Poetul ca zeul
Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Și după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Șopot de izvoar
Prin timp călător.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre oracol, poezii despre moarte, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Citate similare
Cuvintele de apoi
cuvintele vorbesc o altă limbă
au toate o ambiguitate
din care nu mai înțelegem nimic,
câteodată suntem jigniți
și devenim taciturni
ne împotmolim
în sufletele altora
scormonim degeaba
prin trecut în munții de amintiri
aruncate la coșul de gunoi.
tăcerea ne astupă spasmodic
ambele urechi
văzând cum trosnesc lacrimile
pe fața unei fecioare.
vremea privește mișcată
la acest turn babel
în care cuvintele
se rătăcesc.
o altă limbă ar trebui inventată
în care cuvintele să fie mute
și să aiba miros de floare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre virginitate
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre munți
- poezii despre inventatori
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
Visez melancolii
singurătatea mă cheamă să vin acasă,
de ce să mai umblu prin lume haihui,
aș vrea să mă-nfășor în mătasea ei
ca un fluture care așteaptă să devină larvă.
toamne cu febră, dezolante, oarbe,
m-așteaptă adesea la poartă,
mă calcă în picioare ca pe-o frunză moartă.
n-am năvălit în sufletul cuiva
și n-am călcat silaba de durere,
nu am avut și nici nu am avere,
mi-e dor de mine însumi și încă de ceva.
nu știu dacă se stinge timpul lui a fi,
și nici trecutul timp al lui a fost,
vreau să fiu eu, cel care-am fost,
și să visez melancolii.
știu că nu seamăn cu străbunii
am sufletul boem de cârciumi sumbre,
și corpul meu se clatină pe umbre,
sunt un lunatic, vecin cu nebunii.
această toamnă mă sufocă sigur,
mi-a luat tot aerul ce-l respiram,
sunt pasărea ce n-are stare
și zboară singură din ram în ram.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre singurătate sau poezii despre păsări
Visez melancolii
singurătatea mă cheamă să vin acasă,
de ce să mai umblu prin lume haihui,
aș vrea să mă-nfășor în mătasea ei
ca un fluture care așteaptă să devină larvă.
toamne cu febră, dezolante, oarbe,
m-așteaptă adesea la poartă,
mă calcă în picioare ca pe-o frunză moartă.
n-am năvălit în sufletul cuiva
și n-am călcat silaba de durere,
nu am avut și nici nu am avere,
mi-e dor de mine însumi și încă de ceva.
nu știu dacă se stinge timpul lui a fi,
și nici trecutul timp al lui a fost,
vreau să fiu eu, cel care-am fost,
și să visez melancolii.
știu că nu seamăn cu străbunii
am sufletul boem de cârciumi sumbre,
și corpul meu se clatină pe umbre,
sunt un lunatic, vecin cu nebunii.
această toamnă mă sufocă sigur,
mi-a luat tot aerul ce-l respiram,
sunt pasărea ce n-are stare
și zboară singură din ram în ram.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei
zeițe, trupuri de aur,
voi aprindeți sideful și lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă și dor
trecând prin nopțile mele.
insomnaticile mele nopți
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi și muzici,
cu voi topazul
e vis.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre muzică, poezii despre lebede, poezii despre foc, poezii despre fluturi sau poezii despre femei
A trecut prin mine absența ta
a trecut prin mine absența ta
ca o aripă prin aerul rece al nopții
și acum
sentimentele se reîntorc
la sanctuarele distruse de poemele
nescrise
care stau în sertarul inimii.
poetul n-a fost acasă,
o beție sub cerul liber
pe malul râului
nimeni nu-i mai purta de grijă,
obscuritatea serii
îl copleșise,
natura toată colcăia de sunete
ca-n muzica lui Vivaldi,
ieșiseră ghioceii cu albul lor pur
și primăvara râdea la el
ca o curvă pe centură
care așteptă să fie îmbrățișată.
meteoriții cădeau în apă,
luna dansa un tangou languros
și căprioarele din vis
se lăsau la râu să sorbă
văzduhul albastru al apei.
aripa aceea a nopții fâlfâia
pe deasupra lui
ca un înger de pază
străjuind nevrotice miraje
pâna când
hainele lui de hlamindă
s-au topit în întunericul nopții.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre râuri, poezii despre aripi, poezii despre apă, poezii despre întuneric sau poezii despre îngeri
Poem otrăvit
călătorim prin vremi capricioase
și ne mutăm mereu în altă țară,
mâine suntem în alte sentimente,
decapitând teii lui eminescu,
sau spălând pietrele cu ploi acide,
dacă vine zăpada,
eu lâncezesc în patul pustiu
și mă bucur că a mai trecut o zi.
dimineața mă însoțește
o melancolie sfâșietoare
pentru că toată noaptea te-am visat
alunecând râzând
prin mâinile mele ca o viperă,
dealul acela alb
pe care noi îl suiam în fiecare sâmbătă
acum e rece si nepăstor,
s-a unit cu cerul cenușiu
într-o dulce incleștare,
topindu-se într-un timp de taină.
închiși într-un anotimp indecis,
călătorim prin vremi capricioase,
timp de pâră, plin de scârnave ocări
prădați de sfinți martiri cu moaștele de pigmei.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre tei, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Vânt în eter
vânt în eter tu mă seci,
prin surpatele gânduri,
prin iernile reci
tu te guduri
și pleci.
mă lași rece ca mare-n furtună
petrecându-ți sufletu-n mine
c-o poftă nebună.
ai trimis peste mine
numai jivine,
corabia în derivă deacum
se va zbuciuma zadarnic,
zeul furtunii pe drum
e mult mai harnic.
se rostogolește în spațiu
mireasma visului
plin de nesațiu,
se depărtează
de ochiul cuprinsului
și de amiază.
drumuri fără vânt,
parcurse ferice
cu doruri și cânt
unde mai sunt?
că luna noptilor
nu mai e lună,
stelele
nu mai sunt stele,
veghea omeneasă
o umplură
cu plânsul străvechi
plin de ură.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre vânt, poezii despre poftă, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre miezul zilei sau poezii despre marină
Tristețea mea
tristețea mea umblă peste tot,
prin orașe de provincie
uitate de timp,
prin târguri și sate de munte,
prin munții cu creste cărunte,
prin constelații
pierdute în haos
și nu-și găsește repaus...
tristețea mea - floare de lotus,
tristețea mea
cu care mă pierd în azur,
tristețea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă lași,
de ce mă mai chemi?
tristețea mea - cerșetor zdrențuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
în ora flamingo, învinsă?
nuanța de scrum
a surâsului meu,
ne-ndeamnă să fim iar prieteni,
ne cheamă la umbra de cetini,
veșnicind,
logodiți în astral,
un blestem ancestral...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sat
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre prietenie
- poezii despre plată
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ce?
de ce să plâng eu, de ce să plângi tu
regretând trecutul,
s-a rupt totul, adânc,
a căzut ca o furtună,
doar inimile noastre mai șoptesc
adevărul
care flutură netulburat
peste fruntea mea, peste părul tău,
cuvintele goale
se târăsc pe secunde
și coboară pe mormintele iluzorii
ale poemelor nescrise.
de ce să ne mai îmbrățișăm
să ne amestecăm
să murim
înveninați de șerpi
care ne umblă prin suflete.
zidul dintre noi
nu mai are ferestre,
nu mai are cer
nu mai are aer
cine știe, cine știe
poate vom învăța
că pe sub tavanul lui
răsare luna,
acum în toiul înfloririi
teiului eminescian.
poate vom poposi odată
la umbra lui
să ne citim pe tăcute poemele
reflectate în privirea ta,
în marea de albastru a ochilor tăi.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură
Eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.
te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.
și am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
și chiar în paradis.
ți-am fost mereu povară,
iubire și durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit miere.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre rai, poezii despre protecție sau poezii despre perle
Întânlire
primăvare
arborii se îndrăgostesc,
eu printre ei urc din ram în ram
spre comorile lui Avram.
acolo odată m-am întânlit cu tine,
dormeai cu tâmpla rezemată
de-o stea
și-mi spuneai
c-ai visat că amândoi căzusem în timp,
tu o visătoare
ca o mirare,
eu, plin de candori,
rătăcit prin depărtări.
după ce am desfrunzit
copacii,
s-a făcut iarnă
și sufletele noastre
s-au pierdut printre astre.
cu cât arborii erau mai mari
cu atât sufereau
inimile noastre de hoinari.
aproape de chindii
cerul în culori liliachii,
se-ntuneca
și venea o tacere
ca o mângâiere.
bucuria mea era
că sunt al tău și ești a mea.
că sunt și că ești
călători printre povești.
așteptăm o zi cu soare
eu un trubadur singuratic,
tu o femeie visătoare,
rătăcind ca doi trăzniti
printre astre și printre sfinți.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre inimă
Trupul tău
trupul tău plin de foc si zăpadă
se-aduna ca edera-n zid,
cuvintele, susur de gânduri,
se pierd într-un zâmbet arid.
plin de bucurii pătimașe,
te chem, m-adun și te strâng
din cenușă și ceață
nu știu, să râd sau să plâng
de-atâta amar și dulceață.
numele tău pe cerul de vară
e-o dulce povară,
aprinde sidef și lumină
în ziua senină
când trupul de marmoră-ncinsă
cade povară,
ființă rară,
trecănd prin nopțile mele
atât de singure și rebele.
surpriză înaripată în vise,
și-o frenezie bolnavă,
mă cheamă-n edenuri închise
cântate în muzici de slavă.
se golește timpul în mine,
ca-ntr-o clepsidră bolnavă de dor,
simt că mă mușcă jivine
și-n mine cuvintele mor.
cerul de vară duce numele tău,
în flăcări și fum,
doar părul mai are aceeași culoare
și-același parfum.
noaptea scaldă țărmuri de vise
în suflet- izvor,
am îngropat inelul la poale de codru
și, visele
care nu mor,
pe tine te vor....
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre surprize sau poezii despre râs
Mi-e dor
Mi-e dor de vară și mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu pășești prin nopțile amare
Și-mi mângâi clipa înnorată, mamă!
Mi-e dor de vară și de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!
Mi-e dor de pace și de infinit,
De pașii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...
Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroși,
De răsărit și de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoși,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.
Mi-e dor de vară, de iubiri
Și de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre ploaie, poezii despre plajă, poezii despre pace sau poezii despre nori
Peisaj diurn
în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respirația unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscolește mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujorați
de fecioare,
mă neliniștește spaima de liniște,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbește cu strălucirea ei.
lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o țară de basm,
cu cerbi și căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
făcând ceruri din ape
și inele de argint
peste umbre de dor.
cîteodată verdele
se transformă în albastru
la distanță, pe orizont,
muntele pare un fruct strivit,
prăpăstiile cioburi de azur,
iar câmpia curge la vale
ca o pasăre dincolo de timp.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre spaimă, poezii despre rouă sau poezii despre prăpăstii
Poetul din urmă
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură și besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Și plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător
Cu pietrele și roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o țară de povești
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngerești
Și verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belșugul,
Din cupe să hălădue - și rob
Ca neaua să-i lucească meșteșugul.
O țară de lumină și de vis
Poetul peste ani a căutat-o;
I-e sufletul de negură, închis
Și țara pân' acuma n-a aflat-o.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre sclavie
Ne jucăm de-a viață
Ne jucăm de-a viața-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.
Doruri dulci cântate-n stanțe,
Vise pline de-nțelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranțe,
Și le punem în eresuri.
Ne jucăm de-a viața-ntruna,
Și nu știm ce e cu noi,
De-a iubirea și de-a ura,
Înotând prin vânt și ploi.
Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând și tot sperând,
Doar seranța nu ne moare
Și murim cu ea în gând.
Una e cărarea vieții
Și e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeții,
Nu ne luăm cu ea la trântă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot
Cioran
de ce plângi, maestre,
și privești printre ferestrele copacilor
lumea
care se-neacă într-un timp efemer?
lacrima ta e picur de lună
pe roua nopților de vară;
glsul tău- dangăt de clopot
ce bate
într-un oraș medieval
cu turle, ogive, creneluri și ciori;
dorul tău- călător,
rătăcit pe neunde,
cerșind o clipa de fericire
printre mormintele cimitirelor
uitate de vreme;
chipul tău- mucenic răstignit
la răscruce de drumuri
cu ochii scoși
de barbare cohorte de iluzii;
gândul tău,
pasăre rătăcită pe catarge-n derivă
într-o mare ce se zbuciumă;
vântul îți suflâ-n oase
de necaz și de vântoase;
din cavoul tău din stei
a rămas o rază caldă,
un suspin ce urcă-n zări
raza dulce-a dimineții
care mi-a-nvrăjbit poeții.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș
Epitaf lui Radu Cosmin
Aici zace doar scheletul
Lui Cosmin, nu și poetul.
După cât s-a cercetat,
Bardul nici n-a existat.
epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, epigrame despre existență sau epigrame despre cercetare
Lui Radu Cosmin (epitaf)
Aici zace doar scheletul
Lui Cosmin, nu și poetul...
După cât s-a cercetat,
Bardul nici n-a existat!
epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion I. Pavelescu despre poezie
Pe mormântul lui Marte
Zace-aici, cu spada ruptă,
Zeul crud, trufaș, rapace,
Sângeros răpus în luptă.
... Odihnească-se în pace!
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre pace sau epigrame despre Marte