Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în fața casei pun
Un dovleac baban și plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puțin,

Și ca-n orice an, mereu,
Chiar și ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă și John, din Roșiori,
Care, cu Lenuța sa,
Are patru drăcușori...

Ăștia, când apar mascați,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriați
De dovleacul meu pictat,

Și din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Rondelul Halloween-ului autohton

Sărbătorim și noi de Halloween,-
Aud e ceva de speriat.
Stau c-un cuțit, lângă dovleacul plin,
Și-mi vine-n gând modelul de sculptat.

Costumul meu, de-acuma vă previn,
Vă dau cuvântul meu că-i unicat!
Sărbătorim și noi de Halloween,-
Aud e ceva de speriat.

Mi l-am plătit, pe-ascuns, cu bani peșin.
Nu vreau cu nimeni să fiu confundat.
Scontez efectul maxim să-l obțin;
E mai dihai ca la un bal mascat.
Sărbătorim și noi de Halloween,-
Aud e ceva de speriat...

rondel de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să știți, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ține...
Prin ziare, la TV,
Nu dau măcar pe vine...

Nici de-aș auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (știu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...

Chiar mai și sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n țintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizați în orișice,
Puradei-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
eu știu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în țara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, îngrozea
De-o simțeam și-n măruntaie,

M-alerga, lua și-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roșind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Și-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Rugăciune după Anul Nou

O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.

Amin.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Dovleacul și spanacul

Într-o bună dimineață-
Pe taraba de la piață-
Capsomanul de dovleac
S-a luat de-un biet spanac:
-Ce știi tu? Ești o verdeață
Fără mare importanță
În a omului viață,
Cu alte cuvinte- fleac!
De-asta ți-au și zis spanac.
-Sunt spanac, dar văzut bine,
Că sunt plin de vitamine,
Pe când tu, oricum o-ntorci,
Ajungi hrană pentru porci
Dacă nu... chiar și mai rău,
Cap la orice tăntălău.
Cu-asta, ce mai tura-vura
I-a închis spanacul gura.

MORALA:

Drept să știe fiecare
Că și din puțin se moare
Și e bine a-nțelege
De fleacuri... să nu se lege!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 octombrie 2019.
Distribuie
Valeriu Cercel

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereștrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred și eu,
(Chiar dacă prin bisericuțe
Se-nalță Dumnezei mereu)
noi ne tragem din maimuțe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simț intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginați-vă și voi,
Din ce maimuțe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenie

Îmi dai hrană când mi-e foame,
Îmi dai apă când mi-e sete,
Pot dormi oriunde-mi place,
Îmi faci pătuț din saltele și carpete.

Mă lași să te ling calin pe mâini
Sau, din când în când, în momentele adecvate,
Chiar pe față. Bineînțeles, asta după ce
Mi-am lins mie însumi toate părțile private.

M-ai învățat să vin când sunt chemat,
M-ai învățat multe chestii cum se fac,
Mă scoți la plimbare-întotdeauna, unde,
Încântat, adulmec câte-un pipi și mă c...

Te-am iubit și ți-am fost mereu loial,
Chiar și-atunci când duhneai a coniac și a tutun,
Pentru ,-n definitiv, pe lumea asta
Ești singurul meu prieten, cel mai drag și cel mai bun.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Constatare părintească

dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai sunt tânăr, doamnă

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aș putea fi iarăși Don Juanul care-am fost
Când trupul veștejește și putirința plânge.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaș în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide și-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea crește -nvârt ca-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, și de pereți țin
Când scările cobor, -mi scârțâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îți jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd țâțe; de vreau să reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

parodie de , după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Din când în când...

Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu gândesc cu-atât amar din când în când.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Privată fantasmagorie

Cât de necaz mi-e, că de-o să dispar
Voi lua cu mine în unicat lumii imagini
Și sunete nu vor mai fi din corul planetar,
Ce le-am doar eu în timpanu-mi fără margini.

De pier eu, sigur piere o întreagă omenire,
Cum n-a văzut-o nimeni altul, al meu tablou,
Pictat cu acetatul de colină de-a mea fire;
O prismă ce întoarce viețile-mi apuse, ecou.

Am un carrefour de trecători pereni prin minte,
Cu holograme plină; apar și redispar blajin,
Cu glas cu tot, mișcări cu ochi lucind, cuminte...
Când câte unul, câte doi, zâmbesc și pleacă, vin...

Sunt seva mea lucindă, serul meu sangvin,
Ce curge, îmi spală ce-am memorie eternă,
Cât îmi va fi, a mea, cât încă-i sunt cămin...
mi-o descopăr eu, în negru, c-o lanternă.

Ce multe-mi vor pieri de-al meu eter palpabil
Ce numai eu ating, e propriu', al meu feeric...
De mai găsesc, arar în noianul execrabil,
Un suflet ascultând necazul meu... vreun cleric...

... Din sputa mea de gel, ce-o țin pe gât... Din sferic...

poezie de (30 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Necazuri familiare

Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,

Dar să fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ți se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în șapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,

Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi și noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Și așa din colț în colț
dau cu steaua mea de bolți

Sar scânteile din tine
numai dacă țipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
și ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruța mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Și sar fulgi și sar scântei
dacă-n brațe iar iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Și mai am totuși un pic
ca să trec de carul mic

ajung și eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de din Ode gingașe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Versul și tu...

versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el- numai tu la plimblare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că numai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

poezie de din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când aproape ca-n inimă poți auzi

Când aproape ca-n inimă poți auzi
ceasuri bătând fără grabă,
și când cu voce slabă,
lucrurile se-ntreabă:
ești aci? –:

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezește,
noaptea un nume îmi dăruiește,
pe care, ziua, oricui l-aș spune,
temeri adânci i-ar stârni –

Orice ușă
De-a mea se supune...

Și atunci știu nimic nu moare,
nici o rugă și nici o mișcare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilăria-mi întreagă și mare
este veșnic în jurul meu.
Singur nu-s niciodată.
Mulți din cei ce cândva,
departe de mine, trăind, s-au zbătut,
au țesut,
au țesut,
existența mea.

Și de m-așez lângă tine
Și-ți spun încet: am suferit –
Auzi tu?

Cine știe cine
-ngână șoptit.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Valeriu Cercel

Vis de primavara

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aș scutura
Din zarzărul doar înflorit,

Apoi, din păr, ți-aș 'luneca
simt fiorii calzi și reci
Pe buzele-ți de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Și după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aș prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciușmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,

Când printre ei, m-aș strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun și prost te-aș căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,

S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Postul Mare

De când sunt în Postul Mare,
Nu laud, nu-s pastile,
Fără vreo exagerare,
Am slăbit treizeci de kile!

Ȋncât doamnele plinuțe,
Au ajuns să-mi poarte pică,
Subiect, la cafeluțe,
Este doar a mea burtică,

Fi'nd convinse ... de stat
Am slăbit, cum tot discută,
De când leafa mi-a dublat
Cu minus cinșpe la sută!

Doar eu, ca bun creștin,
Botezat cu trafaletul,
le luminez puțin,
Le-am spus care e secretul:

Am tăiat tot după listă,
Șunci, cârnați, nici gând sarmale,
Chiar uitând că mai există
Carne printre vegetale,

Nu tu mici, vreo fripturică,
Nici gând pui la rotișor,
Astfel eu, de-a mea burtică
Am scăpat așa ușor...

Și-ncă-un amănunt, pe care,
Doamnele nu l-au știut,
C-am postit în Postul Mare,
De la Paștele trecut!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Poezia în doi

Nu poți fi singur, neîmplinit
Atâta timp cât eu exist
Infinitatea nu poate fi definită
Nici chiar atinsă uneori
Ea există, în iubirea ce ne leagă de poezia în doi.

Nu te mai teme, căci nu sunt o himeră
Sunt vie și așa cum m-ai văzut o doamnă
Ce nu-i convine să aibă lângă ea un neavenit.

Eu fac acele prăjituri-poeme și le servesc orișicui
Dorește ca să guste din dragostea nemăsurată
Și visul nu mai este vis, când se așterne primul stih.

Nu încerca să te păzești
N-ai cum căci sunt furtuna, ce nu se liniștește oricum
Ci numai cu veninul șarpelui divin.

Eu, roua dimineții transpun în a ta sudoare
Când mâna ta atinge cu litere al meu corp, risipit în mare
Nu sunt o boare, sunt chiar vie, sirena de la capul coralilor din mare.
Și vin în fiecare clipă cu multe comori
Ascunse în inimile de gheață ale semenilor noștri, simpli cetățeni.

Iubește-n continuare nevăzutul, infinitul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puterea mea stă în condei

Afară-i noapte și-i târziu;
Îmi iau condeiul, vreau să scriu,
Dar gândurile mi se-abat
Pe firu-n patru despicat.
N-am liniște, nici somn nu nu am,
Lipită stau de-un colț de geam,
Scrutez în noaptea lungă, grea,-
Poate în zori te-aduce ea.
Târziu, pun mâna pe condei
Tot iscodind veun nou temei.
Vorbele-mi vin cu greu și pier,
Îmi arunc ochii către cer
Și-o muză sărută blând,
Trimițând gânduri după gând
Și nu-mi mai pasă nici de zei,
Puterea mea stă în condei!
Când vorbele se năpustesc
Le iau la rând, le iscodesc,
Într-un catren le-adun, în snop,
Chiar de vreun vers rămâne șchiop.
Și-adun catren după catren
În manuscrisul meu peren,
Cântând iubirea-n poezii,
Din asfințit în zori de zi.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cât de eficient este tratamentul cu aerosoli la copii? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!