Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Călătorul obosit și însetat

Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: și din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îți pierzi vremea pe-afară, țopa țop, din floare-n floare.

Bate-un vânt călduț de vară, și eu văd un călător
Se grăbește, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar pășește mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.

Acum bate la portiță, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriță, și am vocea foarte groasă;
-Așadar, este bărbat, este-n casă, nu greșesc
Și mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.

-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, și-ncuiate și se pare?
-Nu vă supărați, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, și simt că mor.

-Atunci intră, să vedem, să vedem ce boală ai
Și apoi, dacă putem, și cu inima, cum stai?
-Păi stau bine, mulțumesc, bate mai încetinit
Și-aș dori, ca să citesc, altă carte de citit?

-Apăi, dacă vrei o carte, nu prea știu ce să îți zic
Sui pe cal, mergi mai departe, și te mai oprești un pic.
-Da, dar știți, că nu am cal, și sunt tare obosit
Am un singur papagal, și care m-a însoțit.

-Atunci, pune papagalul, să vorbească pentru tine
Și să îți aducă... calul, din ogradă de la mine.
-Mulțumesc, dar să vedeți, papagalul nu vorbește
Și vă rog, să mă credeți, toată ziua – lenevește!

-Va să zică... e bolnav, și nu știe să vorbească,
Lenevește, e trândav; știe vorba păsărească?
-Nnu... prea știe, sau nu știu, poate știe... mititelu,
Mă privește, este viu, și latră... precum cățelu.

-Aha-ha, am înțeles, a trăit printre căței
Și acum, el, a purces, să-mi fure... căluții mei?
-Vă-nșelați, nu suntem hoți, n-am venit să vă furăm
Am venit, de vrei, și poți, să ne lași să înserăm...?

-Intr-atunci, în a mea casă, îți aprind o lumânare
Pune-te ușor la masă, să îți pregătesc mâncare.
-Vai ce suflet mare-aveți, așa om, n-am mai văzut
Poate-mi spuneți, ce sunteți, și de unde-ați apărut?

-Păi de unde să apar, eu aici stau, locuiesc
Îmi duc viața cu amar, pentru voi: că vă iubesc!
-Vai ce suflet mare-aveți, meritați o cas㠖 vilă,
Lăutari și cântăreți, și nu o casă... umilă...?

...
-N-am nevoie, de o casă, casă mare, balamuc;
Am nevoie, doar de-o masă, și de scris să mă apuc.
-Aha, sunteți scriitor, am știut noi ce sunteți,
Vreți... să fiți nemuritor, și toată ziua scrieți?...

-Te înșeli, mai am grădină, mai am multe animale,
Dacă vrei... am și pișcină, pentru obosita-ți cale?
-O piscină?... nu se poate, nu o văd, și mă mințiți:
Eu vă văd... un rupte coate, și tare sărac... trăiți.

-Uită-te puțin mai bine, sau întreabă... papagalul
Care te-a-nsoțit la mine, sau de nu: întreabă calul?
-Domnule, cine sunteți? Văd că sunteți suflet bun
Și cal, văd, că nu aveți, și păreți, a fi...

-Nebun, cred c-ai vrut a spune, și cred că te-ai rușinat
Iată, a-nceput să tune, și afară, a plouat!
-Domnule, afară-i soare, soarele-i la asfințit
Este o căldură mare, și iar cred că... m-ați mințit?...

-Nu te mint, vedere n-ai, eu trăiesc în viitor
Am pișcină, am și cai, și muncesc pentru popor.
-Domnule, nu te-nțeleg, am crezut că ești om viu
Răgușit, glasul îmi dreg, și îți spun... că ești diliu!

-Ha, ha, ha, ce glumă bună, unde vrei să mi te duci,
Căci afară, plouă, tună, și tu esti, doar în papuci?...
-Ai dreptate, plouă tare, și cred... "c-ai", avut dreptate
Mai pune-mi, ceva mâncare: ai și cal, ai și de toate!

-Am de toate, că muncesc! Ce credeai... că sunt diliu?
Pentru voi mă străduiesc, zi și noapte să vă scriu;
Dacă vrei, să mă citești, te rog să nu fii zgârcit:
Domnului, să-i mulțumești, că ți-a dat, cărți, de citit!

poezie de (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Greierele și furnica

Cri, cri, cri, sunt necăjit
Stau aici și mă gândesc,
Frigul iernii a venit
Și cred că mă prăpădesc.

- Vai de tine greieraș
Milă îmi este de tine,
Ești plăpând și copilaș
Și nemiloasa iarnă vine.

- Cine ești, de mi-ai vorbit?
Eu sunt greierele mic,
Frigul m-a înțepenit
Nu pot misca, nici pic!

- Uită-te aici în jos
Eu sunt micuța furnică,
Iar tu, greiere frumos
Nu vrei, vii la "mămica"?

- Nu te văd, cine-mi vorbește?
Unde-mi ești, "mămico"?
Cald și vară nu mai este...
Aha, te-am văzut... furnico!

- M-ai văzut, dar nu sunt mare
Sunt mai mică decât tine,
Vino, să îți dau mâncare;
Vino-n casa mea la mine...?

- Mulțumesc dragă furnică
O, ce bine-i la căldură,
Ești harnica mea "mămică";
Dă-mi ceva să bag în gură...?

- Ia de-aici, te ospătează
Am mâncare, am ce vrei,
Uită-te și vizitează
Și provizie să-ți iei.

- Mulțumesc "mămica" mea
Aș vrea rămân la tine,
Afară e iarnă grea
Și la tine-n casă-i bine...?

- Dragul meu, nu prea se poate
Trebuie... să ne gândim!
Furnicuțe, suntem toate:
Le adun, ne sfătuim...

- Mulțumesc, dragă furnică
rămân foarte dator,
Afară, fără păpica
Într-o zi, sau două, mor.

- Noi, furnicile, ne-am strâns
Greierele-l judecăm,
Căci, de mila lui am plâns;
Ce ziceți, afară-l dăm?

- Nu vă rog, fie- milă
Este tare frig afară,
Pot spune a mea idilă
Cântându-, la chitară...?

- Cântă-ne, acum, cu foc
Fericite noi să fim,
Și-obosite de-atât joc
Toată iarna, dormim.

- Eu vă cânt, cânt, cânt
Eu vă cânt neîncetat,
Afară e ger și vânt
Și pe loc aș fi-nghețat.

- Greiere, rămâi la noi
Și te-nfruptă din bucate,
Am făcut un mușuroi
De ger fim apărate.

- Mulțumesc, aici iernez
Este cald, este mâncare,
Cu chitara distrez
Fără de-ncetare!

- Greiere, îți mulțumim
Odihnește-te, de vrei,
Fericite ne simțim
Chitara, tu, când ți-o iei.

- Mulțumesc, m-am odihnit-
Toată vara pe pământ;
Eram de foame lihnit
Și acum vreau să vă cânt!

- Cântă-ne atunci, cânt vrei
Noi poate vom adormi;
Mă duc, la copii mei:
Născuți, ce vor fi.

- Mulțumesc, încă odată
Nu știam că ești regină,
Ești "mămică", minunată
Și de dragoste ești plină.

- Dragostea e lucru sfânt
Dragostea-nseamnă copii,
Fără dragoste,-n pământ
Nu poți pe pământ să fii.

- Într-adevăr, îți dau dreptate
Dragostea e lucru sfânt,
Strângi, aduni, și ai de toate
Adunate, sub pământ.

Da, toată vara au muncit
Au muncit cu drag și spor,
Gândindu-se, la iubit:
Eu, regina, să nu mor!

- Ești plină de-nțelepciune
Mulțumesc, la nesfârșit!
Sunteți furnicuțe bune
Și-n căsuță, m-ați primit.

- Vai de greierii ce n-au...
N-au căldură, n-au mâncare,
Și-nghețați afară stau:
În stare, de hibernare.

- Furnicuțo, este greu
Așa cred că ne-am născut,
Știe, numai, Dumnezeu
Ce păcate-am mai făcut.

- Noi, nu cred c-avem păcate
La rele nu ne gândim,
Suntem, suflete curate
Fericite, ne iubim.

- Furnicuțo, ai dreptate
Ne iubim, cântăm frumos,
În lume, avem de toate
Dacă le strângem de jos.

- Da, avem hrana la picioare
Dar nu vrem deloc fim,
O furnică, strângătoare
Hrană agonisim?

- Ai dreptate, vara stăm
Avem de mâncare,
Mâncăm bine și cântăm
Lenevind la soare.

- Greierilor, le spui
La vară, să se gândească,
Să-și mai pună pofta-n cui:
Iubind – muncească!

- Furnicuțo, le voi spune
Să se lase de cântare,
Și-n cămări ca să adune...
De mâncare!

Numai ... va fi cam greu
Darul nostru-i să cântăm,
cântăm, vara, mereu
Iar de tine, ... ui-tăm.

fabulă de (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Virtualul mărțișor, dăruit cu dor, scumpului meu cititor

Virtuale mărțișoare, cadouri am dat
Într-o zi cu soare, până pe-nserat.
Rămâne anul următor, să mai dăruiesc
Tot așa... un mărțișor, dar să-l tipăresc:
- Uite câte mărțișoare; cumpără-mi un mărțișor
dori această floare, sau un porcușor...?
- Lasă-mă să mă gândesc, știi că sunt zgârcit
Un cadou îți dăruiesc, cred că l-am zărit...
- La ce esti un zgârcioman, ia-mi un lănțișor?
Mai trece un an, și poate că mor.
- Aoleu, ce rea mai ești, nu-ți mai iau cadou!
Râzi, și vrei să mă prostești, și gândești -s bou?
- Tare prosticel mai ești, ești tare zgârcit
Într-o zi, părăsești, și nu-mi ești iubit?
- Sunt iubit, dar nu sunt prost, nu mă cicăli!
O să ne facem un rost, și ne vom iubi!
- Râdeam, uite, de-un... băiat, poate că îl știi,
cu banii, și e beat, vorbește prostii...?
- Orbească, cine îl știe, este-un bețivan
Râde, de a lui prostie, este un golan!
- Uite pe cine-am văzut, ce mai faci Marine?
Într-un birt noi am băut: mi-amintesc de tine!
Taci din gură... Mihăiță, că nu mă cunoști!
Că-ți închid a ta guriță... vai, cât sunt de proști!
- Unde zici, ... c-ai băut, de ce m-ai mințit?
Dar când bei, și ți-a plăcut, nu mai ești zgârcit?
- O, fă, stai că îți explic, eram supărat,
Rătăceam pe-aici... un pic, și m-am îmbătat!
- S-a-mbătat de supărare, de mai multe ori!
Cumpărase, cred, o floare, sau mai multe flori...
- Uite pe cine-am iubit, și-ncredere am avut:
Minți, și te-am descoperit, ce durere mi-ai făcut...
Pentru ce, tu, nu mi-ai spus, că-ți place bei;
Unde, cadoul l-am pus, înapoi -l iei!?...
Luați--amândoi de braț, duceți-, -necați!
Urcați- într-un laț, și vă spânzurați!
Iar dacă, mai îndrăznești, un cuvânt să-mi zici
supăr, și te trezești, peste față: plici!
- Eu mă scuzi, că n-am știut, de știam: tăceam;
Un necaz v-am făcut, și suntem, și... neam.
*
Cel ce bea și chefuiește, casă-n viață nu va face
Într-o zi, tot sărăcește, și nu îi va place:
Tot ce el agonisește, la gunoi, va zace;
Ia aminte dacă vrei, nu iubi beția:
Tu te vei trezi bei, și-ți pierzi căsnicia!
Orișicine-i bețivan, casă, nu va face:
Rămâne, fără un ban, și, sărac, va zace.

poezie de din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua îndrăgostiților 2012

Știam, știam cândva zbor
Și numai știu.
Știam, cândva să mor
De ce sunt încă viu?

Visez, visez zbor
Și mă trezesc.
De tine... mi-este dor
Și te doresc.

Văd, sau poate că visez
Văd o luminiță.
Doresc, să mă distrez
Doresc a ta guriță.

Te văd, îți văd gurița
Ești tu, ești minunată.
Te chiamă... Luminița
Departe-ai fost plecată.

Spune-mi, de ce-ai venit
De ce mă vizitezi?
Cumva, ți-ai amintit
Și vrei să te distrezi?

Spune-mi, șoptind ușor
Spune-mi, dacă mă placi.
Și dacă, ți-a fost dor
O vizită să-mi faci?

Spune-mi, cum o mai duci
Cu sănătatea, banii.
Spune-mi, că te usuci
Mi te usucă anii?

Spune-mi, tu, ce mai faci
De mult, n-ai mai vorbit.
Și spune-mi, de ce taci
De ce m-ai părăsit?

Știam, că nu-mi vorbești
Știam, știam.
Știam, că-ți amintești
Și nu greșeam.

Și eu, mi-am amintit
Mi-am amintit de tine.
Și eu, m-am tot gândit
Că Luminița-mi vine.

Ia loc te rog, și stai
Statul, e gratuit.
Poate îți vine grai
Și poftă de iubit.

Nu vrei, stai în picioare
Și cred că obosești.
Îți crește... aripioare
Și sper să te trezești.

Acum, te-ai răzgândit
Te-ai așezat pe pat.
Citesc al tău privit
Privești îngândurat.

Acum, tu, ai clipit
Și-o lacrimă îți vine.
M-atingi, ți-ai amintit
Ți-ai amintit de mine.

Acum, și eu te simt
Ești sinceră și rece.
N-aș vrea să mi te mint
Și un fior îmi trece.

Acum, te-ai răzgândit
Și vrei să te ridici
Îmi dai, ultim, privit
Și-ai vrea, ceva, să-mi zici.

Să-mi zici... că ai venit
De mine ți-a fost dor.
Ai lăcrimat, privit
Și n-ai făcut amor.

Și te-nțeg... prea bine
Ai fost a mea soție.
Porți, amintirea-n tine
O amintire vie.

Și te-nțeleg... cum ești
Cum ești, și cum vei fi.
Cu timpu... 'mbătrânești
Și vom îmbătrâni.

Și te-nțeleg... acum
Acum sau niciodată.
O vizită, un drum
O zi, îngândurată.

O zi, care o știți
O zi... deosebită.
O zi, de-ndrăgostiți
O zi, sărbătorită.

poezie de (14 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
ai plecat de tot,
Și m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Și tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îți merge bine?
Nu-ți este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Și plouă tare afară,
În casă, liniștea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
uit la poze,
mi-e dor de tine,
Și sufletul, tare mă doare,
nu ești lângă mine.

Mi-e tare foame, și-aș mânca,
Dar n-am cu cine împărți mâncarea,
Și mi se pune iarăși,
Noduri mari în gât,
Și plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viața e pustie,
În casă, lipsește gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Și mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viața, și nu o prețuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Și câți, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toți,
Și câtă tăcere după a ta moarte.
Acum plutește în casă,
Liniștea, și umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Și false stări de bine.

poezie de (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te pețesc femeie

Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.

Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.

Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.

Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.

Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?

Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.

inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?

Nu te las pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cea mai tare

Of, ce mai vară! Doamne, ce căldură!
Îmi las regina-n casă, dau o tură!
Mișcări premeditate, joc de șah?
De unde?! – vreau s-aud cuvântul "ah".

Era, azi-noapte, la televizor,
Un film cu "oh" și "ah" – credeam că mor! –
Dar uite c-am scăpat și am trăit
Să văd, la mare, înc-un răsărit.

Nu-l văd prea bine, fără ochelari
Căci am luat la mine doar dolari
Să am și eu, acolo, de-o cafea
Și, poate - cine știe? – de-altceva.

Mergeam, la malul mării, pe nisip,
Cu crăițarii cocoloș în slip,
Și-a apărut... atât de singurea!
Mai poți să zici că viața este rea?

Cum am văzut-o, am simțit în gât
Un fel de nod, dar, pasu-mi hotărât
M-a îndreptat spre ea și... am ajuns
La capătul puterii. Chiar am plâns,

Că-n tot ce-a fost, ce este și va fi
Ceva mai tare, nu știu de-oi găsi:
Atât de liniștită și bălaie,
Sirena mea... clădită din pietroaie!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori iubita mea

Am să-ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut

Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin

Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești

Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred trăim o altă realitate

Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive

Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist

Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine

În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară

Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este bine să-ți faci iarna sanie și vara car?

Ește anotimpul rece, este ger, pe cer sunt nori
Stau să văd cine mai trece, geamul are... "flori";
Trece parcă o căruță, nu o văd prea bine:
Este-o sanie, drăguță, dar nu văd și cine...

Ba, acum, văd deslușit, sania-i trasă de cai
Iar acum, s-a-nzepezit, și copiii fac, alai;
- Nene, nene, te-ajutăm... sania s-a-nțepenit
Eu zic ajutor să-ți dăm, toată noapte-a geruit?

Ies și eu iute afară, sunt copil, sunt curios
Acum gerul omoară, zăpadă multă-i pe jos;
Râd copiii, se distrează, caii tare se zmucesc
Neaua scârțâie, cedează, și copiii... se feresc.

Acum, sania, gonește, abia dac-o mai vedem:
Sania, parcă plutește, și veseli copii suntem;
- Ai ieșit și tu afară, vino ca să ne jucăm!
Tu n-ai mai ieșit de-aseară, și pe derdeluș ne dăm.

- Iarna asta e geroasă, mai-'nainte m-am sculat
Fac curat puțin prin casă, și când gros m-am îmbrăcat,
Am să vin și eu la joacă, îmi iau sania ce-a nouă
Care zic, c-o să vă placă, și v-o dăruiesc și vouă!

- Iute, te rugăm vii, vrem sania să-ți vedem!
Săniuș avem știi, copii mulți suntem;
Am văzut noi astă vară, tatăl tău ceva făcea
Nu prea ți-o vedem pe-afară, este îngropată-n nea?

- Ies imediat copii, și sania îmi vedeți:
Este faină, să te ții, nu trebuie -mpingeți,
Sania mi-e fermecată, singură fuge la vale
Iar când este răsturnată, voi, să vă feriți din cale!

- Vai, ce sanie frumoasă, suie-te... să te-mpingem!
Astăzi nu venim acasă, fericiți tare suntem;
Râdem și ne-nveselim, pârtia îi pregătită
Avem sanie, fugim, zăpada, îi tăvălită.

*

Copil am fost, și-mi amintesc, de sania din lemn făcută
Aș vrea copil, să mai trăiesc: de două ori și-osută!
Rămasă este amintire, și pentru că... trăiesc
Iau virtuala mea gândire, frumos, s-o viersuiesc.

poezie de din Trăiri intense... (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Însă în spate și în dragoste nu te mai întorci niciodată

[imn cu păsări]


Joaca cu inima este
un pumn de grăunțe de porumb cu care îți hrănești păsările sunt foarte flămânde
pe acolo au nevoie de oameni
așa cum oamenii
nu au nevoie decât de mătase
poate ești o prințesă și hainele de mătase te-au plictisit foarte tare
poate deasupra sunt o lună și cu soarele în nuntă este noapte este și ziuă
și pentru ei pictezi câteodată
bambusul retezat
este rost
pentru cea mai frumoasă hârtie
duhuri haìne nu te sperie
le alungi cu un pic de mătase
și așa trec zilele, cu zăpadă în ele,
și cu Samirahami marea perfectă,
prințesă a apelor străvezii, care să te iubească, și a peștilor de zăpadă, cu prințesele nopților și ale apelor,
frumusețea îți pare redundantă și albă soarele prea alb redundant și perfect,
cum spunea Platon
și dorești un alt timp și o altă eră
este o animație a pendulei
care bate
perfect
și un suflet al timpului
undeva scrâșnește moara și porumbul e bun
te plictisesc toate
unde nu se întâmplă nimic și nu este durere
cine știe cine îți este vecinul și țara și viața, pe unde foșnești cu mătase în suflet,
și de ce...
apoi amesteci culorile
cel mai frumos îți pare portocaliul și desigur bărbatul cu pielea înnegrită de soare
care poartă în spate sacul cu grâne
îl iubești pentru că nu știe să mintă cum nici tu nu o să înveți niciodată
dar
de undeva te cheamă ierburile, se pornește duhul și dumnezeu să te cheme
cum sufletele sunt chemate
și vin.
îndemni păsările către est, mereu către est și departe de tine,
și să lași treburile cu moara, cu morarul în pace,
cazi
să îți întâlnești sufletul
și să cazi
să tot cazi...
pentru că trebuie, și cuiva îți dai sufletul,
începe plângă din pântec ieși afară să te audă cerul și pământul cel nou
nu bănuiai niciodată
ai o mamă un tată nou și un cireș are nevoie de tine
apoi fabrica
îți pui șorțul faci ce trebuie ești plină de cenușă desigur cuptoarele trebuiesc îngrijite
dar și sufletul
te-ai îndrăgostit deja
și îți aduci aminte de moară de porumbeii pe care în altă viață i-ai hrănit cu porumb și zăpadă
(dacă zăpada este mai frumoasă ca apa
și dacă zăpada seamănă cu mătasea)
și
stai
sub un soare de trestie moale
că de ce ai plecat
că de ce ai plecat
și pe unde...
cireșul te alege pe aici cu frunzele însă nu îți mai aduci aminte de casă
cântările de madrigal sunt totul
și cu
vinul din strugurii graurilor și al celor pe care ei îi sperie
graurii sunt alungați poate de pasărea de pâine
de ce taci
de ce nu mai spui de unde se mai culeg astăzi rubinele
fluturii
trec prin biserici se deschid ferestruicile pictate vitraliile sunt pe aici frumoase și ireale
sunt mansarda poeților nebuni mult greșesc cu inima
Îl caută își nu Îl găsesc niciodată sau poate sufletele lor sunt grele de păsări
ne ating
vindecările mătasea și dragostea
este doar o iluzie și doar un dar de poveste
oare de ce au îngerii aripi
oare o să îi vedem așa înaripați vreodată, după ce trecem, departe
oare cine mai calcă rubinul
cineva te prinde cu o cană de apă în mână,
e bună, izvorul este bun și apa este proaspătă
ia din ea!
... dar în spate și în dragoste nu te mai întorci niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Mai mergem mult, șefu'?
Lucian: Nu știu, . De ce, te-ai plictisit cumva, ori ai obosit?
Nistor: Nu, șefu'. Dar claustrofobia mea...
Lucian: Văd că ți-ai ținut-o destul de bine în frâu până acum. Cred că mai poți rezista puțin.
Nistor: Poate. Și totuși, n-am înaintat destul? N-ar trebui facem cale întoarsă?
Lucian: O să ne întoarcem, Nis, fii liniștit! Dar nu chiar acum. Ai răbdare.
Nistor: Nu-i vorba de asta, șefu'. Dar cred că am văzut detul pe ziua de azi. Dacă vrei, putem reveni și mâine, chiar mai devreme, de dimineață și putem continua.
Lucian: Cum?! Ceilalți... Vreți să ne întoarcem chiar acum?
Mihai: Știu și eu, Luci... Poate n-ar trebui întârziem.
Lucian: Nici nu vom întârzia. Totuși, mi se pare prea devreme să ne retragem.
Alex: Poate... Dar să nu pățim ce ați pățit voi doi, săptămâna trecută... Nu se știe niciodată.
Lucian: De asta ți-e ție teamă, bătrâne?! Nu cred că ar fi o problemă. Nu de data asta. Și nici nu cred că se va întâmpla așa ceva. Dar chiar de s-ar întâmpla, acum suntem toți, în grup, îl avem și pe Robby cu noi, deci, ne-am descurca. În plus, domnul Kuny ne monitorizează, ar observa imediat s-ar întâmpla ceva, deci, n-avem de ce să ne facem astfel de probleme. Eu zic să mai înaintăm puțin, dacă tot am ajuns până aici. Voi ce părere aveți?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cușcă,
Ies voios... și-am mârâit
La un om, care mă mușcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai vezi ce te ochiesc;
Am o piatr㠖 aruncat:
Și să muști te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu cățeluș,
Nu sunt un mare dulău
Și sunt tare jucăuș...?

- Ia de-aici – puțină pâine
Văd că ești înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi ați scăpat?

- Aș vrea să îți mulțumesc,
Nu ești rău cum te credeam;
Latru și eu când vorbesc
Și din codiță-ți dădeam...?

- Ești un cățeluș cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Și te-am prins... la mine-n plasă.

- O să-ți latru foarte tare,
Am fost prins și chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Și-i bine: c-am mârâit.

poezie de (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conflict interior

E tare gheața, știu - și nu ne este bine,
E tare gheața, știu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu – și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig e că par mai puternic!
...
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau, cel puțin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!

Așa , -nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm!

poezie de din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bărbatul cel bun

Ești înalt și sexy, dup-al tău chip mor
Simt că te vreau mult, nu îmi e ușor
Îți zâmbesc, căci uite cât arăți de bine
Simt c-o să leșin aici lângă tine.
Ești un bărbat bun, după cum constat
Cu parfumul tău mintea mi-ai luat
Și mi-ai spus: iertare, pot să îți vorbesc?
Eu am zis, OK, e ceva firesc.
Te-am văzut pe-aici, vreau să te salut
Dar eu m-am scuzat timidă sunt.
Tu ai spus, nu-i bai, doar te-am salutat
Și voiam să știu de m-ai observat.
Recunosc, am zis, te-am văzut și eu
Și stau să mă-ntreb de ești genul meu.
Sunt un tip de treabă, pot să te-ocrotesc
Nu perfecțiunea e ce îmi doresc.
Dacă nu vrei asta este foarte bine,
Dar mă-ntreb îți place vorbești cu mine?
Ai zâmbit și sigur pe tine mi-ai spus
Îmi place ce văd și mă simt sedus
Cine-i norocosul să îi fii iubită?
Nimeni, deocamdată, că sunt despărțită.
Cine să te lase, fie-așa bleg?
întreb și eu, dar nu înțeleg.
Eu o fată bună sper întâlnesc
vin noaptea-acasă, în prag s-o găsesc.
Da, aud ce spui, pare cunoscut
Știu, te-ai prezentat, dar n-am reținut...
Telefonul sună, fix la el privesc
Și mă scuz spunându-ți că vreau să vorbesc.
Îmi dai al tău număr ca pe un trofeu
Și cred că e bine să ți-l dau și eu.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Polemică galinacee

În ogradă, orătănii stau grămadă la sorit,
Bate-un vând de primăvară cu miresme de iubit.
O găină cam plinuță, dar cu-apetisante forme
Ține o ședință scurtă modifice din norme:
-Un cocoș la zece fete, cine dracu-a mai văzut?
Zău, ai viață grea băiete și nu este de crezut,
C-așteptăm la rând cu ziua, să ne pigulești un pic.
Mie-mi place și-un preludiu, dar așa, nu simt nimic.

-Vai, tu ce pretențioasă-ai devenit, așa deodat!
Pentru astă ipostază, cine oare-i vinovat?
Eu aș vrea să stau cu tine, mult mai mult decât o zi,
Să-ți arăt că știu mai multe și ce tandru te-aș iubi!

-Ei, eu nu vorbesc de mine, ci pledez pentru găini.
Eu sunt viță de regină, am pretenții să te-nchini,
În genunchi să îmi faci curte și-un coteț doar pentru noi,
De ai gânduri serioase, vorbim numai noi doi!
Sau poți să-mi trimiți mesaje pe whatsapp sau pe face-book
Am așa de multe cereri, să citesc nu mai apuc.
Dar, pe ale tale toate, de-mi trimiți eu le citesc,
Mi-ai căzut cu tronc deodată și aș vrea să te iubesc.
Și am fluturi în burtică și dureri de miocard,
C-am aflat că ai matale, euroi, dolari în card.

-Ei, coniță, crezi matale că eu sunt doar un holtei
Și mă vrei doar pentru tine? Eu am droiae de femei:
Găinușe tinerele, subțirele, elegante,
Curtezane știutoare și-ncă câteva bacante.
Și copii am prin tot satul și chiar și în capitală,
Să te cuceresc pe tine nu este mare scofală.
Dar, de vrei, ca lângă mine, trăiești, bine să-mi fie,
Uite, te primesc la mine, însă la bucătărie.

-Du-te dracului, berbante, de-așa crai nu am nevoie!
Ai să vii tu, mai la iarnă, să îmi intri iar în voie,
Când ți se va goli și cardul și vei fi sărac lipit,
Să te văd cum bați la ușa-mi, amărât și jigărit.
Și atunci ți-oi trage, frate, uite-așa un șut în cur,
Pe găinile surate din ogragă, eu mă jur!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey (la interfon): Audrey, eu sunt. Nu știu dacă mă auzi, dar dacă da, te rog să nu te urci în avion, te rog. Sau știi ce, dacă te urci în avion, e în ordine pentru că o să mă faci conduc și să traversez țara asta și să stau în fața vilei părinților tăi în Beverley Hills până când o să-mi vorbești. Pentru că trebuie să-ți spun că îmi pare tare rău pentru tot și pentru că nu am fost sincer cu tine întru totul și îmi pare rău pentru înclinația mea pentru femeile mai în vârstă. Doar că a fost un an foarte ciudat pentru mine deoarece în timp ce voi toți plecați la colegiu, eu mă chinuiam să mă mențin pe linia de plutire. Și crede-, nimeni nu îți dă hărți pentru drumurile mai puțin umblate. Trebuie să mergi înainte și să pornești la drum. Dar în cele din urmă singurul lucru pe care o să-l iau cu mine, singurul lucru pe care o să mi-l amintesc din acest an ești tu. Ești o persoană uimitoare, Audrey. Și ai apărut atunci când credeam că nu o să mai iubesc niciodată și mi-ai animat viața. Știu că noi doi nu ne cunoaștem prea bine, dar, deși sunt sigur că aș putea trăi fără tine, totuși nu sunt sigur vreau asta. Așa asta e.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șah mat cu calul

- Stai vezi ce-ți fac, dacă mut un cal,
Am să-ți pun capac, în ultimul hal;
- Hai, că nu te cred, prea te-ai lăudat,
Mut, și mă reped, și calul ți-am luat;
- Atunci, mut nebunul, îți atac regina
Tu mi-l iei cu turnul, și faci ca găina;
- Cine te-a mințit, faci tu, ca o rață,
Unde te-ai gândit: șah mat - mai învăță!
- Calul tău, nu l-am văzut, ești mai bun ca mine,
Astăzi, am pierdut, și să plâng îmi vine;
- Liniștește-te, nu-i bai, este doar o joacă:
Uiți, că am doi cai, care,-n "L", atacă.

poezie de din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești așa departe...

pe cine să iubesc, poate pe tine,
dar nu te înțeleg, chiar de îți scriu în rime,
încearcă tu puțin, prin vorbe nerimate,
să îmi explici de ce, sunt singur peste noapte

tu ești aici dar simt, că-mi ești așa departe,
îți simt în infinit, un gând în altă parte,
sunt singur și în doi, mă simt străin în casă,
ce este între noi, nu-i dragostea aleasă

e ora prea târzie, să ne-amăgim în salturi,
degeaba-n poezie, eu te îmbrac în daruri,
degeaba ne privim, ai ochii plini de gheață,
cred că noi doi simțim stăm legați c-o ață

nu te întrebi de ce, tăcut ne este patul,
dormim cu ochi deschiși și ne rugăm la Naltul,
te-aud ce greu respiri, te depărtezi de mine,
ți-e frică să te-ating, te tragi mereu spre tine

încerc să te mângâi, să te întreb o vorbă,
îmi spui că e târziu și chemi o noapte oarbă,
te faci dormi dar știu, că stai doar nemișcată,
adormi într-un târziu, ești rece ca o piatră

e noapte și-i târziu, eu te păzesc de toate,
privesc dar nu te văd, prin umbre colorate,
văd nuanțele de gri și negrul ce împarte,
un loc de amăgiri și vise sfărâmate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lizuca și grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, și sare-n grădină,
Întâlnește o furnică, drăguță și fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine ești, nu ești furnică, nu te cunoștem,
Ai și tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, și-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbești, suntem prăpădite
Rămâi și doar ne privești, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute avânt
Dau și peste mâțișori, căzuți la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâțișor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, și toate mă dor?
- Am călcat fără vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, și tu n-ai putut?
- Eu sunt mâțișor plăcut, și sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, și sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, și te pun în apă
Ești căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine ești, nu ești o floare, nu ești nici furnică
Ai picioare mișcătoare, și mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, măresc.

poezie pentru copii de din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, oprește, te rog! Vreau cobor aici. Îți mulțumesc că m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbești? Cum pleci singură? Și mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Știu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu mașina, puțin mai târziu. Te rog... Ești invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puțin, să-i vezi pe Rikky și pe Nero!
Lia: Părinții tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu mașina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi și cu altă domnișoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum să-mi sfătuiești fiul, domnișoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de niște sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideți în casă! Dar sper dumneata, domnișoară, nu mai ai alte animale; cred că Rikky și Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Familie de suflete despărțită de plecarea trupurilor

Mamă, tată, voi nu știți,
mi-e greu, că vă iubesc.
gândesc: voi mă iubiți?
N-am cu cine să vorbesc!

Când apare o problemă,
Stau și mă gândesc: ce fac?
De-ar fi mama lângă mine
N-aș mai sta aici să zac.

Voi sunteți plecați departe
Știu că pentru noi v-ați dus,
Știu că vă e greu acolo
Despărțirea asta lungă
Multe rele ne-a adus.

De tine-am nevoie, mamă,
Să m-alinți, să te iubesc.
Tată, și ție-ți duc dorul!
Să-mi dai sfaturi când greșesc.

Banii voștri nu-i mai vreau!
Vreau să fiți aici, cu mine,
Singură să nu mai stau
Să ne fie la toți bine!

Și noi îți ducem dorul,
Însă viața-n țară-i grea.
Ție-ți facem viitorul,
Altfel noi nu am pleca.

Pe căldura asta mare,
stăm aici, muncim,
Nu-i ușor, tu știi prea bine!
Însă și noi te iubim!

Vrem să îți continui școala,
Să îți faci un viitor,
Să nu pleci și tu din țară,
Să nu fii biet muncitor!

Îți vrem binele din lume,
ești fiica noastră dragă,
Nu-ți putem da sfaturi bune,
Însă viața nu te-ntreabă!

poezie de
Adăugat de Bianca MarcSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai veche zi de naștere atestată documentar? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!