Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Niciodată să nu spui: niciodată

Niciodată nu se știe, cu cin' te-ntâlnești
Întâlnești o poezie, și atent nu ești,
Cocoșii se iau la trântă, pentru o găină
Iar iubirea este-nfrântă, și cine-i de vină?
- O... să mi-o plătești vecine; zice-nfuriat cocoșul:
Dau cu pintenii în tine, căci eu sunt frumosul!
- Apropie-te să te bat, să-ți arăt eu ție
Te trântesc imediat, frică să îți fie.
- Ai sictir, că nu mi-e frică, am multe găini
Și să vezi ce-ți dau nenică, să plângi și suspini.
- Atunci, să ne pregătim, cine a pierdut
Ne luptăm să știm; și lupt-a-nceput.
Un cocoș tare a dat, dar a și primit
Și acum a sângerat, lupta s-a oprit.
Puișorii de găină, mai toți au fugit
Unul plânge și suspină, și este-ngrozit.
Iar găinile frumoase, care mai de care
Nu sunt astăzi norocoase, și încep să zboare.
Ici și colo o rățușcă, bate apa-n piuă
Cu ciocul mai bea o dușcă, cât mai este ziuă.
Iar pe cer răsare luna, și s-a înserat
O să-nceapă iar furtuna, care a-ncetat?...
- De ce s-au bătut surată, vreau și eu să știu?
- Au plăcerea să se bată, unul e... diliu.
- Tot nimic nu înțeleg, cine-a câștigat?
- Acel bătăuș mai bleg, care s-a... ouat.

fabulă de din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

George Topîrceanu

Un duel

Eroii mei sunt doi cocoși
De rasă, pintenați, frumoși
Ca ofițerii la paradă.
Doi cavaleri aristocrați.
Dintr-o privire ofensați
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriați.
Teren – o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se știe-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutați găina...

Din amândouă părțile
Se-ncep ostilitățile.
Ei stau o clipă față-n față
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-și iau avânt
Și lupta-ncepe săltăreață:
Sar deodată,
Dau cu ciocul.
Cad alături,
Schimbă locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-atacă,
Iar se pișcă...
Dar deodată nu mai mișcă...
Față-n față, multă vreme,
Stau așa, ca două gheme
Neclintite
Și zburlite,
Până când, pe nesimțite,
Unul părăsește sfada,
Întorcându-se cu coada...

*

Atunci ieși de sub șopron
Un folozof-clapon,
Urât
Ș-atâta de bătrân încât
A dat în mintea puilor...
El s-a oprit în fața lor
Cotcodăcind sonor:
- Eu dezaprob acest conflict.
E o rușine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar așteptăm un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocoșii nu se vor mai bate...
Voi vă certați pentr-o găină,
Dar nu vedeți? E curtea plină!
Ba treceți gardul la vecini,
și p-acolo sunt găini...
De ce vă puneți gheara-n gât?
Să lase unul cât de cât,
Să dea și celălalt ceva, -
Eu, cât de cât, socot c-o da!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos

Foaie verde lămâiță, cin' m-a pus mă însor
Este-a mea, și când guiță, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, vadă că sunt bărbat!

- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ți-am spus să nu mai bei?
Acum să-ți arăt carate, cu toți cocoșeii mei;
Ești un mare bețivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!

- Te rog, nu mai da doare, nu mai beau nimic!
Eu ți-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ți zic:
Am băut, ultima oară, m-ai supărat
Nu te mint, dracu' moară, dorm de vrei su-pat!

- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai miști în front, nu-ți revii în fire
Mori, și-ți fac din flori un ront, pentru pomenire.

- Puiul meu, te rog frumos, îmi ești puișor
Uite, mă culc pe jos, coastele mă dor;
Lângă tine m-aș culca, sunt căsătorit
Cine mă... va mai scula, dacă am murit?

- Am eu grijă, te trezesc, ești al meu bărbat!
Lipa, lipa, te pleznesc, și-ai sărit din pat;
După care, te îmbraci, te duci la sevici
Unde, bănuții îi faci, și-i aduci aici!

- Rămâne cum mi-ai vorbit: rămân însurat!
O soție mi-am dorit, și de dracu-am dat;
Soțioara mi-e miloasă, un lucru firesc,
Este vrednică în casă, și eu o iubesc!

- Poate te mai prind la birt, să vezi ce te bat:
Ridici paharul cu spirt, și te... 'iși în pat?...
Iar la noi nu te gândești, la copiii tăi:
Mare bețivan când ești, printre nătărăi?

- Ai dreptate nevestică, nu mă cicăli!
Vreau de tine să n-am frică, și te voi iubi;
Acum tu m-ai dezbătat, și sunt fericit,
Rămân, mă culc în pat: pot și la iubit!

- Ai să poți când eu îți spun, și când te doresc!
Taci, și fă-te omul bun, ca să te iubesc;
Iar dacă mai bei odată, noi, ne despărțim!
Mă fac o prostituată, depravați fim!

- Puiul meu, nu fi prostuță, jur, că nu mai bea-auuu!
Fica noastră îi drăguță, și-un cadou îi iau-au;
Regret tot ce am făcut, mi-ești puiul iubit,
Uite, cum miros și put, de când m-ai trezit...?

- Miroși numai a trăscău, du-te și fă baie!
... O să scap de nătărău, și îl culc în paie;
Sau, dacă, s-a bărbierit, s-a făcut frumos
Sunt dispusă la iubit: și-n pat și pe jos!

poezie de din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lizuca și grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, și sare-n grădină,
Întâlnește o furnică, drăguță și fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine ești, nu ești furnică, nu te cunoștem,
Ai și tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, și-am venit, ca vă privesc
În grădină am sărit, ca vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbești, suntem prăpădite
Rămâi și doar ne privești, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau și peste mâțișori, căzuți la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâțișor!
Nuvezi că sunt sub tine, și toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, și tu n-ai putut?
- Eu sunt mâțișor plăcut, și sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, și sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, și te pun în apă
Ești căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine ești, nu ești o floare, nu ești nici furnică
Ai picioare mișcătoare, și mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.

poezie pentru copii de din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis I

Visez cu ochii deschiși
mergând
cu gândul la tine.
Mi-ar plăcea
să știu sigur
Ce ești,
Cât ești,
ești,
dar văd
că nu am să știu
Acestea
Niciodată.

De ce? mă întreb în gând, dar cu vocea ta.

De ce îți este frică?

Îmi este frică
în secunda unu
De mine,
În secunda doi
De mine din tine.

Apoi iar unu,
Apoi iar doi,
Unu, doi, unul.

De ce ți-e frică? ma întreabă vocea ta din nou, dar de data aceasta în inima Noastră.
(există O inimă a Noastră?)

Că ai putea fii fericită?
Îți cunoști ființa cu adevărat fericită?
spune-mi Adevărul.

Nu. Mi-e frică de fericire.
Nu îi cunosc niciodată Prețul.

Ha! sari tu, râzând.
În inima mea,
Fericirea ta
Nu are preț.
Ești pregătită să te învăț
ce sunt,
cât sunt?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ți fie mai frică
Decât de faptul că ești om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu ești, poate, Dumnezeu.

poezie de din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Porți

Sunt porți de suflet, porți de inimi, punți,
Ce-așteaptă le treci sau le-nfrunți,
Sunt porți ascunse între două lumi
Și altele, ce-ți cer să îți asumi
Curajul de-a pătrunde și-a afla
Doar cine ești, acolo,-n sinea ta.

Pe-aceasta am trecut-o, și-am aflat
Că tot ce e acolo-i minunat,
Iar sufletul e calm, e liniștit,
Și nu-mi fac griji, căci tot ce am vorbit
Rămâne între noi, iar ca folos,
Va fi credința într-un vis frumos.

Un vis pe care l-am dorit cândva
Și l-am pierdut pe drum, căci mintea mea
Nu a-nțeles iubirea pe deplin
Și a supus-o veșnicului chin
Cu îndoiala în puterea ei
Și lupte pe întinse epopei.

Iar inima ce-o apăra atunci
A fost prea mult supusă unor munci
Și a cedat puternicului val
Ce a creat în corpu-i un canal
Prin care în iubire a lovit
Iar sufletul deschis l-a umilit.

Dar forța lui, primită din eter,
Prin energii ciudate, ce nu pier,
A întrecut-o și a câștigat
În lupta-ngrozitoare ce s-a dat.
Apoi a-nchis c-o poartă grea, de fier,
Intrarea ce-a adus iubirii ger.

Mai e o poartă ce s-a ferecat,
Dar puntea dintre ele... a cedat.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jack: Rose, cu tine viața nu-i de ici, de colo. Bine, pe dinafară, ești o fetiță rasfățată, dar în realitate ești cea mai surprinzătoare, uluitoare, minunată femeie din câte am cunoscut eu...
Rose: Jack, eu...
Jack: Nu, lasă-mă termin. Ești uimi...- nu sunt tâmpit, știu cum decurge totul. Am doar 10 dolari în buzunare, nu am ce să îți ofer și știu acest lucru. Înțeleg. Dar sunt deja implicat. Dacă tu sari, o fac și eu, îți amintești? Nu pot plec fără să știu că îți va fi bine... Este tot ce vreau.
Rose: Ei bine, sunt bine... voi fi bine... serios.
Jack: Serios? Nu cred. Te-au închis, Rose. Și vei muri dacă nu scapi. Poate nu acum, pentru că ești puternică, dar... mai devreme sau mai târziu, acel foc care mă atrage la tine, Rose... acel foc va izbucni.
Rose: Nu este menirea ta mă salvezi, Jack.
Jack: Ai dreptate... tu însăți ești singura care o poate face.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinovatul...

Dacă din noi e unul vinovat
Să știi tu ești; căci, mi-ai înșelat
Iubirea pură, ce ți-am dăruit-o.
Ce ai făcut cu ea?
De ce?
De ce mi-ai murdărit-o?

nu crezi frumoaso c-am inimă de piatră!
Mi-a sângerat și mie! Adu-ți aminte: odată!
Mi-a sângerat și mie, simțit-am ce-i durerea,
Aflat-am ce e dorul, ce aspră e femeia!

Îți amintești?
Anume ai vrut mă rănești:
Că... nu sunt pentru tine,
Că... numai iubești;
Știai atunci prea bine sufletu-mi loveai...
Cu mâini împreunate plângeam
Iar tu... zâmbeai!

Adu-ți aminte, fată de ceea ce a fost!
Dar ce a fost odată, acum, nu-și are rost!
Ce milă mi-e de tine; chiar nu te mai iubesc!
Acum, frumoasă fată,
Tu plangi... iar eu privesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâța, stă și mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhățat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Și în pom s-a cocoțat.

Cocoțata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De cățelul, fără frică!

Ce facă o pisică
Lui cățelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Ființă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit își salveze
Pisicuța-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, și-a ascuțit
Și cățelul... l-a lovit!

Și să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Și să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândești:
Uneori, o mai pățești,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Și de pisică... fricos!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Trei prieteni (poezie pentru copii)

Cățelușul Martinică
Alergând el o pisică
A dat peste un dulău:
Câinele pisicii rău.

De frică rămas blocat
Abia dacă a lătrat
Și-a fugit lângă pisică
Tremurând tare de frică.

Când dulăul a lătrat
Pisica a mieunat
Apărând pe Martinică
Ce fugea după pisică.

Și dulăul, s-a retras
Trei prieteni au rămas:
Prieteni la cataramă
Ce-a mai dulce-n lume mamă.

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!

Ce credeți că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:

În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.

- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!

Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
Să îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!

Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Să vreau...

vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.

vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.

vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.

poezie de din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colonizarea frunzelor în ultimul pătrar

pe cer, luna s-a oprit un timp
din număratul pătrarelor,
iar acum socotește
o sumă de luceferi:
mai are o rată la
împrumutul pentru
un crai nou...

pe pământ,
frunzele au început
înflorească,
iar acum socotesc
o sumă roditoare.
sunt multe, atât de multe
încât se proclamă galaxie de culori...
: dimineața e mai bogată
cu o secundă multicoloră...

poezie de din amorURI (21 mai 2017)
Adăugat de Florin Constantin VerdeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Și nu știu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat
Și, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienți,
Că-s unii, după mine, prea atenți.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuși!"
O ia de apropo , zice ea,
Cu mine știe cum a se purta.

Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina și-ar zice că-i miracol,
n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogățit bagajul cultural.

A, știu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Scrisoarea lui

M-am hotărât să-ți scriu și să îți spun
ce buzele-mi nu vor să îți declare,
căci doar când mă privești nu se supun,
iar neputința lor, de-un timp, mă doare.

Ți-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile și n-am vrut, ție,
să-ți tulbur viața - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.

Ne știm poveștile ce-au fost și sunt,
le înțelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot mă confrunt
cu suferința ce-mi provoci. Mă doare.

Aș vrea să știu ce simți citind ce-ți scriu
și mi-ar plăcea simți la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ți fiu
și, iată, azi numai pot abține

Și tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ți scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
și nu mai pot s-ascund că te iubesc,
așa ... asta-i! Fie ce-o să fie!

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașul și finu' să trăiască, poezia-ntinerească

- Nașule, hai trăim, destul am tot murit
Astăzi fericiți fim, rămân căsătorit;
Soția mă iubească, facem casă de piatră
Un copil să-mi dăruiască, că-i băiat sau că e fată.

- Să trăiești fine iubit, vezi că ai paharul gol
Iei paharul, și-ai ciocnit, făcând la meseni ocol;
Finul este-acum bărbat, astăzi s-a căsătorit
Iar dacă s-a îmbătat, înseamnă, că a greșit!

- Nașule, m-am îmbătat, paharul nu-l nimeresc
Urlă tu, că-s supărat, și nu pot le vorbesc;
Să le spui le doresc, sănătoși ca trăiască
Am, cu ce să îi cinstesc, până-n zori să se cinstească!

- Trăiască finul... Ilie, cu... Olguța însurat
Rău la nimeni să nu fie, când se duc la sărutat:
Așa obiceiul este, amândoi se vor uni
Iar când totul se sfârșește, singur trup, unit, vor fi.

- Auzi, nașule, ce zic, Olguța, mă mai așteaptă
mai bem încă un pic, și să-ți zic pe aia dreaptă:
Că, m-as duce, dar mi-e frică, n-a fost domnișoară fată
Are multe să îmi zică, și să... nu o facem lată?

- Prost mai ești fine Ilie, astăzi eu te-am cununat
Olguța îți e soție, și Ilie s-a-mbătat;
Eu aș zice să nu-i zici, să nu-i zici ce-a fost odată:
Ziua nunții să o strici, și să rămână... stricată.

Ia mai toarn-un păhărel, nașule, că mi-a venit...
Aaa... venit și altul fel, de mâncare, chiuit;
Nașule, mi-e rău de tot, te rog nu fi supărat
Toarnă-mi tu, că eu nu pot, culcă-mă, te rog, în pat?

- Ia și bea fine cât poți, stai pe spate, dorminează
Nunta este pentru toți, și mireasa se distrează;
Este veselă și joacă, tu de scaun te-ai lipit
Râde lumea, ce să facă, Ilie, s-a cam pilit!

- Eu mor, dacă n-o bat, n-are voie danseze!
Are pe al său bărbat, doar cu el să se distreze!

- Stai cuminte, potolit, că să vezi ce te pleznesc
Culcă-te, și-ai adormit, așa-i la nuntă firesc:
Astăzi lumea distrează, au băut și au mâncat;
Adormit, finul, visează, și de toate a uitat.

poezie de din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cocoșul și găina

Merge nevasta cu bărbatul
La doctor:
- Nu știu ce să-i fac!
De-un timp îmi spune că-i găină,
Doar că nu face cotcodac.
- De asta vi-i nelămurirea
E o psihoză... Îl tratez.
Deci îi voi da niște pastile...
Deși nu pot garantez.
- Știți, mare-mi este tensiunea,
Nu că e sub "papucul" meu.
M-aș mulțumi de-ar face ouă,
Dar nu doar două tot mereu.
- E un mister mărită doamnă,
Minunea de s-ar repeta.
Dar tot nu înțeleg adică,
Ce oare v-ar mai deranja.
Și cum?! Cocoșul face ouă?!
Pardon, găina vreau să spun.
- Da, spuse doamna-ngândurată,
Dar numai două de acum...
- Și ce vrei dumneata femeie?!
Ce faci cu ouăle 'nealui?!
Știi, ești cocoș cu mari pretenții!
Deci ia mai pune-ți pofta-n cui!
Mata, găină oropsită
(Se-ntoarse dânsul spre bărbat)
Ori ești pe post de clocitoare,
Ori eu sunt prea dezinformat?!
Cu un cocoș așa ciudat,
Fugi din ogradă, altminteni
Îți spun doar una, are pinteni!
Și calcă tare... Cotcodac!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață grea cu copiatul (parodie)

- Hai scriem mic pe mână
Tema la Limba Română,
Fraierim, "profa" hoției
Pe pământul României.

- Eu nu știu: sunt de la țară
Nu știu nici măcar scriu,
Hoția, din școli piară:
Și cinstit aș vrea fiu.

- Măi colega, măi vecine,
Copiază de la mine:
Copiază, și ai luat
"Bacul", azi, imediat!

- Aoleu, am fost filmat
Camera de luat vederi,
M-a văzut: eliminat;
Sunt bolnav, și am dureri.

- Vă rog să nu copiați,
Fițuici să nu aveți;
Pentru , sunteți filmați
Și examenul, cădeți!

- Vai de noi, ce porcărie,
Toți elevii au căzut,
Deștept, nimeni, să nu fie
Cu examenul trecut...?

Bine era înainte
Euro, dolari dădeai,
Bucurai al tău părinte
Și examenul, îl luai!

- Vai, și eu am fost filmat
Mi-este frică de mămica,
La examen am picat
Pentrucă, n-am scris nimica!

Dar-ar Dumnezeu moară
Camerele de filmat,
Să avem viața ușoară
În toamnă, la copiat!

- Eu zic abandonăm
Copiatul, fițuică,
Materia s-o-nvățăm
Și să nu ne fie frică...?

Iar la anul, care vine
Examenul reușim,
Copiatul, nu mai ține
Și pe bune îl primim.

-Vai de mine: eu nu pot
Am chiulit, n-am învățat,
Să învăț acuma tot...?
Sunt elevul terminat!

Mă duc la o meserie
Și poate mă fac zidar,
Sau mă duc la șoferie
Pe la un patron, măgar.

- Eu învăț, și dau și dau
Până când îmbătrânesc,
Și apoi, pensie-mi iau
Până când mă prăpădesc.

Dacă nu, din țară plec
Mă duc și eu la furat,
Sau mă duc, mă înec
Unde lacul a secat.

- Spargeți gașca, și munciți
Nu mai ține cu furatul,
Trebuie fiți cinstiți
Și să terminați cu datul...

Gata, bani, nu mai primesc
Mita-nseamnă pușcărie,
Și cine de-acum chiulesc
Ajutați, n-o să mai fie!

- Ce ne facem, ce prostie
Cică... haideți munciți,
Într-o țară... Românie
Unde nu găsim cinstiți.

Nu, mai bine... ceva facem
Găsim noi o jmecherie,
Magazinele spargem
Și mergem la pușcărie.

- Ai dreptate, nu muncim
Să muncească cine-o vrea;
Pe bogat îl urmărim
Și cu bani, ne vom distra.

Uite, colo, o mașină
Are motorul oprit,
Șoferul, s-a dus la cină
O furăm, și am pierit.

- Stai ușor și potolit
Ești văzut și ești filmat,
Și de polițai găsit
Condamnat, pentru furat.

Nu mai ține cu furatul
Trăim timpuri foarte grele,
Peste tot, astăzi, filmatul
Te bagă după zăbrele.

- Hai spargem, prăpădim
Camerele de filmat,
După care, ne gândim
Bani facem, din furat...?

- Hai mai bine muncim
La patron ne angajăm,
Pentru bani... ne chinuim
Și nimic nu mai furăm.

Cine-i leneș și chiulește
Și carte nu a-nvățat,
La muncă, se chinuiește
Banul greu și-a câștigat.

*

Învățați carte, copii,
Nu mai ține cu furatul,
Cinstit în viață fii
Terminând cu copiatul.

Munca este sănătoasă
Și trebuie munciți,
România îi frumoasă
Și trebuie s-o cinstiți.

Dacă toți furăm, furăm
Fără muncă trăim,
Țara, nu o ajutăm
Sănătoși oameni fim.

Munca dezvoltă gândirea,
Gândirea invenții face,
Și prosperă omenirea
Aducând, în case, pace.

Cine-i harnic și muncește
Are tot ce vrea,
Se distrează, odihnește;
N-are viață grea.

parodie de , după Vasile Alecsandri (16 iulie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Chițăilă cățel (poezie pentru copii)

I

Chițăilă șoricel, crezându-se un cățel
Alerga o pisicuță, simpatică și drăguță.

- Mami, mami, ajutor! Mi-e frică mami mor:
Am dat peste un cățel, cu numele: șoricel.

- Nu e, mami, un cățel, este micul șoricel,
Lasă-l să vină la... "mâță", să ți-l prind într-o lăbuță.

II

Chițăilă prosticel, s-a oprit pe loc nițel,
Se afla lâng-o pisică, și a înghețat de frică.

Și pisica, mare mâță, "mi-l-a" prins într-o lăbuță
Să-l mănânce fără milă, pe prostuțul: chițăilă.

- Iartă-mă, mare pisică, uite cum tremur de frică:
Iartă-mă, că n-am știut, de foame ce am făcut...?

Și pisica-ngândurată, îi mai dă drumul odată,
Apoi, repede l-a prins... chițăilă, prost: învins!

Acum, degeaba se zbate, este mort: întins pe spate
Niciodat', un șoricel să se mai creadă: cățel!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!