Lizuca şi grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, şi sare-n grădină,
Întâlneşte o furnică, drăguţă şi fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine eşti, nu eşti furnică, nu te cunoştem,
Ai şi tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, şi-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbeşti, suntem prăpădite
Rămâi şi doar ne priveşti, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau şi peste mâţişori, căzuţi la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâţişor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, şi toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, şi tu n-ai putut?
- Eu sunt mâţişor plăcut, şi sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, şi sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, şi te pun în apă
Eşti căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine eşti, nu eşti o floare, nu eşti nici furnică
Ai picioare mişcătoare, şi mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierele şi furnica

Cri, cri, cri, sunt necăjit
Stau aici şi mă gândesc,
Frigul iernii a venit
Şi cred că mă prăpădesc.

- Vai de tine greieraş
Milă îmi este de tine,
Eşti plăpând şi copilaş
Şi nemiloasa iarnă vine.

- Cine eşti, de mi-ai vorbit?
Eu sunt greierele mic,
Frigul m-a înţepenit
Nu pot mă misca, nici pic!

- Uită-te aici în jos
Eu sunt micuţa furnică,
Iar tu, greiere frumos
Nu vrei, să vii la "mămica"?

- Nu te văd, cine-mi vorbeşte?
Unde-mi eşti, "mămico"?
Cald şi vară nu mai este...
Aha, te-am văzut... furnico!

- M-ai văzut, dar nu sunt mare
Sunt mai mică decât tine,
Vino, să îţi dau mâncare;
Vino-n casa mea la mine...?

- Mulţumesc dragă furnică
O, ce bine-i la căldură,
Eşti harnica mea "mămică";
Dă-mi ceva să bag în gură...?

- Ia de-aici, te ospătează
Am mâncare, am ce vrei,
Uită-te şi vizitează
Şi provizie să-ţi iei.

- Mulţumesc "mămica" mea
Aş vrea să rămân la tine,
Afară e iarnă grea
Şi la tine-n casă-i bine...?

- Dragul meu, nu prea se poate
Trebuie... să ne gândim!
Furnicuţe, suntem toate:
Le adun, ne sfătuim...

- Mulţumesc, dragă furnică
Vă rămân foarte dator,
Afară, fără păpica
Într-o zi, sau două, mor.

- Noi, furnicile, ne-am strâns
Greierele-l judecăm,
Căci, de mila lui am plâns;
Ce ziceţi, afară-l dăm?

- Nu vă rog, fie-vă milă
Este tare frig afară,
Pot spune a mea idilă
Cântându-vă, la chitară...?

- Cântă-ne, acum, cu foc
Fericite noi să fim,
Şi-obosite de-atât joc
Toată iarna, să dormim.

- Eu vă cânt, vă cânt, vă cânt
Eu vă cânt neîncetat,
Afară e ger şi vânt
Şi pe loc aş fi-ngheţat.

- Greiere, rămâi la noi
Şi te-nfruptă din bucate,
Am făcut un muşuroi
De ger să fim apărate.

- Mulţumesc, aici iernez
Este cald, este mâncare,
Cu chitara vă distrez
Fără de-ncetare!

- Greiere, îţi mulţumim
Odihneşte-te, de vrei,
Fericite ne simţim
Chitara, tu, când ţi-o iei.

- Mulţumesc, m-am odihnit-
Toată vara pe pământ;
Eram de foame lihnit
Şi acum vreau să vă cânt!

- Cântă-ne atunci, cânt vrei
Noi poate vom adormi;
Mă duc, la copii mei:
Născuţi, ce vor fi.

- Mulţumesc, încă odată
Nu ştiam că eşti regină,
Eşti "mămică", minunată
Şi de dragoste eşti plină.

- Dragostea e lucru sfânt
Dragostea-nseamnă copii,
Fără dragoste,-n pământ
Nu poţi pe pământ să fii.

- Într-adevăr, îţi dau dreptate
Dragostea e lucru sfânt,
Strângi, aduni, şi ai de toate
Adunate, sub pământ.

Da, toată vara au muncit
Au muncit cu drag şi spor,
Gândindu-se, la iubit:
Eu, regina, să nu mor!

- Eşti plină de-nţelepciune
Mulţumesc, la nesfârşit!
Sunteţi furnicuţe bune
Şi-n căsuţă, m-aţi primit.

- Vai de greierii ce n-au...
N-au căldură, n-au mâncare,
Şi-ngheţaţi afară stau:
În stare, de hibernare.

- Furnicuţo, este greu
Aşa cred că ne-am născut,
Ştie, numai, Dumnezeu
Ce păcate-am mai făcut.

- Noi, nu cred c-avem păcate
La rele nu ne gândim,
Suntem, suflete curate
Fericite, ne iubim.

- Furnicuţo, ai dreptate
Ne iubim, cântăm frumos,
În lume, avem de toate
Dacă le strângem de jos.

- Da, avem hrana la picioare
Dar nu vrem deloc să fim,
O furnică, strângătoare
Hrană să agonisim?

- Ai dreptate, vara stăm
Avem de mâncare,
Mâncăm bine şi cântăm
Lenevind la soare.

- Greierilor, să le spui
La vară, să se gândească,
Să-şi mai pună pofta-n cui:
Iubind – să muncească!

- Furnicuţo, le voi spune
Să se lase de cântare,
Şi-n cămări ca să adune...
De mâncare!

Numai că... va fi cam greu
Darul nostru-i să cântăm,
Să cântăm, vara, mereu
Iar de tine, să... ui-tăm.

fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.

Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar eşti atât de mare
Şi de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!

Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orişicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecţi, ia şi ridică!

poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Tu eşti dezinvoltă
Eu sunt şaman mongol
Tu eşti literatură sud-americană
Eu sunt rădăcină de copac
Tu eşti dezlânată
Eu sunt împrăştiat
Tu eşti înfocată
Eu sunt vulcan
Tu eşti roua florilor
Eu sunt înserare
Tu eşti inacceptabilă
Eu sunt insuportabil
Tu eşti psihanaliză
Eu sunt fizică
Tu eşti iscodire
Eu sunt fugă
Tu eşti val
Eu sunt ţărm
Tu eşti departe
Eu sunt aproape
Tu eşti iubita mea
Eu sunt iubitul tău
Noi suntem un cuplu special

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa

Dimineaţa în grădină
Pe-o cărare şerpuită,
Fuge iute spre fântână,
O furnică prea grăbită.

- Furnicuţă, unde alergi?
Stai puţin, ce, nu mă vezi?
- Te văd, dragă frăţioare,
Cum să nu, deja eşti mare.

La fântână mă grăbesc,
Să mă spăl, să fiu curată.
Şi apoi am să muncesc,
În grădină ziua toată.

Ce furnică muncitoare,
Toată ziua-i ocupată.
Nu-i fiinţă aşa sub soare,
N-am văzut vreodată.

Vreau să fiu ca ea şi eu,
Să nu dau-napoi la greu,
Harnic şi stăruitor,
Bun de orice ajutor.

poezie pentru copii de Alexandru Raneta (10 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cuşcă,
Ies voios... şi-am mârâit
La un om, care mă muşcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai să vezi ce te ochiesc;
Am o piatră – aruncat:
Şi să muşti te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu căţeluş,
Nu sunt un mare dulău
Şi sunt tare jucăuş...?

- Ia de-aici – puţină pâine
Văd că eşti înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi aţi scăpat?

- Aş vrea să îţi mulţumesc,
Nu eşti rău cum te credeam;
Latru şi eu când vorbesc
Şi din codiţă-ţi dădeam...?

- Eşti un căţeluş cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Şi te-am prins... la mine-n plasă.

- O să-ţi latru foarte tare,
Am fost prins şi chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Şi-i bine: c-am mârâit.

poezie de Paul Preda Păvălache (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ce sunt eu pentru tine

Şi iar s-aprinde în brad o stea
Şi iar sunt îngerii cu mine
Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,
Că eşti ce sunt eu pentru tine!

Şi iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireş de floare nins.
Să stau îmi vine, ca şi flutur,
În părul tău de flori cuprins!

Şi iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Şi iar mă porţi cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, aşa!

În tine însăţi eu sunt eu
Şi stau smerit, cum se cuvine,
Şi iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ştergar pe veci, de tine!

Şi iar ne naştem din nefiinţă
Şi într-un galben labirint
Eu sunt o spadă de voinţă
Şi tu eşti scutul de argint!

Şi iarăşi eu trăiesc prin tine
Eşti foc şi apă şi pământ
Şi chiar la Denii simt cum vine
Trimis de tine Duhul Sfânt!

Şi iar s-aprinde în brad o stea
Şi iar vin îngeri de la tine
Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,
Că sunt: ce eşti tu pentru mine!

poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele mamei mele (poezie pentru copii)

Căutat... aurul este;
Diamantul... străluceşte;
Dar ca mama, nu-i nimic
Şi nume: nu pot să-i zic!

Eu i-aş zice... "Frumuseţe"
Suflet blând, plin de blândeţe;
Său i-aş zice... fără frică
Numele ei... de: "Mămică"!

Da, "Mămică", se numeşte
Şi cu mine se mândreşte,
-"Mămică": eu sunt un pui
Tu "Mămică", cum îmi spui?

- Eşti băiat, sau eşti fetiţă
Îţi pun numele... "Guriţă";
Şi vino... să te sărut
Căci eu mamă: te-am născut!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi tu

Eu sunt cer, tu eşti pământul
Tu eşti pomul, eu sunt vântul
Ce te leagănă uşor
Şoptind vorbe de amor.

Tu eşti muza, eu - poetul,
Eu sunt condeiul, tu - caietul,
Noi doi suntem şi speranţa,
Şi regretul!

Tu eşti înger, eu sunt demon,
Tu cu o floare te asemeni
Cu miros ameţitor,
Eu sunt suflet, tu eşti dor.

poezie de Vladimir Potlog (29 ianuarie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan din Viaţa printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos

Foaie verde lămâiţă, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, şi când guiţă, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!

- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ţi-am spus să nu mai bei?
Acum să-ţi arăt carate, cu toţi cocoşeii mei;
Eşti un mare beţivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!

- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ţi-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ţi zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!

- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai mişti în front, nu-ţi revii în fire
Mori, şi-ţi fac din flori un ront, pentru pomenire.

- Puiul meu, te rog frumos, îmi eşti puişor
Uite, că mă culc pe jos, coastele mă dor;
Lângă tine m-aş culca, sunt căsătorit
Cine mă... va mai scula, dacă am murit?

- Am eu grijă, te trezesc, eşti al meu bărbat!
Lipa, lipa, te pleznesc, şi-ai sărit din pat;
După care, te îmbraci, te duci la sevici
Unde, bănuţii îi faci, şi-i aduci aici!

- Rămâne cum mi-ai vorbit: rămân însurat!
O soţie mi-am dorit, şi de dracu-am dat;
Soţioara mi-e miloasă, un lucru firesc,
Este vrednică în casă, şi eu o iubesc!

- Poate te mai prind la birt, să vezi ce te bat:
Ridici paharul cu spirt, şi te... 'işi în pat?...
Iar la noi nu te gândeşti, la copiii tăi:
Mare beţivan când eşti, printre nătărăi?

- Ai dreptate nevestică, nu mă cicăli!
Vreau de tine să n-am frică, şi te voi iubi;
Acum tu m-ai dezbătat, şi sunt fericit,
Rămân, să mă culc în pat: pot şi la iubit!

- Ai să poţi când eu îţi spun, şi când te doresc!
Taci, şi fă-te omul bun, ca să te iubesc;
Iar dacă mai bei odată, noi, ne despărţim!
Mă fac o prostituată, depravaţi să fim!

- Puiul meu, nu fi prostuţă, jur, că nu mai bea-auuu!
Fica noastră îi drăguţă, şi-un cadou îi iau-au;
Regret tot ce am făcut, mi-eşti puiul iubit,
Uite, cum miros şi put, de când m-ai trezit...?

- Miroşi numai a trăscău, du-te şi fă baie!
... O să scap de nătărău, şi îl culc în paie;
Sau, dacă, s-a bărbierit, s-a făcut frumos
Sunt dispusă la iubit: şi-n pat şi pe jos!

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

O voce dulce mi-a spus:
« Te-ai întrebat, adeseori
Cine sunt eu, cine eşti tu?!
Eu sunt soarele ce luceşte vesel,
Eu sunt spiritul ce întreţine viaţa,
Eu sunt curcubeul-arc peste zări,
Eu sunt Tu, Tu eşti EU,
Eu şi Tu suntem Noi.
Eu sunt adierea vântului,
Şi strălucirea stelei, eu sunt...
Sunt şoapta izvorului sub clar de lună.
Eu sunt iubirea Mamei Pământ,
Şi dragostea Tatălui ceresc, eu sunt...
Eu sunt Tu, Tu eşti Eu...
Eu şi Tu suntem Noi.
Sunt ploaia ce hrăneşte Pământul,
Şi focul ce-aprinde inima rece...
Focul dragostei, eu sunt.
Dragul meu copil,
De-atâtea ori te-ai întrebat...
De ce? când? şi cum?
Ţi-au rămas întrebări făr'de răspuns,
Şi întrebări nepuse încă...
Nu-ţi fie frică să întrebi:
" Nimeni nu se naşte învăţat
Şi, cât trăieşte, omu'învaţă!"
Pentru că învăţători şi elevi vom fi mereu.
Eu sunt Tu, Tu eşti Eu...
Eu şi Tu suntem Noi.
Încarcă-ţi inima cu bucurie şi iubire...
Şoimul viteaz se-nalţă-n tării
Fără a se întreba, de ce şi cum...
Când visele sunt mai multe decât stele în cer.
Eu sunt Tu, Tu eşti Eu,
Eu şi Tu suntem Noi...
Pentru totdeauna. Şi toate astea sunt parte...
Din planul miraculos al lui Dumnezeu!"

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Unde eşti, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbeşti,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubeşti.

Mi-ai dat viaţă, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ţi-am făcut pe plac.

În tristeţea mea şi-n gând
Te am mamă... Stau şi plâng!
Mamă dragă, unde eşti?
Să spui la nepoţi poveşti...

Amândoi m-aţi condamnat,
Faceţi la nepoţi pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeţi monstru!

Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucaţi în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeţi un monstru!

Rana voastră... e şi-a mea
Mă veţi căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristeţea ta... sunt mort.

Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrâneţea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine că eşti...

Ce mirare că eşti, ce minune că sunt,
Că existăm amândoi pe acelaşi pământ,
Cu fiori dulci şi culori de gheaţă,
Rătăciţi în dimineţi cu aromă de ceaţă.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Şi glasul nostru răsună asemeni unui cânt,
In visele de stele-nseninate,
Când gândurile ni se perindă-n aceleaşi şoapte.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Si ne-nvelim cu acelaşi acoperământ
De lacrimi şi sărutări aprinse
In hora stelelor destinse.
Ce minune că sunt, ce mirare că eşti
Frumoşi şi mirifici de ne priveşti,
Ce mirare a minunii că suntem
Aproape şi totuşi nu ne spunem.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Si vorba ne este un singur cuvânt,
Ce minune că sunt, ce mirare că eşti
De ne-ntâlnim doar în poveşti.

poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un pod

Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nţeleg,
Dar şi tu seama dă-ţi.

Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei trişti,
Către tine mereu,
Insă tu nu exişti.

Nu-nţelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig şi urât,
Sint greoi şi sunt fix,
Sunt un pod şi atât.

Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.

Şi deodată-nţeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei trişti
Mă cuprind şi tresar.

Tu simţi tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau şi-l ascult.

Şi dau parcă ecou
Şi vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot şters.

Dar tu nu eşti pe mal,
Dar tu nu eşti cu ei,
Dar tu nu mă striveşti,
Tu mă ţii şi mă bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, eşti un râu,
Eşti un râu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Nimeni! Tu cine eşti?

Eu sunt Nimeni! Tu cine eşti?
Eşti – Nimeni – Şi tu? Ca şi mine?
Atunci, iată, suntem o pereche!
Nu spune! Ne vor pedepsi – iar tu ştii asta bine!

Ce trist – să fii – Cineva!
Atât de public – ca o broască –
Să repeţi numele cuiva – toată Vara –
În faţa unei mlaştini pline de-admiraţie prostească!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul Grăbit şi Ecoul Răbdare

pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară… şi bizară

Cine eşti tu? Mă întreabă Eu –
«Important» – ecoul ‚Grăbit’
Importanţa cea mai importantă
Cine eşti tu?
ecoul: Cine eşti tu
– aleea 4 piatra 5 stratul 968

lumina absolută este muzică –
auzi? Doar ea este muzică
Cine eşti tu… ecoul ‚Răbdare’
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea – Florin
Arlechina – Arlechin şi
vreau linişte
vreau netezime – mie nu mi-e frică
vreau vertical
plouă dinspre ţărână în cer
vreau ce nimeni n-a mai vrut
cine eşti tu, cine sunt eu
la început
scufundaţi în colinda lui ler
în răsăritul dintâi
în floarea de lămâi, în norul…
care?
…alege tu.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iubito...

Tu iubito o ştii bine
Tu eşti dor, eşti dor de mine
Tu eşti dor, eu sunt iubire
Tu eşti freamăt, eu simţire.

Tu eşti raza albă-a lunii
Tu eşti izvorul minunii
Tu eşti vis şi armonie
Tu eşti vers, eu poezie.

Tu a vieţii mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Eşti şi floare şi femeie.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extras dintr-un discurs al lui Malcom X

Când sunt abia născut, sunt negru –
Când cresc adult, sunt negru –
Când stau la soare, sunt negru –
Când sunt speriat, sunt negru –
Când sunt bolnav, sunt negru –
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naşti, eşti roz –
Când creşti adult, eşti alb –
Când stai la soare, eşti roşu –
Când răceşti, eşti vânăt –
Când te sperii, eşti galben –
Când eşti bolnav, eşti verde –
Când mori, eşti cenuşiu –
Iar tu-îmi spui mie coloratule?

poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!