Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cioran

de ce plângi, maestre,
și privești printre ferestrele copacilor
lumea
care se-neacă într-un timp efemer?
lacrima ta e picur de lună
pe roua nopților de vară;
glsul tău- dangăt de clopot
ce bate
într-un oraș medieval
cu turle, ogive, creneluri și ciori;
dorul tău- călător,
rătăcit pe neunde,
cerșind o clipa de fericire
printre mormintele cimitirelor
uitate de vreme;
chipul tău- mucenic răstignit
la răscruce de drumuri
cu ochii scoși
de barbare cohorte de iluzii;
gândul tău,
pasăre rătăcită pe catarge-n derivă
într-o mare ce se zbuciumă;
vântul îți suflâ-n oase
de necaz și de vântoase;
din cavoul tău din stei
a rămas o rază caldă,
un suspin ce urcă-n zări
raza dulce-a dimineții
care mi-a-nvrăjbit poeții.

poezie de (14 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pașii tăi

din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.

pasul tău e printre ierburi
un șarpesc dor legănat,
pasul tău de domnișoară,
ce se lasă greu vânat.

trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aș fura pe-un bidiviu
în caleașcă împăratească.

din văzduh îți fur privirea,
ochii cu lumina lor
și cu ei nemărginirea
și-aș fugi cu tine-n zbor...

poezie de (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O... dragă!

Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?

Crezi că-ți merit avutul
Oh, frumoasă ce ești?!
Mă accepți? Îs neștiutul...
Dragă fee, de povești!!!

Ai vrea tu să fi floare
Și din lacrimi să crești?
De-ți dau schimb la candoare
Fericiri din povești?

Ai puteri să mă rabzi,
Să-ți fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ți pun dale?

Zâmbet, pururi să fii,
Fericire eternă;
De nimic să nu știi...
Vis, real, să ai pernă.

Jur, voi fi-n veci amant,
În extaz doar să zbori!
Vin să bei în diamant,
În castel printre nori.

Și promit că de-o fi
Ca planeta să moară;
Alt loc- spațiu de vii-
O să-ți cumpăr la vară.

Viața-mi pun drept garant...
Să nu suferi de iarnă!
Zâmbet cald, epatant,
Pururi, zeii să-ți cearnă!

Și Regină să-mi fii!
Eu, ne bunul de... Rege!
Îngeri dă-mi, nu copii!
Vraja ta... să mă lege!

poezie de (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minte-mă!

minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-midin piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.

când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.

cu mult mai tristă ca înainte
îți rumegai gândurile printre cuvinte
și treceai vindecând uscăciuni,
răscolind amintirile
printre cenușă, printre tăciuni.
te jucai cu ficțiunile,
surâdeai pentru doi, pentru trei
și surâs pentru mine n-aveai.

minte-mă azi peste timp,
spune-mi că-n tine doarme
un trup străin
și c-ai vrea să se spargă
cum în apă se rupe o algă.

demult nu mai suntem noi înșine,
spațiul dintre noi
s-a dilatat,
s-a făcut țăndări...

pe coloana timpului rezemați,
doi străini, doi amanți,
tigri zvelți, ne-adulmecăm mereu,
printre culorile de după ploaie de curcubeu.
umblăm prin sahare uitate de vreme
pierduți în iluzii, scăldați în dileme...

poezie de (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cântecul lui Orfeu

încercam să ies din moarte,
parcă aș fi fost orfeu,
euridice, în ce parte
s-a rătăcit sufletul tău?

dureros și greu să țip,
euridice, să nu mori,
clepsidra a rămas fără nisip
mi s-a spart tocmai în zori.

am să-ți cânt, euridice,
și să fac din tine zeu,
printre maci, printre aglice
tot te caută orfeu.

de ești floare de cicoare,
eu sunt înger, fluture,
îți fur mierea din petale
ca să nu se scuture.

citind în zodii și-n astre,
mi-e din ce în ce mai greu,
te caută-n zări albastre
și-ți cântă veșnic orfeu.

de m-aș naște-a doua oară,
tot la tine aș ajunge
și m-aș face foc și pară...
euridice, nu mai plânge.

poezie de (31 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chipul tău de floare rară

chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.

s-au împrimăvărat teii
și miroase-a corpul tău,
te vor admira și zeii,
sete mi-e de tine rău...

cu lacrima sângerândă,
sunt și cântec, sunt și gând,
cu figura ta cea blândă,
tu ești floarea pe pământ.

ochiul meu albastru, verde,
ți-a căzut pe suflețel,
te-ar mai admira nițel,
frică mi-e a nu te pierde...

poezie de (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Sonetul unui hoinar

Înmiresmat cu fericire,
Cu buzele-mi fierbinți de dorul tău visat,
Mă plimb pe corpul tău suav,
Ca o albină pe o floare,
Hrănindu-mă cu- al tău dulce nectar,
Din roua dimineții ce-a nceput cu tine...
Răsăritul meu de soare.
Să-mi fii dulceața nopților visate
Cântând în versuri de privighetoare
Sonetul unui biet hoinar,
Incert, necontrolat și-nvăluit de fericire!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeții poezii îți scriu
și-ți împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
și-a voluptății ce-ți aștern
doar deziluzii și păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu fața ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.

atât de crudă și virgină,
veneai spre mine ca o stea
și te-am primit ca pe-o regină
în biata inimă a mea.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Paralele

Visurile,
dune mișcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.

Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranța,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.

poezie de din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câteodată

câteodată
vița deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric și pace,
o gloată de chipuri
așteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de neliniște,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poți încuia frumusețea
precum pe hoți în pușcării,
frumusețea s-a depravat,
a ieșit pe stradă
și cu virginitatea ei
a împroșcat
ferestrele și
ochii
hulpavi ai trecătorilor,
cu irisurile lor isterizate...
luciferice străluciri
și vise
cu leii dragostei
închiși în cușcă...
miracolul s-a topit
în inimile flămânde
și a spart clipa
care părea infinită...

m-am trezit printre scaune și sentimente

în dimineața acesta
m-am trezit
cu toate lucrurile aproape de mine.
eu mă plimbam printre ele,
parcă pluteam într-un vis
și cântam
cu zeii de mâna
înșuribând soarele pe cer
cu un șurub de oțel.
m-am apucat să dansez
printre scaune și sentimente,
cu tine, iubito
și deodată
între noi doi
s-a iscat un război;
tu cu sabia sufletului,
oțelită de dor,
mi-ai atins inima
și era gata să mor.

poezie de (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Romanța mortului

Paznicul mi-a-nchis cavoul
Și-am rămas afară-n ploaie...
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Și-am rămas să-mi plimb scheletul
Pe sub sălciile ude,
Ce mă cheamă
Și se-ndoaie
Să-mi sărute golul negru ce-mi plutește în orbite,
Să-mi sărute alba frunte –
Freuntea ce-mi știa secretul
Aiurărilor trăite –
Și să-mi șteargă de pe oase picăturile de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul și-am rămas în ploaie-afară.
Și-am rămas să-mi plimb scheletul printre albele cavouri
Unde-ai noștri dorm în paza lumânărilor de cear㠖
Și-am rămas să-mi plimb scheletul pe potecile pustii
Și pe crucile de piatră să cetesc ce-au scris cei vii.

Și-am cetit...
Din depărtare, vântul mi-aducea ecouri
Ne'nțelese, de orchestră
Și de voci ce cânta-n cor –
Cei ce-aveau să moartă mâine
Beau în cinstea morților!...


Vântul mi-aducea ecoul bucuriilor din lume
Iar "regretele eterne" scrise-n josul unui nume
Lăcrimau,
Ducând în albul picăturilor de ploaie
Aurul lipit pe cruce!...

Printre albele cavouri
Pe sub sălciile ude,
Ce mă cheamă și se-ndoaie
Să-mi sărute alba frunte,
Rătăcesc de-atâta vreme –
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Și-am rămas de-atunci afară!...

Unde-i paznicul?
Să vină,
Să mă vadă,
Să mă cheme,
Să-mi deschidă iar cavoul
Și s-adorm din nou în paza lumânărilor de ceară!...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de șoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Și prin cenușa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea și furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii și-amăgiri deșarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Și graiul meu va amuți curând în lumea fără șoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Chemarea inimii

Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineții se desface,
Iar tu-i privești cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace

Am să te simt în adieri de lună,
Ce își strecoară printre ramuri raza,
De parcă își dorește să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza

Te-mbrățișez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea

Am să-ți sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înțelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-ești mult prea departe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Catren prozaic

.. te -ndragostesti numai de-un tot strein- iar ce e-al tău- iubești la nebunie

și treci mereu prin armonii și chin și iar prin chin și iar prin armonie

dar vine ș-un moment când te decizi să guști din plin amar și despărțire

chiar necătând la faptul că ucizi ce-a mai rămas din viu și din iubire...

poezie de (7 mai 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii mei flămânzi

ochii mei flămânzi visau
o făptură idilică,
o speranță,
ceva care să-i bucure,
imaginile însă developau altceva,
dulcele privilegiu al unei absențe
care lua chipul unei naiade,
născută din spuma imaginației ;
în toiul acestei veri,
intra în râu
și-și îndoia trupul,
printre sălcii,
lăsându-și cămașa în iarbă,
înotând printre nuferi,
apa se juca cu sânii ei
și prin părul ei blond
curgea timpul...
din bucuria trupului ei
imaginatia mea se înfrupta
cu plenitudinea unei bucolice veri.

poezie de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Dorul nesecat

Se îmbrățișează tăcuți nori
În marea galaxie a cerului cernit
Astept ca să răsară astăzi zori
Nici suflul vântului nu a venit

Tu te-ai îndepărtat de noi
Ca într o trecere în anotimp
Ai împărțit întregul în doi
Simt rodul plin din sterpul câmp

Par inimi ce nu s-au mai văzut
Iubirea ta stă sus într-o Lună
Să fi distanță nici nu am crezut
Să te privesc ca pe o lumină

Prin raza de la curcubeu
Tu îmi transmiți că îti este bine
Mă rog la bunul Dumnezeu
Să-ti fie drumurile cu iubire pline

Raza de lumină pe față mă atinge
Bobite calde de mărgăritar
Din ochii închisi mi se prelinge
Atârnă în greutatea unui galantar

Se sparg pe buzele-mi setoase
Pe gura amar de atâta rugă
Din dor de suflete extrase
Din inima ce bate închisă într-o punga

De teamă nici nu mai respir
Să nu-ți iau gândul tău curat
Să mă transform într-un vampir
Să beau din dorul nesecat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul păsării mute

De dorul tău văd mugurii plângând
Câmpiile-nflorind pe frunte-ngândurată
Simt munții palmei drepte de-o vreme înverzind
O ciută însetată aleargă disperată.

De dorul tău mă doare primăvara
Se roagă păsări, mute, către cer mimând
Și ciuta tot aleargă din zori și până seara
Vestale aprind focul din soarele plăpând.

Simt vântul cum oftează pe frunte de pământ
Din ochi de heruvim o ploaie prinde-a curge
Și ciuta îngrozită se-neacă într-un cuvânt
Din ochiul meu cel drept o perlă se prelinge.

Daniela Vîlceanu

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel de seară

de pe picior de plai tălăngile sună,
amurgul se-așterne prin aer
răsare pe cer o față de lună
și norii-n răstoace se-adună în caier.
pastelu-nserării se jacă pe zare
și-mi toarnă în suflet tristeți ancestrale,
mi-aduce sub pleoape doar umbre bizare
mirosuri de luncă, imagini rurale,
cu satul ce doarme într-o râna pe deal,
flăcăii cântând din caval...
amintiri ce-mi stau veșnic de strajă,
freamăt de vânt printre plopii în floare,
îmi poartă în suflet o mirifică vrajă
și-o gust ca pe-o dulce savoare.
cu ochii muiați în parfumuri de gene,
iubita mi-apare din ceață și dor
din timpuri trecute, apusene
un efemer și tainic odor.
în jocul feeric de raze, răsfrângeri,
zugrăvită pe cer de-o lumină
mi-apare iubita-n cohorta de ingeri
cu chipul sibilei, suavă, divină.
tristă și plânsă, rătăcită de lume,
răsărită parcă din ceruri de ape
cu luna din țărmuri de brume,
căzutu-mi-a veșnic pe pleoape.
am dus-o în țări cu veșnică zăpadă
n-o atingă lumea trecătoare
doar ochii mei însângerați s-o vadă,
un visător sub bolta făra soare.

poezie de (3 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am ascuns

m-am ascuns într-un ochi de femeie
și de-acolo privesc lumea altfel
căci există atâta singurătate
încât și cafeneaua din bazar
și-a închis ușile.

de acolo lumea se vede ca un labirint
în care timpul nu mai este în sine
și nici cărările nu mai duc nicăieri.

acolo dansează speranța
ascunsă într-o lacrimă dulce
ce se scurge pe obrazul suav,
udând grădinile din visele noaste.

dincoace și dincolo de timp
zboară imaginea ta
ca o pasăre a singurătătii
spre ținuturi albastre
unde dragostea se logodește cu visul
și moartea cu eternitatea.

poezie de (28 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ochii de rouă

Cenușa sfântă a strămoșilor
A fost spălată de roua
Din ochii românilor prigoniți.
Schiază lacrima pe oasele gri,
Căutând eliberare, într-o rază de soare...
De aceea lumina se strigă precum un clopot...
E vuietul inimilor ce plâng!
Arat cu gândul prin cimitirul iubirii,
Cenușa tăcerii scuturată de la tâmplele cetății!
Aici a rodit pomul morții
Dat martirilor rod de lumină!
Nu-i izgoniți din mormântul sufletului vostru,
Ignoranți ai neamului românesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook