răzbată
Poate în noaptea ce-o vină prin visul meu te rătăcești
Să vezi cum sufletul lumină, cu tainele să te unești
Din frământarea unor gânduri, se naște atâta poezie,
te așez mereu prin rânduri, cu stropul meu de gingășie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Cu fiecare secundă sinele meu se înstrăinează de mine

îl caut prin biblioteci
prin cluburi de noapte
pun afișe pe străzi
ca și când ruperea lui
ar fi cea mai egoistă întâmplare

mă tot ating
par a fi eu
dar jumătate din viață umblă aiurea
și de unde putere scriu un scenariu mai bun
de unde putere
să mai alerg
crezând că îmi pot opri sinele
măcar o clipă
îl pot întreba
atât
cât poate fi întrebat
orice sine rătăcitor
,, de ce ai ales tu și pentru mine
cine ți-a dat dreptul împarți raiul
în două iaduri
cine''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adelina Fleva

Pasiunea, de-a pururi

pe pântece mi-a mai rămas parfumul tău
aduce cu mirosul de pelin
aș vrea spre carnea ta să mai închin
un strop de vin și vină și plec cu Dumnezeu

m-ai stors de sevă înger pătimaș
când gura ta de gura mea tu ți-ai lipit
facem pauză de o cafea cu sare dulce
mi-ai zis atunci când tot apusul privea spre răsărit

(prin vene-mi trec deșeuri de-amintiri
ruine de altare părăsite
se nasc și pier în chinuri nesfârșite –

din ochi îmi curg frânturi de busuioc
și nu mai am de mult nicio batistă
sunt a depresiei violonistă
arcușul mi-e cioplit din nenoroc)

și-așa tu mă alungi spre alte neînțelese lumi
acolo unde norii nu mai stau de veghe
mă înveți a preanefericirii lege
să fiu de-a pururi idealul viu și transparent și ireal al tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.

Pot moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori ești viu.

Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...

poezie de (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...

În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
m-a născut din păsări Dumnezeu, doar n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am ajung, doar m-amăgesc -s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?

Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.

Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață rămân.

Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.

De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris mă simt viu.

Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea mă tem.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.

Eu simt mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
te culeg din tot ce nu se poate
Și mă-nchin la tot ce mi-a rămas.

O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem , într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Un fiu de-al Meu [A child of Mine]

Mi-a zis, îți dau pentru o vreme,
Un fiul de-al Meu, cum am voit.
Ca -l iubești cât e în viață
Și -l jelești când a murit.
Șase sau șapte ani de zile
Sau poate douăzeci și doi.
Poți, prin urmare, -l crești bine
Pân' o -l iau iar înapoi?
El te va face să te bucuri,
Iar de va sta numai puțin
Păstrează-l viu în amintire,
Ca să-ți aline al tău chin.
Și nu promit că va rămâne,
Căci totul piere, e firesc,
Dar pe pământ sunt lecții multe,
Iar Eu -nvețe Îmi doresc.
Am căutat în lumea largă,
Un dascăl bun, adevărat,
Și din mulțimea fără număr,
Pe tine azi te-am selectat.
Deci poți să-i dai iubirea toată,
N-o gândești că-i în zadar,
Și n-o mă urăști de moarte
Când o vin îl iau iar?
Aud oamenii îmi strigă,
"O, Doamne, fă așa cum știi!"
Copilul tău te fericește,
Cu riscul vei suferi.
Să îl tratezi cu gingășie,
Cât se mai poate, -l iubești,
Pentru plăcerea ce ți-a dat-o,
Mereu în gând să-i mulțumești.
Dar dacă îngerii îl cheamă,
Mai repede decât ai vrea,
Să-nfrunți cu mult curaj tristețea
Și accepți că e așa.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna

În nopți sclipește Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalță-te la Ceruri
Învingând și moartea.

Răsfață-te-n putere
Din umilință învie
Creând din moarte viața
Supusă la magie.

Crează-te din gânduri
Nu simțuri pământești!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primești.

Și dacă vrei vreodată
Să simți ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?

Și un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.

Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Și stelele pe Cer.

Deschide-ți Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îți dau lumina
Prin stele mii și mii.

Și dacă ar fi vreodată
Să cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ți-aprind lumina eu.

poezie de (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te caut

Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraș,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu ești acolo și mă aștepți
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte și suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
te poți ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Nedespărțiți

Și dacă voi pleca de-aici,
Acolo unde e poveste,
Aș vrea, de vrei, atât să-mi zici
Că vei dori să-ți dau de veste

Atunci am cobor cumva,
îți aduc din cer aripe,
Ca tu, zburând, să poți urma
Un drum spre ale mele clipe

Nu trebuie decât să-mi spui
Dorința ta de-a fi cu mine,
N-am să te las a nimănui,
Când eu visez să fiu cu tine

Iar dacă visele răzbesc
Aici, precum și-n altă lume,
Promit am să te găsesc,
Acolo unde n-avem nume

Tu aștepți și să nu uiți,
Niciunde nu e prea departe,
Atâta vreau... mă asculți,
Nici Dumnezeu nu ne desparte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Departe ești...

departe ești, iubitul meu, departe ești de mine,
cu ochii minții te-nsotesc... și-aș vrea să-ți fie bine...
aș vrea să fiu cu tine-acum, aș vrea să fiu o boare,
ce-ți protejează trupul drag de tot ce-i rău sub soare...

aș vrea am acum puteri din har dumnezeiesc
și, ca o umbră, peste tot pot să te-nsoțesc...
să fiu rază, să fiu briză, vânt să fiu și să fiu nor,
să fiu tot ce-ți stă în preajmă, ca s-astâmpăr al meu dor,

să fiu geana dimineții și al înserării ceas,
sau un strop micuț de ploaie ce pe buze ți-a rămas...
și, pe ale vieții tale: căi, și drumuri, și poteci,
să fiu iarba ce-ți păstrează urma pașilor când treci,

tot ce ar permite Domnul ca să-ți fie de folos,
steaua ce-ți veghează somnul,... să fiu visul tău frumos...
tare-aș vrea să fiu zefirul ce se joacă-n părul tău,
ca să pot citi în ochii-ți, tu... sigur ești al meu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Petru Băețan

Tu nu auzi...

tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...

ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...

îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...

... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...

tu nu auzi cum vine primăvara
cum crește pulsul soarelui
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
cum universul
e un cântec de orchestră
pe care dumnezeu o dirijează
prin notele muzicale
ale inimilor noastre...

poezie de (iunie 2011)
Adăugat de georgianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doar de acolo de unde se sfârșește lumea lui "eu și al meu" reîncepe Dumnezeu! De ce? De ce ar fi așa? Pentru că atâta timp cât te izolezi și ești preocupat de lumea lui "eu și al meu" nu poți vedea pretutindeni există doar Dumnezeu! Deci atâta timp cât "eu exist" frica de inexistență îl va pune non-intențional pe Dumnezeu pe locul ultim. Asta pentru că această frică mă va situa "pe mine și ce am eu" pe primul loc. Dar cum poți avea tu ceva atâta timp cât Dumnezeu care are totul și este Totul nu ți l-a dat explicit? Că, așa cum tu dansezi la nuntă, mintea zice că Dumnezeu ți-a dat-o și ai devenit posesor de femeie! Chiar ți-a dat-o Dumnezeu, sau o altă minte travestită în popă a făcut impietatea ASTA?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Trecutele iubiri

Trecutele iubiri, ce fără teamă
prind în jocul lor perfid, mă cheamă,
Și amintirile ce-s ostenite,
Se zvârcolesc prin rafturi prăfuite.

O, voi iubiri, atât de trecătoare
Voi, raze blânde și mângâietoare,
Trimise-ați fost parcă de Dumnezeu
Pentru balsamul sufletului meu!

Tu, inimă, sprintenă căprioară,
Trecutele iubiri te înfioară,
Te sperie noian de sentimente,
Ce fac prăpăd, cât zece regimente.

Dar țineți firea și mergi mai departe,
Din viața ta poți să-ncropești de-o carte!
Ți-a pârjolit sufletul, fără milă,
Făclia amintirilor din filă.

Trecutele iubiri îmi bat în poartă.
Sufletul meu le-mbie și le iartă,
Dar mintea, ca-n reflexii de oglindă,
Prin fața ochilor mi le perindă.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Și-atunci, ce e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre –
Deci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Iarba verde crește deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteas㠖
Căci aceasta-i viața noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toți va crește iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă am îngheț și nu voi putea iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul zbori, ți-aș lega aripile ramâi lângă mine, te-aș lăsa mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice ramâi, fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot fac? Te-alung mă urmezi, ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărut de cireșe amare

mai credeam zorii cresc din pământ
nu știam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roșiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna

era vara târziu fără știm
nisipul ne arde ochii în zare
îți luai rămas bun c-un adio sublim
și-un sărut de cireșe amare

frunzele îmi par azi mai înalte
iarba îmi crește mai aproape de cer
buzele ți-erau ca cireșele coapte
ce au rodit prin copaci efemer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Lasă-ți sufletul plângă
Când o vrea și cât o vrea...
E nevoie ajungă,
Să-și mai spele o rană grea.

O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!

De atâta greu...
Mi se topește sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albește,
Lacrimă, sufletul meu obosește,
Orbește...

Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Șoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot pășesc, trec!
Și... caut lumină, Lumina din mine!..

Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nțeleagă,
Să mă asculte, mă vadă
Al meu Dumnezeu?!

Ah, viață!
Da, viață!..
Sunt, poate,
Prea mulți
Ca mine,
Ce îți cer
O povață!..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook