Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cal

Motto:
"Un regat pentru un cal!..."
- Shakespeare -

Gherdapuri de scântei, vii cataracte
Flambează-n vânt superbe soliflame:
Vin caii lui Neptun, foșnind din coame,
Din țărm, în țărm în herghelii compacte!

Răduta Nopții va să se destrame,
Sub pulsu-atâtor ritmice contacte,
Nici stâncile nu vor dura intacte -
Din șarje-n șarje colburite-n spume!

Superbe armii: Cai de Foc, de Apă -
Din frâul Amazoanelor când scapă!

Când scapără în frâul lui Apolo,
Ce frâu i-ar mai frâna d-acuma-ncolo?!

Ce Crai zmintit n-ar vrea să-ntarte hula
Cu divul Cal, sacrat de Caligula?!

sonet epigramatic de din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai EnachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Autorul către cartea sa

Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci,
Făcând și praf cu mersu-ți în calea care-o ai.

Pornește, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviți în munci
Și gata -mi întreacă și-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripații cai.

Ba nu, oprim aicea, ca rămâi ce ești.
Deși am foc în sânge, și-ncă tărie am
În piept și în picioare, ca să mai pot -alerg,

Oprim aicea, carte, că-avutul din povești
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin și cântă alții și laurii-și culeg.

sonet de , traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Ștefăniță-Vodă

Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Speria tăcerea din păduri
Și pacea văii-nguste.
În gura văii, lângă pod
Boierii stau cu frică;
Ei par o gloată de norod,
Pe cai pitici și plini de glod
În scări temutul voievod
Cu hohot se ridică.

Strângea de frâu și tremura:
Iar calul, ud de cale,
Pământu-n loc îl frământa
Și spuma alb-o mărita
Cu sânge roș ce picura
Din strânsele zăbale.

Când vrei să-i afli, nu-i aduni!
Boieri, nu vi-e rușine?
Vă văd așa de-atâtea luni,
N-aveți acasă cai mai buni?
Ori cum? Boieri, sunteți nebuni?
Vă bateți joc de mine?

E grea ocara ce ne-o faci
Spătarul îi răspunde.
Dar țara-i suptă de haraci,
De greci nebuni și de cazaci;
Săracă țara, noi săraci,
Și cai voinici, de unde?

N-ai bani de-un cal? Ia calul meu!
Boierii-n tremurare
Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu,
Spătarul suflă des și greu,
Se pipăie la cap mereu
Să vadă de-l mai are.
Măria ta, vorbim și noi.
Ei, las-o încurcată!
Vă văd așa de rupți și goi
De latră câinii după voi!
Sânteți boieri, ori marțafoi?
Spătare, hai odată!

Și vodă sare jos din șea,
De frâu, fugaru-și ține.
Spătaru-ngălbenit privea,
Vedea ce e, și nu vedea,
Spătarul asta n-o credea
Spătaru-n urmă vine.

Așa, jupâne, ești cinstit,
Și-al tău fie darul.
Dar frâul nu! Mi l-am oprit
Și vodă frâul l-a smuncit
Și-apoi cu frâul a lovit
Ponciș în ochi fugarul.

Cu ochii-nchiși și fulgerat
De spaima loviturii,
Se nalță roibu-nviforat,
S-azvârle-n lături și, turbat,
Ia câmpu-n goană, îndreptat
Spre râpele pădurii.

Se duce-orbiș, fără stăpân,
Cu vuiet ca furtuna.
Boierii-ncremeniți rămân
Iar coama calului păgân
Cu barba bietului bătrân
S-amestecă, sunt una.
Boieri! Mai ziceți-mi apoi,
Că vodă nu v-ajută!
Sunteți săraci, flămânzi și goi;
Dar fiecărui dintre voi
Eu am să-i dau un cal de soi,
Că-n grajd mai am o sută!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Ilorian Păunoiu

Totul e posibil

Ar putea vină muntele la mine
Și deșertul și pădurile și râul,
As putea vin si eu la tine
Și rup din zare țarcul, frâul

Ar putea sa vina sfinxul nemișcat,
Cu nedescifrate simțăminte,
Aș putea stau într-un palat
Construit din apă și cuvinte.

Ar putea sa vina și-nțelesul,
Taina galaxiei, nepătrunsul,
Atlantida și Hiperboreea,
Să fiu eu cel ce vă dă răspunsul

Ai putea să vii de partea mea,
Când în sfere muzici se desfac,
Inima-i hrănita de o stea;
Infinituri, nu mai pot tac!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O pasăre vine la cel mai îndepărtat și solitar țărm

O pasăre vine la cel mai îndepărtat și solitar țărm.
Bea puțină ap㠖
care devine tulbure, amestecată cu nisip –
apoi își reia zborul,
repetă o scenă la fel de veche ca lumea,
scenă care n-a încetat niciodată aibă loc.
Dacă nu s-ar mai întâmpla, chiar pentru o singură zi,
n-ar mai fi posibil existe muzica și nici stelele, nici mierea
și nici Renoir, nici copii care joacă zaruri
și nici norii, nici părul tău fluturând în vânt
și nici măcar ochii tăi care alungă umbrele
în fiecare dimineață când te trezești.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Fiul cel mic se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le pune deoparte. Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic. începe a purta caii încolo și încoace, și numai iaca slăbătura cea de cal iar se repede și apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai trage și atunci un frâu în cap, cât ce poate, și apoi iar începe a purta caii de colo până colo, vadă, nu cumva a veni alt cal mănânce jăratic. Și numai iaca, și a treia oară, tot gloaba cea de cal vine și începe a mânca la jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru și, punându-i frâul în cap... Și cum sta el în cumpene, -l ia, să nu-l ia, calul se și scutură de trei ori, și îndată rămâne cu părul lins-prelins și tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia.

în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Oana Frențescu

Dacă tu n-ai exista

dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în neființă
toate felurile de strâns în brațe n-ar spune nimic
respirația n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
și Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu

ziua mohorâtă deșirată și palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniștea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne

un timp n-ar exista ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naște
speranțele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivățului aruncat pe țărm
netrebuința mâinilor tacă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei superbe balerine

Privind la dansu-i din buric
Cu mișcări tandre, de felină,
Am regretat că nu-s albină
Să o înțep... măcar un pic.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Licornul cu frâu de argint

Se lasă-nserarea și ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastr㠖 aș vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.

Din hăuri de timp neștiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe șaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.

Ajunge îndată cu frâul în mână
și bate la ușă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
povești le țeasă pe geam în cristal.

O chem înlăuntru, vină aproape
de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.

Dar văd că licornul rămâne afară,
iar zâna-i doar umbra iubirilor reci
pierdute în gerul venit într-o seară
când vântul zicea că-ntr-o zi o pleci.

.

poezie de din Tăcerea din adâncuri, Ed. ePublishers, București, 2018 (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Zilele pe cai mărunți

zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!

herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri

șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc moară unde
nu mai află nici o vină

zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare

nu mai cercetați oglinda,
trăsăturile din carte
nu ne mai recunoaștem
în atâtea cioburi sparte!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Aripi de vânt

Când îl străbați, te rog calci ușor
Pe țărmul amintirilor ce dor
Și mai apar din valul de uitare
Al clipelor din marea-ndepărtare.

De vei simți venind ca un ecou,
Din urme vechi, finalul de rondou,
Nu-l asculta! - un vers de început
Nu poate fi, din urme, renăscut.

Ascultă, doar, al sufletului grai
Și fă, din trupul tău, la suflet Rai
Pe-ntregul țărm ce mie-mi este sfânt
Și-l mai străbat cu aripi ca de vânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Cai de mare

Năstrușnici cai de mare ies pască
La țărmuri înierbate calomfir
Și iarbă rea și rostopască
De nici că pot mai mir.

Își pierd potcoavele solzoase?
Bun potcovar mă prind fiu
Și dacă ei or mă lase
Să-i potcovesc cu țărmul viu.

Cu valul ies iuți cai de mare
Nestrânși în ham și fără șa
Și pasc și ei la întâmplare,
Când calomfir, când iarbă rea.

Mai pasc pe țărm, mai vor să zboare
În tropot jos și-n val înalt
Sătui de ierburi și de soare
Se-aruncă-n mare. Ultim salt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anthropos ergon

Frumos și pur, așa ca la-nceput,
Mă aflu pe un țărm necunoscut,
Un țărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, și-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele și casa de nisip;
Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare și se-ascunde —
Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic:
Nu pot și nu încerc le despic
Cerul de cer și soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...

poezie de din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este în regulă ții frâul unei conversații, dar este bine să-i mai și dai drumul din când în când.

citat din
Adăugat de Sinziana MihalacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Căluți de mare

În zvârcoliri de valuri ce-și pierd, la țărm răbdarea,
Se-aude vraja mării, în joaca ei cu zarea...
Căluții, triști și muți, sub apă, galopând,
Îngroapă-n adâncimi, povara unui gând.

Noaptea, când raza Lunii îi mângâie-n tăcere,
Plutesc lin, în lumină... mai uită de durere.
Visează că sunt broșe, purtate de cucoane
Ce-n weekend merg la derby și se cred amazoane.

Din comori, înghițite de lăcomia mării
Ce-mplinea nesfârșirea în tabla adunării,
Neptun (ca Hefaistos), în țara lui de lacuri,
Bijuterii-minune, tot făurea, de veacuri.

Căluții-și priveau chipu-n cristalele de sare,
Amăgitoare-oglindă, în Răsărit de Soare.
Nu le venea a crede cât de frumoși erau
Cu noile podoabe și-ntruna, se mirau...

Aveau hamuri de perle, scărițe de corali,
Zăbale, meșterite de ucenici homari.
Steluțe mici, de mare, aveau țintate-n frunte,
nu le mai dea voie, nicicând, să se încrunte.

Potcoave-n filigrane, bătute-n briliante
Găsite-ntr-o epavă, în cufere de-amante.
Croite din voaleta meduzelor serene,
Șei moi le migăliră frumoasele sirene.

Căluții își pun frâu... Prea mare-i fericirea!...
Trezindu-se din vis, păstrează amintirea...
Mai galopeaz-un timp, adorm în pacea nopții,
Senini se-ntorc în Veci, pătrunzând Taina Morții...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteOctavian Paler

Marea e ca o eliberare de țărm. Dar tot așa de bine pot spun că e o eroare a țărmului. Rătăcirea de țărm. Îndoiala lui nemărginită. Întreaga mare, în toată vastitatea ei, nu face decât caute un țărm, iar noi o vedem nemărginită și liberă.

în Scrisori imaginare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Scrisori imaginare" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 17.99 lei.

Vikingii

E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.

În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.

Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!

Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!

poezie de (februarie 2016)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Ion Păun

Caii sorții

Caii sorții -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriți-vă-n pășuni,
Că vom merge iar...

Caii sorții, cai de fum,
Cai de zbor sprințar,
Mai opriți-vă din drum,
Doar o zi măcar...

Ape limpezi de izvor,
nu stingă focul,
Vis de dragoste și dor,
Să ne-aprindă jocul...

Caii sorții, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veți fi fost mai buni,
Dar la alte oase...

poezie de din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Crabii și setea

au fost cândva
spațiul rotund
al spumei dintre valuri

un roșu sângerând
în unduiri de vânt
din adânc
eterizate trecuturi
în vaietul mării
scântei ce încrustează
pe țărm
setea nisipului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

O seară ruptă din rai

s-a întors dimineața în ochii florilor
ierburile privesc mirate plutitoare oglinzi
păsările cântă imnurile nopții de ploaie
văzduhul plânge numele norilor
și lumina se desprinde de lichidele alcaline

soarele bogat ca o floare de platină
îmi scapă din mâini

amiaza intră-n ochiul șarpelui
se așteaptă o seară ruptă din rai
deschidă porțile nopții de vânt
până-mi strâng caii de pe drumurile cerului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!