Lizuca și grădina fermecată
Lizuca s-a făcut mică, și sare-n grădină,
Întâlnește o furnică, drăguță și fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine ești, nu ești furnică, nu te cunoștem,
Ai și tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, și-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbești, suntem prăpădite
Rămâi și doar ne privești, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau și peste mâțișori, căzuți la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâțișor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, și toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, și tu n-ai putut?
- Eu sunt mâțișor plăcut, și sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, și sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, și te pun în apă
Ești căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine ești, nu ești o floare, nu ești nici furnică
Ai picioare mișcătoare, și mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre picioare
- poezii despre furnici
- poezii despre flori
- poezii despre supărare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre mamă
- poezii despre frică
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.