Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poetul din urmă

Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură și besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Și plânsu-i-au durerile în glesnă.

De vreme îndelungă-i călător –
Cu pietrele și roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.

A năzuit o țară de povești –
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngerești
Și verile cu umbră de cărbune.

Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belșugul,
Din cupe să hălădue - și rob
Ca neaua să-i lucească meșteșugul.

O țară de lumină și de vis
Poetul peste ani a căutat-o;
I-e sufletul de negură, închis
Și țara pân' acuma n-a aflat-o.

poezie celebră de din revista "Drum", nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!

Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Poetul șoaptelor

Poetul știe rosturi și lucruri
ale vieții din noi, din noaptea fantasmelor;
un călător printre țările mici
ale basmelor,
un mare iubitor de pisici nevăzute,
de unduiri șirete
și trucuri
tăcute.

Traducător de profesie rară
din limba vechilor uriași, din graiul atlant,
geniul magiilor apei,
un mic elefant
posesor de chei potrivite,
... hoțul de sens,
fără de țară și fără
iubite.

poezie de (21 noiembrie 2016)
Adăugat de PetruHSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul ca zeul

Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Și după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Șopot de izvoar
Prin timp călător.

poezie de (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Strada poeziei

Acum pe strada poeziei
sar mlaștinile de pe o broască pe alta...
Eu ți-am zis
ți-am zis
poetul nu mai locuiește la subsolul fulgului
și nici nu mai poartă cămașa aceea
din mătasea broaștei
pe care o spăla cu trupuri și umbre
Nu mai vorbește cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
și nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la țară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
clipească în buzunarele pietrelor
și să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ți-am zis
acum pe strada asta
sar mlaștinile și se înmulțesc
Poetul e la țară
în brațele unui graur ce stă moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Pe o frunză cât o țară

Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.

Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Din inimă

în foșnetul de cifre dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând îți iubești vrerea.

azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept vină
-mi dăruiască partea de care-mi este dor...

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Bunduri
țară (vezi și patrie)

Țara

Privind la noi, pe-acest pământ,
Am definit-o peste ani:
O țară este locul sfânt,
În care nu mai sunt țărani.

definiție epigramatică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins cu Eminescu

A nins cu neastâmpăr, sublim ca-ntr-o poveste,
Cu ochi de căprioare la geamuri luminate
Și cu albastre păsări iubindu-se în viscol
Sau mistuindu-și visul în zboruri sângerate.

A nins cu Eminescu pe liniștea de ape,
În marmuri să lucească a limbii piatră rară,
Cu irizări înalte din frământate cronici,
Ca-n foșnetul de gânduri luceferi răsară.

A nins fără pereche cu răbufniri de nufăr
Și codrii de neliniști au fremătat poeme,
Iar pe sub bolți de flăcări alaiuri de domnițe
I-au dat hlamida lunii s-o poarte peste vreme.

A nins cu dor de seară în plopii din fereastră,
Ca-n vremea când poetul, în mantia-i legendară,
Întotdeauna tânăr, strângea în palme cerul
cearnă în cuvinte ninsoarea lui stelară.

poezie de din Viscol de seară
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Veneția

Veneția – orașul lagună
Ne cheamă fim împreună.
Ne poartă sufletele
În legănare de vis,
Aromă de dragoste-adună
Și lumina din candelabrul aprins.
Chipurile mângâiate de dorul
Brizei de sentimente,
Le-nvăluie în tăcere și umbre.
Durerea lacrimii o strânge-n corseste...
Ne poartă prin viață
În dulci legănări, iar în noapte,
Ne-alungă durerile toate.
Veneția este mister uneori,
Este grădină de vis și culori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

N-aș putea ascund că de Ion Minulescu mă animă și simpatie regională... Poetul era oltean din Slatina. Pentru tot ce-i oltenesc am o slăbiciune congenitală. De-abia ieșiți din precupeție, juveții de peste Olt, deștepți, îndrăgiți și independenți, au dat dovezi de sensibilități și o scriptură renovatoare, îmi convine cred, de cea mai originală calitate. Oltenii-s febrili, valahi și Minulescu e Mistralul lor. Lăutarii de Jii, struniți-vă viorile și cântați! Poetul nu a murit!

în Tablete de cronicar (reproducere după o cronică din 1914) (1960)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Valeriu Butulescu

Poetul: Neputința mi-e scrisă în palme... Va trebui fug. Nu pot fi vânt decât în pribegie...
Lupoi: Știm că vrei fugi din țară, nenorocitule! Noi știm totul și vedem orice!
Poetul (privind în sus): Sunt orbi, Doamne! Ei văd totul și nu înțeleg nimic...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de (2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cuvinte sinucise

Am închis roua
în pleoapele mele păcătoase.
Le-am zăvorât cu lacăte
și am aruncat cheia în marea sufletului.
Mă asurzise tăcerea.
Fugeau îngerii spre bănci de țărână
și fluturii scârțâiau prin abur
de rugină.
Am rămas singură, invadată
de rouă și negură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poetul

Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!

El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!

Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!

Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!

El, poetul, e-o lume-
Surâsul lui Venus... din spume!

poezie de
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Stelică Romaniuc

Rondel de toamnă

toamna a sosit în țară
Cu ale sale bogății,
Se simte-n strugurii din vii
Ori în pălinca din cămară.

Se vede-n frunze ruginii
Ce au cărat un an povară,
toamna a sosit în țară
Cu ale sale bogății.

Și-n parcul verde-odinioară,
În care tâmple argintii
Așteaptă foștii lor copii
Să se întoarcă iar la vară,

toamna a sosit în țară.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Dandu

Poetul este turlă de cetate

Poetul care-i turlă de cetate,
și în cetate își caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
și prin aorta inimii își trece versul.

Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-și zămislește bustul în senin
ci scormonește-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.

Pentru poetul străfulgerat de viață,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.

Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranșee de lumină și infinite scări.

El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei nații,
pe-adresa noastră de fiecare zi.

Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
și pentru toate și pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.

Și ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie mai moară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Adam: Dumnezeu a murit, Maestre...
Poetul (ironic): Serios? Vrei spui că în cetatea binelui au rămas doar diavolii, cu goliciunile lor ascunse în steaguri?
Adam: Dacă Dumnezeu există, de ce nu se exprimă?
Poetul: Ți-e foame de minuni, necredinciosule! Aștepți miracole! Descumpănit, în erezia ta, vrei semne...
Adam: Aștept un gest mântuitor, de la cel hăruit mântuiască...
Poetul: Dar harul sfânt e peste tot! Dacă vrei -l vezi pe Dumnezeu, închide ochii și deschide-ți larg sufletul...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de (2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poetul a rămas (lui A. Păunescu)

A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.

În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Semințe, simțăminte
A răsădit si i-au vorbit.

A disperat, a ars
Și când s-a întamplat
Ca omul fi murit
Poetul a rămas.

poezie de din Fiare și Oameni (2012)
Adăugat de Mihai VintilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook