Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito
Dacă eu aş fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraş feeric
Şi am fi împreună amândoi

Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să păşim doar TU şi EU

Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
şi zi şi noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu

În clipele când nu eşti lângă mine
Îmi pare că lipseşti de ani şi ani
Iar buna-dispoziţie-mi revine
Numai atunci când tu apari.

Să ştii că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
şi cred când spui că mă iubeşti pe mine
aşa cum eu te voi iubi mereu!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru totdeauna

Mă voi închina la tronul Tău
Şi îţi voi cânta cântecul meu de iubire
Voi cânta cu inima
Pentru Tine, Tatăl şi Regele meu
În fiecare zi voi trăi
Pentru a Te face să zâmbeşti
Şi când, în sfârşit, ne vom întâlni
Va fi pentru totdeauna
Şi, o, cât de larg Îţi vei deschide braţele
Când voi avea nevoie de dragostea Ta
Şi cât de departe vei călători pentru mine
De mă voi pierde vreodată
Şi mi-ai spus că tot ce simţi pentru mine
Este iubirea nemuritoare
Pe care mi-ai arătat-o prin cruce
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Te iubesc
Te iubesc
Mereu voi cânta
Mereu voi fi cu Tine
Voi fi cu Tine.

cântec interpretat de Hillsong
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n aşternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar şi atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ţi voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ţi-e pasul,
Am să te-aştept şi tot te voi iubi.

Voi săruta şi clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ţi umezească pleoapele şi gura,
Când buzele-mi alături nu îţi sunt.

Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare şi prăpăd.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi şti

Voi şti că vin la Tine, Doamne
Voi şti că eşti cu mine iar
Voi şti că Tu eşti cel ce-mi spune
O rugăciune este-un har.
Voi şti că n-ai plecat departe
Că numai eu nu Te-am văzut
De-atâta plâns şi întristare
Mi-a fost şi sufletul căzut.

Mă ia de mână, Doamne, acum
Să mergem amândoi pe drum
Mă ia de mână, nu mai sta
Ca să mă pui la dreapta Ta.

Să fiu cu Tine împreună
Şi să priveşti la chipul meu
Să-mi pui luceferii în mână
Şi dragostea de Dumnezeu.

Să Te cunosc cum nimeni alta
La umbra Ta să odihnesc
Să-Ţi spun apoi cutremurată
Isuse, Doamne, Te iubesc!...

poezie de Adriana Cristea (18 aprilie 2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor...

Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n şoapte.

Când nu-i mai şti de mine
Şi de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ţi este drag.

Când ochii îţi vor plânge
De dor că nu-ţi voi fi
Zideşte-mă în sânge
Să-ţi curg cu versuri mii.

Când gura se va ofili
De dor şi-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald şi mut.

Când braţele mă vor căta
Şi nu mă vei găsi
Să ştii că TU mă vei afla
În tine, stele mii.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quiproquo

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc...
Dar cât timp te voi iubi nu ştiu -
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc...

Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă şti iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine...

Dar tu, vai!...
Nu-mi vei citi decât o filă -
Prima filă -
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă...
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni -
Şi cuminte voi rămâne numai eu!...
Iată!...
Eu ţi-am spus tot ce gândesc...
Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult,
Spune-mi tot ce ştii -
Că eu te-ascult...
Poate-mi voi sfârşi romanul,
Fără să te mai iubesc!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (octombrie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Şi cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiţi,
Pentru mine zâmbeşti,
Pentru mine înveţi să iubeşti
Pentru mine cânţi,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viaţa tu mi-ai colorat...
Sărutul tău ameţitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ţi spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Şi chiar şi-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată

Voi pune eternitatea în plicul de la poartă,
Si glas de pescăruşi voi aduna-n borcane,
Voi scrie despre tine şi pentru tine, tată,
Şi-ţi voi găsi blândeţea, mereu printre creioane.

Voi pune la dor cheie, să nu îl simt vreodată,
Suspinul unor îngeri îl voi picta căprui,
Ca să-mi rămâi aici, mereu cu mine tată,
Să trecem peste toate când toate-s amărui!

Voi strânge marea-n braţe, voi fi eu marea toată,
Când cerul va sorbi atatea mii de lacrimi,
Tu nu te-ngrijora, voi fi cu tine tată,
Eu am să-ţi luminez, voi face far din patimi!

Mă voi picta lila, mereu să îţi fiu adorată,
Cu tâmplele grena şi soarele în plete,
Căci mă iubeşti albastru, cum iti sunt ochii, tată,
Cum te iubesc si eu, în mov, lila, în zâmbete!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 81

Ori voi trăi, să-ţi scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toţi în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Şi-n viitor de mulţi va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face să trăieşti
Pe buze vii şi-n piepturi omeneşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă dată-n altă viaţă

Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viaţă,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în faţă?

Şi dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?

Oare mă vei recunoaşte
Când am să te-mbrăţişez,
Dragostea va mai renaşte,
Sau, ca azi, doar eu visez?

Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor ţâşni sub pleoape
Nu vom şti de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.

Ştiu c-am să te fac să simţi
Alţi fiori în dimineaţă
Fiindc-am fost îndrăgostiţi,
Altă dată-n altă viaţă!

Şi de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îţi voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.

Fiindcă astăzi sunt femeie
Şi pentru c-am fost rănită
Viaţa care va să vie
Măcar tu să fii iubită.

Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăţa cum să iubeşti,
Iar atunci vei şti tu oare
Că nu-i bine să răneşti?

N-am să-ţi reproşez nimic
Fiindcă sufletu-ţi va şti
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai ştiut iubi.

Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în braţe te voi strânge,
Şi-am să fiu cel înţelept
Şi-am să tac... cât tu vei plânge.

Tu vei plânge vinovată
Pentru că ţi-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Şi răneai, dar te-am iubit.

Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ţi vor curge
Şi ţi-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...

poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor ...

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
Din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
Când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anu-întreg, se pare,
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
Cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
Dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi urca,
Cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am ştiut că într-o zi vei fi departe.

Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Şi n-am averi să-ţi las ca moştenire,
N-aş vrea să-ţi spun cât am avut de îndurat,
Şi cât mi-aş fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut, copile, şi-ai plecat,
Şi tu, şi sora ta v-aţi dus mânaţi de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Şi încă vă aştept plângând singur la poartă.

Şi ştiu că uneori vă mai gândiţi la mine,
Dar viaţa voastră nu-i uşoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puţine,
Aş vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrâneţea,
Dar nu mă plâng şi nu vă chem,
Şi dacă Domnul mi-ar întoarce tinereţea,
Fără regrete şi-ndoială, eu mi-aş dori ca să trăiesc la fel.

Şi dacă nu puteţi veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneţi pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniţi atât rar şi aţi uitat cum e acasă.

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Şi dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsaţi zambilele să moară neudate...

poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAŞILOR MEI SCUMPI ŞI TUTUROR COPILAŞILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet şi fără grabă...
"În care veşnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoşii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înţelept,
Şi sfaturile bune primeşte-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Şi dragoste de viaţă, şi soare, şi cădere,
Iar tu sămânţa infinitului îmi eşti,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolţeşti.

Şi- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Şi greul când îl treci, să nu-ţi fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-
De unii lăudată, de altii neauzită...

Te rog, să nu fii supărat pe frunze-
Ele te- aşteaptă, cu verdele- n copilarie,
Să- ţi amintesţi descrieri de mimoze,
Culese parc- acum, prin iarba albăstrie.

Îţi aminteşti şi pomii de - iasomie,
La colţul pragului buneilor creşteau,
Ca sfinţi cu dulci arome în faclie,
De- aici, în viaţa de la ţară te duceau.

Să fii copil zglobiu, cu ochii plini de soare,
Mâinuţele -întinse pân- dincolo de cer,
Şi am şi eu acum, copilul meu, o întrebare:
-Ai vrea sa te întorci într- un mister?..

OCROTEŞTE-MI, COPILE...

Ocroteşte-mi, copile, ziua de mâine,
Să te văd cum alergi şi atingi norii grei,
Şi să-ţi simt şoapta la o mie de mile
Şi urma-ţi prin văzduh s-o ştie anii mei.

Ocroteşte-mi, copile, ziua de ieri,
Aşa copil să-mi fii, iar eu o zbuciumată,
Ce n- a uitat, în zeci şi trecute primăveri,
Cum te îmbrăca-n lumina cea catifelată.

Ocroteşte-mi, copile, ziua, când eu
Sunt, şi mai mult decât sunt, fiinţez-
Copilul, ce scrie minuni de bine, nu de rău,
Cum nimeni în lume nu ştie, ce poţi să visezi...

UNUI COPIL PĂRĂSIT

Când te părăseşte a ta mamă,
Să te întrebi, ce oare-ai pătimit?..
Şi cine te-a născut, când toamna,
Din frunza de acasă, dorul ţi-a iubit.

Când te părăseşte a ta mamă,
Să te întrebi, ce om ai să ajungi?
Cu singura vestire, ca o vamă,
Şi lacrimile curse -n multe rugi.

Când te părăseşte a ta mamă,
Să te întrebi, ce ai contramandat?
O naştere sau încă altă toamnă?
Şi singur, eşti mai singur, supărat.

Când mama iar te părăseşte,
A mia şi nenumărata oară,
Să te întrebi, cum sufletul îţi este?
Şi să te -ntorci cu tine-n primăvară.

Şi ai să vezi, că cine te-a iubit,
A stat pe lângă tine, ca un zeu,
Cu îngerul curat, ţi-a tot vorbit,
Ca să te-ntoarcă, în orice clipă, fericit...

Când sunt pe lume alţi copii şi mame,
Şi alte veşnicii se -nalţă într-un mister,
Să te întrebi, de ce ai stins coroana
Luminii şi dus ai fost, pe întuneric, ger?

Aud şi alte vieţi, şi alte inimi,
Cum bat, ca într-un clopot, a popas,
Dar mă întreb, de ce în chinuri
Se mai trăieşte, dacă naşterea e-un glas?

Când mama, care e grăbită,
Nu are timp, nici sufletul orânduit,
Să te întrebi, ce ai venit silită,
Şi te-ai născut, şi foamea ţi-ai iubit?

Când vii, în lumea ta, cu ea alături
Să te gândeşti, ea, oare te-a iubit?
De te iubea, se ridica şi prin omături,
Dar niciodată nu te-ar mai fi părăsit...

SUNT NOPTI

Sunt nopţi, în care îngerii coboară,
În colţ de linişte regească,
Să mângâie obrajii de fecioară
Copiilor, din casa părintească.

Sunt nopţi, cu zile-n ele şi cu dimineţi,
În care mumele îşi cântă plânsul,
Să crească pruncii lor semeţ,
Din crez divin să biruie surâsul.

Sunt nopţi, de îngerească devenire,
Cu vise nevisate şi rugi până la cer,
Cu-a lor putere de iubire,
Miracole se nasc, uitând de efemer...

Sunt nopţi, şi sunt doar pentru ele,
Fiinţe trecătoare pe întreg pământul,
Mai zbuciumate decât marea
Şi mai cuminţi decât cuvântul.

Sunt nopţi, mai albe decât crinii,
De pură suferinţă şi absolute căutări,
Materne presimţiri, în mersul vremii,
Le înălbesc destinu-n aşteptări...

Sunt nopţi, în care îngerii coboară,
În colţ de linişte regească,
Să mângâie obrajii de fecioară
Copiilor, din casa părintească...

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

CÂND ÎŢI IUBEŞTI COPIII

Când îţi iubeşti copiii, zorii zilei
Îţi reapar la orizont, neprihănit,
Atingi cu sufletu-ţi o filă-a zilei
Şi tot ce era vechi, devine înnoit;

Când îţi iubeşti copiii, orice zi
Se face într-o clipă primăvară,
Cu dimineţi, din lacrime-aurii,
E timpul care curge-n călimară.

Când îţi iubeşti copiii, şi tu eşti
Sub a întrebărilor baghetă dirijat,
Răspunsul tot tu trebuie să-l găseşti-
Cu ei, să te compui, c-ai meritat.

Şi tot când mai revii la unitate,
Câteodată singur printre cărţi,
Şi-aici îţi porţi cuvintele, nerefulate,
Un dulce de ştiinţă, cănd găseşti...

A fi părinte între-ai tăi copii,
Când se deschide verdele-oliv,
Încape viaţa ta în mii de jucării,
Tu singur un copil devii cu ei, tardiv...

PASĂRE SĂ FII

Care pasăre îşi lasă cuibul,
Părăsindu-şi puii, nu se-ntoarce?..
Colo-n vale, într-un sanctus, ulmul
Cuiburi dăruieşte-ăstor ghemotoace...

Care mumă şi-ar lăsa averea
Ce e în copii şi să se-nstrăineze?
Trist ar fi şi soarele pe Terra,
Roşu-ar bate ceasul fărădelegii.

Doar iubindu-şi puiul drag,
Zi şi noapte tot veghindu-l,
Vor renaşte într-un vileag
Ani frumoşi, salvându-i gândul...

Şi urcând spre bolta vieţii,
Pentru puii săi se va ruga,
Flacăra nestinsă a dreptăţii
O va însoţi pe mama, care va lupta.

Care ziuă se sfârşeşte seara
Şi în noapte se înnegreşte?
Tristă-i pasărea fără de mamă,
Singur este puiul, care nu zâmbeşte.

Să fii mamă nu prin jurăminte,
Dar a crede în tezaurul din dor,
La chemarea dorurilor scripte,
Pasăre să fii numai în urma lor...

FIICEI

Au anii rodul lor, fetiţa mea,
Cu nostalgii şi gânduri bune,
Dar cea mai dulce patimă de stea
Eşti tu, comoara mamei şi-o minune.

Şi dorul cel mai mare, care-l port,
Ca pe un crin, ce-a rătăcit în lume,
E al meu dor să te cuprind la piept
Să-ti sorb mirarea, zămislită- anume.

Cu gând divin, la tine m-aş întoarce
Şi vieţii să-i şoptesc un vers banal,
Cât mi-aş dori sa fiu, în semn de pace,
Un murmur de Credinţâ, sus pe-un piedestal!

Şi tot ce îmi doresc e în a mea putere-
Maternă glorie, să stiu că am fiinţa,
Cu-o lacrimă de nume, până mai sus de stele
Îmi scaldă inima, întru a Domnului dorintă.

Şi în a ta fiinţă parca m-aş întoarce,
Într-o enigmă nouă, din timpul ce-a trecut,
Sunt eu prin tine, un sfârşit de drum vivace
Şi tu cu al meu suflet faci noul început!

DE ZIUA TA

Fiicei mele
Se frânge o cădere de ape peste mine-
Sunt numai ploaie şi numai răsărit,
Când mă pornesc să te întâlnesc pe tine,
Copila mea, cu ochii mei, care nu mint!
Copila mea, acum se plăsmuiesc balade -
În zori de vis sa le creăm o scenă- a lumii,
Icoana mea şi vigilenţă -mi eşti, cu celelalte
Femei, ce întregesc durerea dulce a mumei!
Se scutură din frunze cântece de leagăn-
Să te primească timpul împărat în toamna ta,
Eşti o regină cu lumini, catifelând poiana,
Noiembrie în glas te strigă, împărţindu-mi ruga mea!
Şi ai venit în Universul magic... magia ta stelară
Îmi tremură divin, pământul de se pierde-n cer,
Grăbind secundele, ce curg în vocile din iar şi iară,
Rapsozi divini mi te vestesc!.. Sarutul tău din pântec e mister!

Culoarea dorului

Nedumerita, urc in podul vechi al casei parintesti,
E vara si sunt singura in lutul prea uscat,
Nu- mi gasesc loc, de dor de- a impleti povesti,
Genunchii mei cei palizi stau in genunchi si ard.

Iar sufletu-mi se roaga, sa- i las o crapatura,
Sa priveasca- ar vrea spre verdele zaplaz,
Unde pasc mieii singuri, insufletiti cu - alura
Ciobanului absent, de dor de ei, si azi.

Iar mai spre deal, tot verde, si iar verde,
Si numai o naframa e- n culori, cu bogasiu si negru,
Genunchii- mi scanteiaza in podul, care- o vede
Pe buna mea, tesandu- mi drumul, catre ea, integru.

Si de atunci, stiu ce culoare are dorul,
Culoarea ascunzisului din sufletul curat,
Cand vrei sa strigi "Mi- e dor", ascunzi fiorul
In podul casei, si genunchii pleaca peste sat.

COPII ŞI PĂRINŢI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

In Saptamana Patimilor,
copiii se maturizeaza.
Cauta in cosul
Maicii Domnului
ouale rosii.
Constient
isi asculta
parintii,
Inconstient,
ratacesc
intr- o
Carte de rugaciuni-
Tatal nostru,
care esti
in ceruri,
sfinteste
Numele lor,
Usa milostivirii
li se deschide,
In timp ce suferinda
Mantuire Il nvie
pe Iisus Hristos.

In Saptamana Patimilor,
Cresc ingerii,
Cresc parintii,
precum aluatul,
care dospeste
in casa credintei.

Spinii incercuiesc
sufletele lor,
cuvintele sangereaza
cu lacrimi
si "Hristos a inviat!"
e simbolul copilariei,
inviate in adevar.
In Saptamana Patimilor,
copiii vad chipul
lui Iisus in Cartea Sfanta.

... Dacă aş fi în lumea care îmi cheamă noua apariţie, aş veni cu un plânset şi m-aş ruga îngerilor să vadă cât e de vie lumina pe pământ, să vadă cine vrea să moşească pruncul care va veni pe lume, aş crede cu mult adevăr că e cea mai responsabilă sarcină a unul om, apariţia lui, când sunt indubitabile atât bucuria, cât şi grija, când poarta se deschide numai cu consimţământul bunului Dumnezeu, când nici mama nu poate se îţi ajute a te face apărut, aşa cum şi-ar dori, sau cum ar visa, sau precum că ar putea să le facă singură, pe toate singură, fără intervenţia unor circumstanţe exterioare. Şi acest moment de magic instinct, a dorinţei de a vedea lumina zilei, se prea poate încă, nu a fost atât de mult reactualizat, privit retrospectiv. Dar dacă nu m-aş fi născut, cine se năştea în locul meu? Una din întrebările foarte frecvente în anii copilăriei...
Se mai spune în popor: Fiecare se naşte sub o stea. Aş crede, că fiecare om, se naşte din încuviinţarea şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Unde eşti, Doamne, să mă chemi atunci când vreau să fiu şi eu un înger pentru copilul meu care se va naşte, acum ori cu cei 20 şi ceva ani în urmă? Vino, să îmi arăţi, printr-un segment de realitate, raiul printre îngeri, pentru ulterioara cunoaştere a tot ceea ce e atotcuprinzător, aşa cum o stea îşi cunoaşte poziţia pe cerul neabătut şi atât de plin de stele, spune-mi care stea va fi a pruncului, ea cea care ar vrea să îi găsească oracolul divin, dumnezeiesc. Nimeni nu e singur, Doamne, pe pământ, şi totuşi, cât de singur e fiecare! Puţin medităm asupra clipei apariţiei pe pământ... În care încape o viaţă de om, dar şi multe vieţi de oameni în una singură... Fericit cel care trăieşte numai pentru aproapele său. Ajută, Doamne, pe cel care încă nu şi-a atins steaua sa. Dacă aceasta nu s-a întâmplat în momentul naşterii, fă, Doamne, minunea re-naşterii... Eu voi aştepta, Doamne, clipa în care din mamă voi transcende împărăţia îngerilor, şi aproape de stele fiind să dăruiesc cea mai luminoasă stea celui căruia i-am dat tot, numai nu steaua fericirii. Coboară, Dumnezeul meu, lumina stelară în sufletul meu. Să fiu înger şi să asist la o nouă re-naştere. Voi fi cel înger ascultător, care va transcende calea spre Bunul Dumnezeu prin ruga Fiului Său IIsus... Amin!

Petale in ucenicii divine

Te visam,
ametind zorii
cu genele inchise
strans
in urma ta,
pui de inger,
coagulandu- ma
in palma diminetii,
gratiind sfarsitul
fortat
al noptii moi,
alungand astrele
din frenezia,
descompusa
in culori albe
si verzi, imitand
senzatii doriene,
perceptandu- te
in vesminte ceresti,
de luna ravasita
in puterile noptii,
de astru, renascut
in inima mea
florala.
Petale in ucenicii divine
nu- si satura ochii
sa ne tot cucereasca,
pajisti in ploile cerului
acopera cosmosul
in intonari taciturne
si viscolesc cuvintele
in acest vis statornic.
A fost sa se intample
sa vad cum ninge lin
vesnicia
in fata judelui,
In ochii impecabili
ai timpului.

Copilului meu

Ai vrea sa ma gasesti, copil - minune,
Uitandu-te, din trenul vietii, pe pamant,
La revenirea noii vieti in vechea lume...
Ai vrea sa sari, dar mai e timp, copile,
Mai e timp.

Adasta -ti zambetul, or, el te va feri
De un peron uitat, cu geamuri scunde,
Lasandu- te condus de ingerii, ce- or fi
Alaturi, oricat ai vrea sa mergi si- oriunde.

Si intre timp, ma - ndrept si eu, smerit,
De parca - as semana noi cai ferate,
C- un singur tel si- un inepuizabil gand...
Va trebui sa nu opresti, aseaza- le pe toate...

Si cand un fulger decis va fi sa te gaseasca,
Tu sa- i zambesti, cum o faceai demult,
In noua ta copilarie sa te- ademeneasca,
Iar eu voi merge, ratacind prin ploi,
Ca mama sunt...

COPILĂRIE

Copilăria iar se duce,
A nu ştiu câta oară,
Îmi va fi viaţa la răscruce,
Ştiind că nu va mai fi iară.
Copilăria iar m-atinge
De inimă şi de oscioare,
Trecute sunt prin neînfrângeri
Acele păsări, care zboară...
La margine de căi solare
Şi de nocturne insomnii,
Aşa se duc, ţinând o floare,
Copii, ce-au copilărit, târzii.
Ei tot copii rămân şi-atunce
Ce oază astei clipe să-i găsim?
Copilăria vine şi se duce,
Noi tot copii ne credem, când murim.
Mi-ar fi de leac acea copilărie
Dintâi, ce o gustam pe la chindii,
Şi de luminile, ce-ardeau în vie,
Iar noi le absorbeam, fiind copii;
Mi-ar fi plăcut să fiu, deodată,
Cu-ai mei copii, copil şi eu,
Să văd cum curge viaţa negustată,
Să văd că gustul cela era un nucleu.
Copilăria iar se duce,
Eu o opresc, din zi în zi,
Iar ea tot farmecul mi-aduce,
Să nu o las, chiar orice-ar fi...

Păstrează visul

Păstrează visul viu, cere-i virtute
Şi cantec cere- i, tu versuri scrii,
Aşa să te păstreze şi în senectute-
Să scrii, şi să visezi, pentru copii.

În roata viselor, struneşte verva,
Învârtejit, să te resimţi copil şi tu,
Visează-te o apă, cu gust de herbă,
Un antic visator, ce visului placu.

Prin echivocuri, dar amintindu-ţi noaptea,
În care te vazuseşi copil cu plete lungi,
Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea,
La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi.

Iar verdele- ţi şoptea în alba noapte
Destinul tapisat în frunze de stejar,
Că ai noroc la visuri, şi, în realitate,
Tu le visezi, le crezi, iubeşti cu Har.

Păstrează visul viu, e- a ta virtute,
Ce-ţi readuce- n zori-de- zi copilăria,
Uneşte- te cu cerul şi stelele cărunte,
Şi cânte sufletul, cum cânta ciocârlia.

CROIALA BUNĂTĂŢII

Croiala bunătăţii o ai de mic, copile,
Când lacrimile ochii tăi îi inundau,
Şi-aveai răbdarea unei crengi umile,
Tu înflorind, mici buburuzele te miluiau.

Şi orişice lumină o regăseai în carte,
Toţi licuricii îţi sclipeau, ca nişte îngeri,
Căci cine avea carte, visa să aibă parte,
Iar drumul tău mai fuse din înfrângeri.

La asfinţit de filă un înger îţi îngână,
C-o inimă de piatră e-o tulbure fântână,
Ce nu a fost săpată, ca apă să mai dea,
Şi apa ei e toată pierdută într-o tină.

Şi-atunci ocrotitorul înger avea să te înalţe,
Vestindu-ţi, că sunt neîndoielnic fapte bune,
Osârdiilor tale din suflet adunate-n viaţă
Tu singur mai târziu le vei da un nume.

Şi-a inimii nobleţe îţi va spori puterea,
O carte-n orice noapte, zi, să rostuieşti,
Deschide-o-vei şi-n ea tot ce e rău va piere,
Tu, om atât de mic, aveai să scrii poveşti...

CIUDAT AR FI...

Ciudat ar fi să te îndrăgosteşti,
Atunci când îţi apune viaţa,
Cuvintele perechi să le rosteşti,
Vrând să te întorci cu faţa
La tine însuţi să priveşti,
Şi să te impui pentru o clipă-
Copil să râzi, adolescent să creşti,
Şi iar matur să fii, în pripă...
Să cauţi verbul mamei prin fiinţă,
Şi substantivul tatei să-l declini,
Să rişti, fiind chiar şi în suferinţă,
Bătrân să nu te simţi, nici lacom,
Nici păgân...
Ce încercare e iubirea în amurg,
Ea ultima ursită e şi prima,
Dar a trecut o epocă de-acum
Şi tocmai, când te duci,
Ea -ţi toarnă picături pe inimă.
Ciudat ar fi să te prefaci,
Că ai îmbătrânit, iubind,
Pesemne, astă îndrăgostire
E tocmai ora care te-a păzit
De dragoste şi tulburare goală,
Când simţi cum nebunia te -obsedează,
Şi cheltuindu-ţi prin iluzii mintea trează,
Ajungi cel chinuit şi neiubit, să moară...
Deci, hai, primeşte-ţi dragostea în casă,
Şi-n suflet fă-i un loc, şi nu oriunde,
Şi adu cea mai scumpă piatră preţioasă
La piept să-ţi strălucească, nu o mai ascunde!!!

LILIA MANOLE

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anul-întreg, se pare.
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi pleca
cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aş vrea să nu plângi.
Ştiu cât mă iubeşti,
că te gândeşti la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeţi,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârşit
şi trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum aţi crescut,
la tot ce v-am împărtăşit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
şi o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aş întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

scrisoare de la tatăl meu \ 9 \ Mai \ 2019

poezie de Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.

REFREN:
Aş vrea să fiu cu tine
Şi să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Aş vrea să fiu cu tine
Şi să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Tăicuţul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat şi-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.

REFREN:
Aş vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Aş vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de voi, părinţii mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoţei, de zurgălii
De oamenii care colindă.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!