Vikingii
E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.
În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.
Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!
Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!
poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre întuneric
- poezii despre victorie
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre marină
- poezii despre libertate
- poezii despre cai
- poezii despre artilerie
Citate similare
Veșnic luptător
Când treci peste munți
Și totu-ți pare greu,
Destinul să-l înfrunți
Mereu, tot mereu.
De-ai cădea vreodat'
Din albastrul cer,
Sa nu fii niciodat'
Al sorții prizonier.
Ridică-te și luptă,
Învinge clipa grea,
Zâmbind te înfruptă
Din tinerețea ta.
Nu-i triumf mai mare,
Nici mai înalțător...
In loc de-o abdicare,
Un veșnic luptător.
poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre munți, poezii despre depășire, poezii despre albastru sau poezii despre abdicare
Lacrima destinului
Iubirea ta, sclipire iluzorie
În matca timpului...
Stinsa in ochii mei
Cu lacrima necruțătoare
A destinului.
Fără drum de întoarcere.
În noapte pier macii-n petale
Purtate de vânt
Din depărtări ecoul
Aduce aproape glas șoptit
Spre mine doar
Din chipul tău umbrit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre ochi, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Priviri stinse
Ați observat privirea unui om batrân?
Blajină, tristă, așteptând un semn
Cum că i-ar fi anii un îndemn
Să-și spună sieși: Mai rămân!
Ați observat strigătul din ochii lor?
E disperat, tăcut, dar cu ecou
În inimile celor ce stimează un erou.
Acolo - e un țipăt surd, asurzitor...
Ați observat cum mângâie ei zarea,
Uitând de tot ce e în jurul lor,
Suspin chemând în ajutor
Un suflet alungând însingurarea?
Iar când, prin lacrimi lung prelinse,
Răzbate, trist, câte-un oftat,
E semn că dorul lor s-a înălțat,
Spre ceru-mpodobit de priviri stinse...
poezie de Mirela Stancu (7 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre inimă, poezii despre eroism, poezii despre dor sau poezii despre ajutor
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre planete
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
Azi în zori
din depărtări de clipe te-amintește
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez și nefăptură
și-n pieptul visului din taine crește.
a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul clește
din pielea ta-n divin ce îmi grăiește
o poezie-n zodia cea pură.
înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi ești ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.
aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre stânci
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vișine, poezii despre stele, poezii despre moarte sau poezii despre astre
În depărtări
În depărtări privind cu ochi de gheață
Încercând să lupt cu-a inimii grea ceață,
Păstrând în minte amintirea celei ce mi-a dat viață
Punând capăt sorții ca și cum aș tăia o ață
Visez la mine pribeag prin astă viață.
Și tunetul ce-mi țiuie-n urechi a moarte
Un semn de de drumeag spre depărtări deșarte
Mă poartă deasupra norilor pe-a sa aripă
Nu am curaj să privesc în jos clipă de clipă.
Nonsensuri și neînțelegeri îmi brăzdează fruntea
Barcagiul mă ia cu el binecuvântată fi-ei luntrea
Și mă duce spre continente interzise
Pe valurile sorții și pe-ale morții vise.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre interdicții, poezii despre gheață sau poezii despre curaj
Țărmul pierdut
visele-mi sunt catarge sfâșiate într-o zare
și timpul e oceanul ce sfârșește între stânci
păsări albastre-ncep războiul aprig de pe mare
corăbii scufundate văd în ochii tăi adânci
nu te mai pot vedea de pe un țărm pierdut în noapte
furtunile te-au rătăcit demult pe alte mări
doar cu ocheanul te mai pot zări când se desparte
valul de țărm și soarele apune-n depărtări
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre păsări, poezii despre ocean sau poezii despre Soare
Noapte lucie, albastră
Când luna pe cer apare
Întunericul pălește.
Lumina zilei dispare,
Sufletul se odihnește.
Noapte lucie, albastră
Peste sat încet se lasă.
E liniște-n casa noastră
Și-n pădurea răcoroasă.
Somnul e stăpân pe toate
Câte-n cer și pe pământ.
El în fiecare noapte
Ne-apropie de Domnul Sfânt.
Îngerii din cer coboară
Să vegheze somnul dulce,
Cu vise ne împresoară
Și la pernă ne fac cruce.
Îmbrăcați în alb veșmânt
Ne veghează până-n zori.
Apoi urcă la Cel Sfânt,
Până dincolo de nori.
Nu știm când se odihnesc,
Fiindcă în grădina lor,
Multe suflete-ngrijesc,
Ale celor care mor.
Asfel, porunci împlinesc.
Asta e menirea lor.
Pe Dumnezeu îl slujesc,
Al lor, și-al nostru creator.
Împreună cu Isus
Multe vise împlinesc.
Ei, veghind acolo sus,
Multe, alte, plănuiesc
Pentru omul muritor,
Pentru-al lumii viitor.
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre lumină, poezii despre îngeri sau poezii despre viitor
Adevăr
De stai atent privind în noapte
La sferele de sus din cer,
La cele din calea de lapte,
Sau cele dintr-un loc stingher,
Cum vraja lor pătrunzătoare,
În sufletu-ți contemplator,
Își face cuib premergătoare
Spre-a-ți desluși pilduitor
Cum dinspre depărtări lumina,
Pe cerul nopții înstelat,
A sferelor în fapt cu vina
Prezența lor le-a-ntruchipat,
Necuntenul nemărginirii
Al haosului necuprins
Dezleagă noima rânduirii
Întru repaosu-i nestins.
Priveliștea ce-ascunde-n zare
Nestrăbătute depărtări,
În viziune ne răsare
Călătorii spre-acele zări,
Și-atinși de latura tendinței
Ce ne apleacă spre mister
Ne soarbe-avântul năzuinței
Al propășirii în eter.
Și-oricâte s-ar vorbi în lume
Despre cuprinsul său dedus,
Crezând că viața-i o anume
Călătorie-n presupus,
Necredincios să scuipi în laturi
Crezarea ca pe un venin,
Oricât te-ar încerca cu sfaturi
S-accepți îndemnul lor străin.
Căci este-un plan al propășirii
Ce Dumnezeu l-a pregătit
Și stă-n adâncul nostru-al firii
Ca suflet îndumnezeit.
Și-atât să crezi!... spre veșnicie,
Ne-naripăm în al ei curs,
Plătind o simplă datorie
A noastră viață ce-am parcurs.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (3 iunie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre viziune, poezii despre vinovăție, poezii despre sfaturi sau poezii despre religie
Mereu se întâmplă aceleași lucruri, deocheate. Eu nu beau din pahare "made în Japan" și nu mănânc sushi o dată în săptămână. Și nu cred în acea cultură, făcută de alții, nu cred în unul din noi, nu cred. Și nici ateistă nu-s. Păcat de 'cea lumină, căci nu ea dă naștere. Și totul vine din haos, spre marea noastră nefericire de acolo se trage și Eros - și toate-s spre bucuria lor, nechibzuită. Căci foc de dorim, în foc ne vom întâlni. Iar eu, cea din mine care dăinuește întuneric spre culoare, nu exist în memorie. Nu pot a ști ce-s. De ce mă citești? Te cunosc, îmi ești alter ego.
Cristina Vrâncean (29 februarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre nefericire, citate despre naștere, citate despre mâncare, citate despre lumină, citate despre lectură sau citate despre foc
Dincolo de creasta pe care urcasem, spre Italia, se adâncea în umbre Val d'Aosta cu cețuri argintii spre depărtări. În partea opusă, vălurirea crestelor, a vârfurilor înzăpezite, a coamelor, era fără margini. Din ele, ici colo, izbucneau pinteni ferecați în ghețuri împungând cerga seninului. Un umăr pleca din trunchiul viguros al uriașului pe care ne cocoțasem - noi fiind în mijlocul acestui univers - lua la subsuoară pe fratele său mai mic și întindea degete mângâietoare, peste capetele fraților dioscuri spre zâna născută din cețurile trandafirii: Monte Rosa... Ani de-a rândul am visat să ajung pe vârful acesta, care se prezenta cu pănș argintiu, iar acum, după un galop de patru ore și jumătate, eram aici, sub oblăduirea astrului care-și revărsa, cu mărinimie, în valuri, lumina asupra noastră.
Neron Aurel în Muntele și iubirea, VII "Matterhorn"
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate despre visare, citate despre trandafiri, citate despre ore, citate despre degete sau citate despre astre
Uitatele nave
Uitați sunt cei care-au servit pe nave anonime,
Ai căror tovarăși zac în albastra tăcere-înfrigurată.
Pentru valoarea, onoarea și gloria lor patria-ar trebui să plângă,
Altminteri sufletele lor nu-și vor afla pacea niciodată.
Iar faptele de vitejie ale multora uitați printre puținii
Amintiți de ziua eroilor nu-s cântate-n nici o poezie.
Când țara-i fericită, navele anonime-și reiau locul în flota tăcută
Și despre ele nimic nu se mai știe.
Ele-au instaurat pacea printre spinii
Multor țărmuri străine și, da, au transportat războinici la luptă.
Astăzi istorii despre vitejie si patriotism
Se mai aud doar în poveștile marinarilor.
Cântați un cântec pentru cei bravi, puternici și frumoși,
Care-au arat toate oceanele și fluviile cu navele lor;
Cântecul să fie-un tribut adus fostei noastre flote,-acum în declin,
Navigatorilor cu care țara-a trecut prin războaie, răstriște și chin.
Din depărtări, prin neguri reci și ceață, suspine vin spre noi
De la echipajele plecate-n lumea de apoi
Pe catarge drapelul nostru nu se mai înalță-n soare,
Iar fără respect pentru gloria trecută, n-are șansă marina viitoare.
poezie de Daniel Kozak, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre transporturi sau poezii despre respect
Ruga vânătorului
Patule, primește-mi trupul
Spre hodină dinspre trudă
Că din patimi câte rupu-l,
Vânătoarea-i cea mai crudă
Că se-adun hăitași în cete
Și vânează vânători
Morțile ne sunt încete
Și sosesc numai în zori
Când ajung în fața porții
Glasul lor prin ziduri sapă
Ăștia sunt hăitașii morții
De ei nimeni nu te scapă!
După datini dă-mi popas
Dulce ca un armisitițiu
Până prind goarnele glas
Și ne cheamă la solstițiu
Că ne sunt zaruri zvârlite
Zodiile de prigoană
Și mă dor oase tudite,
Și mă dor oase de goană
Nu cer vin din dmigeană
În obraji să-mi dreg culoarea
Geană vreau să dau de geană
Că mă cere vânătoarea
Și-mprejuru-mi cad mereu
Vânători fără noroc
Și pe care nu e greu
Să-i vânezi c-un semn de foc
Trupul cer să mi-l primești
Că mi se-ngustează drumul
Și mă prin hăitași în clești
Și din puști mă-neacă fumul
Patule, primește-mi trupul
Că-mi e timpu-ntârziat
Și mă prinf hăitași și rupu-l
Și m-or duce în alt pat.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre zaruri, poezii despre superlative, poezii despre noroc, poezii despre fum, poezii despre foc sau poezii despre culori
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre negru
Lumini...
Pătrund în noi atât de lin
Și nasc speranță și alin.
Străbat și căile lactee
Și relatări din epopee.
Ne înfășoară mai duios
Ca puful dintr-o pernă scos.
Dezleagă taine și mistere
Căci au trecut prin Înviere.
Ne dau imbold spre infinit
Ne-au modelat când au venit.
Oricine ușa le-a deschis
Simte un dor de Paradis.
Mesajul lor atât de clar
Deschide ochii către har.
Spre Adevăr ne-orientează
Doar puritate promovează.
În jurul lor e claritate
Ne dau imbold către Cetate.
Ating un ram cu gingășie
Creează duh de părtășie.
Le-mbrățișăm și noi cu drag
De câte ori sosesc în prag.
poezie de George Cornici (14 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre infinit, poezii despre crengi sau poezii despre adevăr
Poarta spre vis
"Noapte bună, iubito!" aș vrea să-ți șoptesc
Iar tu să-mi răspunzi: "Somn ușor! Te iubesc!"
Să ne fie-mpreună și drumul din vis
Printr-o lume în care destinul s-a scris.
Vom pluti pe al timpului val nesfârșit
Fără țintă și rost ori ceva de-mplinit,
Două suflete-n lumea ce-apune în zori
Când lumina o-apasă, prea greu uneori.
Noapte bună, iubito! La poarta spre vis
Ți-am lăsat un bilet: "Te aștept, e deschis!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de libertate
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc,
Căci ele-n felul ăsta dovedesc
Alegerea. Lăsând temnița goală.
Chiar dacă lasă-n stup a lor comoară,
Mai mult la libertate se gândesc,
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc.
Oameni-s plini de teamă și-ndoială,
Lanțuri își fac din ce agonisesc,
Ridică aripile cu sfială,
Dar lanțurile grele îi opresc.
Un dor de libertate ancestrală.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre frică, poezii despre comori, poezii despre aripi sau poezii despre albine
Rod al Marii Îndurări
Sunt un nor de stări profunde
Cernând raze de lumină
Într-o noapte cristalină
Care taine mari ascunde
Despre Zorii ce-au să vină
Și cât picură secunde
Înnoind templul de tină,
În divin să se afunde
Tot răstimpul, să devină,
Viu când "trâmbița " se-aude.
Și din nor de stări și stări,
Abur risipit în ceață,
Adunat din depărtări,
Voi fi-n "Zori" de "Dimineață"
Rod al Marii Îndurări.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre dimineață, poezii despre devenire sau poezii despre abur
Depărtări
Înspre câmpul cel cu grâne,
Spic de foc pe lan întins,
Mai arunc câte-o privire
Căutându-le 'nadins,
Zile păsări călătoare,
Petrecându-le în larg,
Au răpit în ciocuri pânza
Scorojitului catarg.
Știu le caut înzădarnic,
Înapoi nu vor veni,
Se vor duce deodată
An cu an și zi cu zi...
Și privind ațepenirea,
Amintirile-mi rămân,
Tânăr sunt la-nfățișare,
Dar cu sufletul bătrân.
Parc-un glas încet te cheamă,
Spre hotarul celor zări,
Iar în suflet se revarsă
Valul apelor de mări...
Bate vântul la fereastră,
Printre gene suflă rar,
Împlântați în coloritmul
Stinsului crepuscular,
Ochii stau robiți de vraja,
Ațintiți spre-același loc,
Căutând să dea de urma,
Rătăcitului noroc.
Pe când cerul cel albastru,
S-a desprins de ei demult,
Mă mai uit în depărtare,
Căutându-le mai mult,
Păsări dând din aripi, zarea
Umple-ar, câte-s depărtări,
Purtând ciocuri fericirea
Și de binele păreri!
Rezemînd de palmă barba
Mai îngân cu doru-mi plin,
La deschisa mea fereastră,
Zile trec, păsări nu vin...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre păsările călătoare