Cal
Motto:
"Un regat pentru un cal!..."
- Shakespeare -
Gherdapuri de scântei, vii cataracte
Flambează-n vânt superbe soliflame:
Vin caii lui Neptun, foșnind din coame,
Din țărm, în țărm în herghelii compacte!
Răduta Nopții va să se destrame,
Sub pulsu-atâtor ritmice contacte,
Nici stâncile nu vor dura intacte -
Din șarje-n șarje colburite-n spume!
Superbe armii: Cai de Foc, de Apă -
Din frâul Amazoanelor când scapă!
Când scapără în frâul lui Apolo,
Ce frâu i-ar mai frâna d-acuma-ncolo?!
Ce Crai zmintit n-ar vrea să-ntarte hula
Cu divul Cal, sacrat de Caligula?!
sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre frânare
- poezii despre vânt
- poezii despre stânci
- poezii despre ritm
- poezii despre oftalmologie
- poezii despre noapte
- poezii despre monarhie
- poezii despre foc
Citate similare
Autorul către cartea sa
Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci,
Făcând și praf cu mersu-ți în calea care-o ai.
Pornește, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviți în munci
Și gata să-mi întreacă și-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripații cai.
Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce ești.
Deși am foc în sânge, și-ncă tărie am
În piept și în picioare, ca să mai pot să-alerg,
Oprim aicea, carte, că-avutul din povești
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin și cântă alții și laurii-și culeg.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre muncă
- poezii despre libertate
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
Ștefăniță-Vodă
Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Speria tăcerea din păduri
Și pacea văii-nguste.
În gura văii, lângă pod
Boierii stau cu frică;
Ei par o gloată de norod,
Pe cai pitici și plini de glod
În scări temutul voievod
Cu hohot se ridică.
Strângea de frâu și tremura:
Iar calul, ud de cale,
Pământu-n loc îl frământa
Și spuma alb-o mărita
Cu sânge roș ce picura
Din strânsele zăbale.
Când vrei să-i afli, nu-i aduni!
Boieri, nu vi-e rușine?
Vă văd așa de-atâtea luni,
N-aveți acasă cai mai buni?
Ori cum? Boieri, sunteți nebuni?
Vă bateți joc de mine?
E grea ocara ce ne-o faci
Spătarul îi răspunde.
Dar țara-i suptă de haraci,
De greci nebuni și de cazaci;
Săracă țara, noi săraci,
Și cai voinici, de unde?
N-ai bani de-un cal? Ia calul meu!
Boierii-n tremurare
Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu,
Spătarul suflă des și greu,
Se pipăie la cap mereu
Să vadă de-l mai are.
Măria ta, vorbim și noi.
Ei, las-o încurcată!
Vă văd așa de rupți și goi
De latră câinii după voi!
Sânteți boieri, ori marțafoi?
Spătare, hai odată!
Și vodă sare jos din șea,
De frâu, fugaru-și ține.
Spătaru-ngălbenit privea,
Vedea ce e, și nu vedea,
Spătarul asta n-o credea
Spătaru-n urmă vine.
Așa, jupâne, ești cinstit,
Și-al tău să fie darul.
Dar frâul nu! Mi l-am oprit
Și vodă frâul l-a smuncit
Și-apoi cu frâul a lovit
Ponciș în ochi fugarul.
Cu ochii-nchiși și fulgerat
De spaima loviturii,
Se nalță roibu-nviforat,
S-azvârle-n lături și, turbat,
Ia câmpu-n goană, îndreptat
Spre râpele pădurii.
Se duce-orbiș, fără stăpân,
Cu vuiet ca furtuna.
Boierii-ncremeniți rămân
Iar coama calului păgân
Cu barba bietului bătrân
S-amestecă, sunt una.
Boieri! Mai ziceți-mi apoi,
Că vodă nu v-ajută!
Sunteți săraci, flămânzi și goi;
Dar fiecărui dintre voi
Eu am să-i dau un cal de soi,
Că-n grajd mai am o sută!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărăcie, poezii despre păduri, poezii despre gură, poezii despre câini, poezii despre țări, poezii despre văi, poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere
Totul e posibil
Ar putea să vină muntele la mine
Și deșertul și pădurile și râul,
As putea să vin si eu la tine
Și să rup din zare țarcul, frâul
Ar putea sa vina sfinxul nemișcat,
Cu nedescifrate simțăminte,
Aș putea să stau într-un palat
Construit din apă și cuvinte.
Ar putea sa vina și-nțelesul,
Taina galaxiei, nepătrunsul,
Atlantida și Hiperboreea,
Să fiu eu cel ce vă dă răspunsul
Ai putea să vii de partea mea,
Când în sfere muzici se desfac,
Inima-i hrănita de o stea;
Infinituri, nu mai pot să tac!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre râuri, poezii despre posibilitate, poezii despre palate, poezii despre munți, poezii despre infinit sau poezii despre deșert
O pasăre vine la cel mai îndepărtat și solitar țărm
O pasăre vine la cel mai îndepărtat și solitar țărm.
Bea puțină apă
care devine tulbure, amestecată cu nisip
apoi își reia zborul,
repetă o scenă la fel de veche ca lumea,
scenă care n-a încetat niciodată să aibă loc.
Dacă nu s-ar mai întâmpla, chiar pentru o singură zi,
n-ar mai fi posibil să existe muzica și nici stelele, nici mierea
și nici Renoir, nici copii care joacă zaruri
și nici norii, nici părul tău fluturând în vânt
și nici măcar ochii tăi care alungă umbrele
în fiecare dimineață când te trezești.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zaruri, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre păsări sau poezii despre păr
Fiul cel mic se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le pune deoparte. Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic. începe a purta caii încolo și încoace, și numai iaca slăbătura cea de cal iar se repede și apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai trage și atunci un frâu în cap, cât ce poate, și apoi iar începe a purta caii de colo până colo, să vadă, nu cumva a veni alt cal să mănânce jăratic. Și numai iaca, și a treia oară, tot gloaba cea de cal vine și începe a mânca la jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru și, punându-i frâul în cap... Și cum sta el în cumpene, să-l ia, să nu-l ia, calul se și scutură de trei ori, și îndată rămâne cu părul lins-prelins și tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia.
Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cai, citate despre mâncare, citate despre tinerețe, citate despre păr, citate despre poduri, citate despre gură, citate despre frumusețe sau citate despre Pământ
Unei superbe balerine
Privind la dansu-i din buric
Cu mișcări tandre, de felină,
Am regretat că nu-s albină
Să o înțep... măcar un pic.
epigramă de Gheorghe Râmboiu-Bursucani din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre mișcare, epigrame despre feline, epigrame despre dans, epigrame despre balet, epigrame despre apicultură sau epigrame despre albine
Dacă tu n-ai exista
dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în neființă
toate felurile de strâns în brațe n-ar spune nimic
respirația n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
și Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu
ziua mohorâtă deșirată și palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă să fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniștea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne
un timp n-ar exista să ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naște
speranțele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivățului aruncat pe țărm
netrebuința mâinilor să tacă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre puls, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Licornul cu frâu de argint
Se lasă-nserarea și ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastră aș vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.
Din hăuri de timp neștiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe șaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.
Ajunge îndată cu frâul în mână
și bate la ușă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
povești să le țeasă pe geam în cristal.
O chem înlăuntru, să vină aproape
de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.
Dar văd că licornul rămâne afară,
iar zâna-i doar umbra iubirilor reci
pierdute în gerul venit într-o seară
când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.
.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre unicorni, poezii despre zăpadă, poezii despre seară, poezii despre prăpăstii sau poezii despre ninsoare
Zilele pe cai mărunți
zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!
herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri
șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc să moară unde
nu mai află nici o vină
zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare
nu mai cercetați oglinda,
trăsăturile din carte
că nu ne mai recunoaștem
în atâtea cioburi sparte!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre zile, poezii despre moarte sau poezii despre cercetare
Calul călare
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre secunde, poezii despre ore, poezii despre călărie sau poezii despre boală
Cai de mare
Năstrușnici cai de mare ies să pască
La țărmuri înierbate calomfir
Și iarbă rea și rostopască
De nici că pot să mă mai mir.
Își pierd potcoavele solzoase?
Bun potcovar mă prind să fiu
Și dacă ei or să mă lase
Să-i potcovesc cu țărmul viu.
Cu valul ies iuți cai de mare
Nestrânși în ham și fără șa
Și pasc și ei la întâmplare,
Când calomfir, când iarbă rea.
Mai pasc pe țărm, mai vor să zboare
În tropot jos și-n val înalt
Sătui de ierburi și de soare
Se-aruncă-n mare. Ultim salt.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre Soare
Aripi de vânt
Când îl străbați, te rog să calci ușor
Pe țărmul amintirilor ce dor
Și mai apar din valul de uitare
Al clipelor din marea-ndepărtare.
De vei simți venind ca un ecou,
Din urme vechi, finalul de rondou,
Nu-l asculta! - un vers de început
Nu poate fi, din urme, renăscut.
Ascultă, doar, al sufletului grai
Și fă, din trupul tău, la suflet Rai
Pe-ntregul țărm ce mie-mi este sfânt
Și-l mai străbat cu aripi ca de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre început, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Anthropos ergon
Frumos și pur, așa ca la-nceput,
Mă aflu pe un țărm necunoscut,
Un țărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, și-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele și casa de nisip;
Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare și se-ascunde
Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic:
Nu pot și nu încerc să le despic
Cerul de cer și soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...
poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre frumusețe
Este în regulă să ții frâul unei conversații, dar este bine să-i mai și dai drumul din când în când.
citat din Richard Armour
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crima frumoasă
A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tramvaie, poezii despre parașutism, poezii despre miezul zilei sau poezii despre meteoriți
Căluți de mare
În zvârcoliri de valuri ce-și pierd, la țărm răbdarea,
Se-aude vraja mării, în joaca ei cu zarea...
Căluții, triști și muți, sub apă, galopând,
Îngroapă-n adâncimi, povara unui gând.
Noaptea, când raza Lunii îi mângâie-n tăcere,
Plutesc lin, în lumină... mai uită de durere.
Visează că sunt broșe, purtate de cucoane
Ce-n weekend merg la derby și se cred amazoane.
Din comori, înghițite de lăcomia mării
Ce-mplinea nesfârșirea în tabla adunării,
Neptun (ca Hefaistos), în țara lui de lacuri,
Bijuterii-minune, tot făurea, de veacuri.
Căluții-și priveau chipu-n cristalele de sare,
Amăgitoare-oglindă, în Răsărit de Soare.
Nu le venea a crede cât de frumoși erau
Cu noile podoabe și-ntruna, se mirau...
Aveau hamuri de perle, scărițe de corali,
Zăbale, meșterite de ucenici homari.
Steluțe mici, de mare, aveau țintate-n frunte,
Să nu le mai dea voie, nicicând, să se încrunte.
Potcoave-n filigrane, bătute-n briliante
Găsite-ntr-o epavă, în cufere de-amante.
Croite din voaleta meduzelor serene,
Șei moi le migăliră frumoasele sirene.
Căluții își pun frâu... Prea mare-i fericirea!...
Trezindu-se din vis, păstrează amintirea...
Mai galopeaz-un timp, adorm în pacea nopții,
Senini se-ntorc în Veci, pătrunzând Taina Morții...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre perle
Marea e ca o eliberare de țărm. Dar tot așa de bine pot să spun că e o eroare a țărmului. Rătăcirea de țărm. Îndoiala lui nemărginită. Întreaga mare, în toată vastitatea ei, nu face decât să caute un țărm, iar noi o vedem nemărginită și liberă.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre libertate, citate de Octavian Paler despre libertate, citate despre greșeli sau citate de Octavian Paler despre greșeli
Vikingii
E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.
În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.
Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!
Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!
poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre întuneric, poezii despre victorie, poezii despre nebunie, poezii despre marină sau poezii despre artilerie
Caii sorții
Caii sorții -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriți-vă-n pășuni,
Că vom merge iar...
Caii sorții, cai de fum,
Cai de zbor sprințar,
Mai opriți-vă din drum,
Doar o zi măcar...
Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste și dor,
Să ne-aprindă jocul...
Caii sorții, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veți fi fost mai buni,
Dar la alte oase...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre jocuri, poezii despre iubire sau poezii despre fum
Eu nu-ți pun frâu și nici zăbală...
Te-ntreb așa, aiurea, retoric și banal, de ai putea, iubite, să te transformi în cal, ai galopa spre mine, mușcând din nori și cer, sau ai rămâne-n țarcul, unde ești prizonier?
Știu, că nu-mi vei răspunde, bat câmpii-n lung și-n lat... dar, de-ai intra vreodată la mine în palat, știu sigur, că ți-aș pune, nu șa și nici zăbală, ci doar năframă-albastră și-n fân, în pielea goală mi te-aș iubi sălbatic, vernal și imprudent, tu să-mi răspunzi obraznic și-aproape indecent prin gesturi instinctive ținute-o vreme-n frâu, pe muntele lui Venus, mai jos puțin de brâu...
Apoi, în zori de ziuă, te-aș adăpa cu nard, să-ți vindec insomnia dorințelor ce ard ca lava într-un pântec în care iad și rai se calcă în picioare în tropote de cai...
Voi necheza spasmodic, dorindu-te mai mult cu-aceeași jinduire din vremuri de demult, când eve delicvente mușcau din mere coapte adulmecând adamii... în drum spre miazănoapte a răsărit o lume cu viața în atele... și noi două iluzii călătorind spre stele...
Un univers mai moare, un altul explodează, doar caii mai aleargă și iepele nechează...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre rai sau poezii despre obrăznicie