Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Geoffrey Chaucer

Troilus și Cresida. Cartea întâia

De Troil, rigăi Priam fiu mezin –
Cât încă sunt cu voi aici – agale
Voi depăna: cum a sorbit din plin
Iubirea cu amarurile sale
Și bucurii, și-apoi cumplita-i jale.
Ajută-mi, Tisiphona, să înstrun
Trist viersul meu ce plânge cât îl spun.

La tine strig, zeiță mult zbătută,
Furie crudă stând sub greu blestem:
Ajută-mi mie, tristă alăută
Ce-îngân, cum știu, pe-ndrăgostiți când gem.
Căci se cuvine, după cum vedem,
La om mâhnit, tovarăș negurat,
La jalnică poveste, chip surpat.

Deși robesc la robii lui Amor,
Iubirii nu cutez cu vreun temei
Să-i fac rugare pentru ajutor:
Departe-n hău e ajutorul ei.
Dar dacă doi îndrăgostiți sau trei
Găsi-vor în povestea mea vreun leac,
Sunt volnic bucurie să le fac.

Iar voi ce vă-mbăiați în bucurie,
De-aveți, vai, milă-n voi, un strop măcar,
Aduceți-vă aminte ce urgie
Ați pătimit cândva și cât amar
Au tras și alții; și socoateți, iar,
Cum înșiși voi v-ați pus Iubirii-n poartă
Spre-a nu vă fi izbânda prea ușoară.

Și vă rugați cu cei ce-s în durere,
Precum Troil – vedea-veți mai târziu –
Ca Amor să le aducă mângâiere,
Și vă rugați lui Dumnezeu-cel-viu
Să-mi dea putere să v-arăt, cum știu,
Ce chin și-amar pat robii lui Amór
În focul lui Troil, mistuitor.

Vă mai rugați cu cei ce în iubire
Nu mai găsesc nădejde nicăieri;
Cu cei pe care sar a-i clevetire
Limbi rele de bărbați au de muieri;
Rugați pe Dumnezeu din răsputeri
Degrab‘ să-i ierte de pe-acest pământ
Pe cei pe care Dragostea i-a frânt.

Și iar, cu cei întru huzur născuți,
Ca Domnul să le deie stăruință
Și har spre-a fi domnițelor plăcuți,
Într-a lui Amor cinste și credință.
Așa găsi-voi inimii priință:
Rugându-mă pentru acei ce-i știu
Robi Dragostei, și jalea să le-o scriu,

Și milă pentru ei să simt fierbinte
În inima-mi cu dinții înfrățită.
Ci ascultați acum cu luare-aminte,
Căci cale va s-apuc neocolită
Ca să vă spun de patima-îndoită
A lui Troil, pe Cresida iubind,
Și cum, trădându-l ea, muri scrâșnind.

Știm toți cum Grecii, strașnic înarmați,
Porniră cu o mie de catarge
La Troia, și ani zece-îndelungați
Bătură-n zidul ei cătând a-l sparge,
Spre-a răzbuna în ochii lumii large
Cea faptă a lui Paris ticăloasă,
Răpind-o pe Elena lor frumoasă.

Și s-a făcut că-n cel oraș era
Trăind pe-atunci un om de mare vază,
Greu prooroc, ce Calcas se numea;
Și el știa, cu mintea lui cea trează
Că pân‘ la urmă Troia va să cază
În pulberi, precum zeul său i-a spus,
Pheb, mai numit Apollo Delphicus.

Deci când aflat-a Calcas prin socoate
Și prin răspunsul de la zeu primit
Că vin cei Greci cu hoarde-înfricoșate
Menindu-i Troiei groaznicul sfârșit,
Să-și lepede cetatea s-a gândit;
Căci el știa din făcături că-n scrum
Avea să piară Troia, cum-necum.

Drept care, sub al nopții coperiș,
Cest înțelept, departe văzător,
La Greci în taberi a fugit pitiș;
Iar dânșii l-au primit curtenitor
Cu mare-închinăciune și onor,
La-înțelepciunea lui trăgând nădejde
Să-i sfătuie în orișice primejde.

Și vâlvă ce-a mai fost când s-a lățit
Din gură-n gură zvonul prin cetate
Cum Calcas de spre ei s-a hainit
Fugind la Greci, și-au strigat dreptate
Prin plată grea credinței lui călcate,
Zicând că el și neamu-i ticălos
Preavrednici sunt să ardă pân‘ la os.

Lăsase-n Troia Calcas, de această
Nemernicie-a lui neștiutoare,
Pe fiică-sa ce sta sub grea năpastă,
Căci viața și-o temea cu teamă mare,
Și nicăieri să afle vreo-îndreptare,
Căci văduvă era, și ce stingheru-i
Când n-ai prieten cărui să te jelui.

Cresida o chema pe-acea domniță,
Iar după gândul meu, în Troia toată
Mai gingașă nu se afla ființă;
Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,
Încât părea a fi din veci sculptată
Întru desăvârșire îngerească,
Și pogorâtă să ne umilească.

poezie de , traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Portable Chaucer: Revised Edition Paperback" de Geoffrey Chaucer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.99- 45.03 lei.

Citate similare

Commodus: Dacă ești cuminte, mâine seara îți spun povestea împăratului Claudius care a fost trădat de cei apropiați lui, de rudele de sânge. Șușoteau prin colțuri întunecate, plecau noaptea târziu și conspirau, dar împăratul Claudius știa că pun ceva la cale. Știa că sunt ca niște albinuțe harnice. Iar într-o noapte s-a dus la una din albinuțe, a privit-o și i-a spus: "Spune-mi ce ai făcut, albinuță harnică, de nu îi voi doborî pe toți cei dragi ție. Vei privi cum mă îmbăiez în sângele lor." Iar împăratul avea inima frântă. Albinuța îl rănise cum nimeni altcineva nu o mai făcuse. Și ce crezi că s-a întâmplat atunci, Lucius?
Lucius Verus: Nu știu, unchiule.
Commodus: Albinuță a mărturisit tot.

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

mirare

Îmi arde inima în mine
Cum arde febra lui pe tâmple
Fără de pată mi-a slujit
Mulți ani curați...
Și-acuma s-a îmbolnăvit.
Dar nu-ndrăznesc -L chem la mine
Și i-am trimis pe ai lui Iacov
Cum arde inima-n nădejde,
Că ei au zis c’a zis vine.
Dar ce rost are osteneala?
Dați fuga prieteni pe alee
Și-i spuneți doar ca șoptească...
Că și eu sunt sub stăpânire:
Și când zic unuia se duce
Și când zic vino, iute vine
Ascultă fără crâcnească!
zică doar o simplă vorbă
E plânsul meu și a mea rugă
E tot ce-l rog pentru-al meu prieten
Căci El e domn iar eu sunt slugă.

Iar Domnul se oprește-n stradă
Mirat grăiește spre-a lui Iacov:
De multe zile sunt cu voi
Și nu știu cum e cu putință
c-am căutat și n-am găsit
de ani, în voi asemenea credință.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Văduva din Nain

O văduvă era o dată
și ea un singur fiu avea
în viața asta ce-i fu dată
să-i fie drag aici de ea

pe nimeni ea n-a mai avut
ci fiul ei ce-i rămăsese
un sprijin dulce și un scut
de parcă ea însăși l-alese

dar vai — veni o vreme când
o boală crudă l-a lovit
și apoi băiatul în curând
s-a stins sărmanul și-a murit

rămase văduva acum
doar singură fără sprijin
lovită crud pe-l vieții drum
gustând al morții crud venin

a ei speranță s-a topit
în viața crudă pe pământ
când fiu-i iată a murit
aproape fiind de mormânt

s-a rupt și cerul și pământul
pe palma zilei fără milă
când în sucriu îi e copilul
cu ultim-a vieții filă

și l-au luat să-l ducă la mormânt
cu trupu-i firav în sicriu
împlinească al Domnului Cuvânt
căci nu era băiatul viu

din Nain iată din cetate
pe când pe poartă ei ieșeau
mulțimile îndurerate
ce adesea iată lăcrimau

pe văduvă văzând cum plânge
și cum se zbate-n chinul ei
cum mâinle amar își frânge
pierzându-și singurul temei

căci el i-a fost reazim și rost
băiatu acesta ce-a murit
dar azi e singură la post
cu sufletul prea greu rănit

și atunci o iată pe la poartă
Hristos Domnul se afla
și El mulțimea adunată
prin ochii Lui o sesiza

vedea cum văduva se zbate
în plânsul ei atât de amar
și lacrimi calde-ndurerate
din ochi îi cad parcă-n zadar

cu ochii Lui de Creator
văzu durerea și necazul
cum a izbit necruțător
cumplit în ființa ei talazul

și mila iată îi străpunse
și Lui Ființa și Făptura
căci pentru acesta El venise
ca trăiască viu Scriptura

di mila văduvei cuprins
o iată Domnul i-a vorbit
cu-o vorbă caldă ca în vis
văduvei cu chip rănit

nu plânge — și El s-apropiat
atunci îndată de sicriu
și așa ușor El a strigat
tinerelule — scoală-te îți spun

și glasul Lui s-a împletit
cu ochii ficși ai tuturor
iar tănărul — vai s-a trezit
părând tărâmul basmelor

și mortul iată apoi a stat
în capul oaselor cuminte
băiatul chiar a înviat
l-a Domnului sfinte cuvinte

mărie Tatălui Cel Sfânt
glorie și Lui Hristos
căci Domnul slavei prin Cuvânt
își puse amprenta aici jos

căci morții iată îi ridică
umble astăzi pe picoare
puterea Lui e veșnic sfântă
căci doar Hristos ne e salvare

și Domnul Isus văduvei i-a dat
băiatul iarăși în viață
fie Tatăl lăudat
căci El spre ceru-i ne înalță

mărire Mielului Cel Sfânt
- cânte-ntreagă omenirea
căci El și morții din mormânt
i-nvie căci este iubirea

glorie Lui Dumnezeu
slavă cinste și onoare
Lui Hristos — El Fiul Său
ce ne oferă azi salvare

poezie de (22 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avva și îngerii

Acelui avvă Getikós i-au spus,
căci se trăgea din Pontul unde-odată
Andrei, întâi-chematul lui Iisus,
a răsădit credința-adevărată.

Și povestesc de dânsul cei bătrâni
mulți veneau să-l caute-n pustie,
dar l-așteptau și șase săptămâni
ias-un ceas afară din chilie.

Cât n-ațipea, el se ruga întruna
și gropi făcuse cu genunchii-n stei,
iar îngeri de-au venit să-i dea cununa,
a aruncat cu cârja după ei.

"Să-mi dați cununa Domnul v-a trimis
când copt voi fi de marele soroc,
dar voi trăind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveți deloc!

Mai trebui timp și zdroabă, căci păcatul
atârnă greu cât anii mei pierduți
și nu voiesc creadă Nefârtatul
c-am tâlhărit cereștile virtuți.

Tu, Doamne, știi ce zic, deși ești gata
pui înaltă mila Ta proptea
nevredniciei mele ce lăsat-a
mai mult pe Tine crucea ei cea grea.

Nu-s nesmerit, ci doar pornit pe mine
și râvnitor de dragul Tău să-mi fac
până la capăt lenea de rușine,
spre-a nu părea de-atâta dar sărac.

Nu vreau vrăjmașul mândru rămână
că n-ai avut în mine cât ai pus,
ci crunt să ardă-n ciuda lui bătrână,
pe jaru-ndreptățirilor de sus!"

Târziu, când fu măsura lui deplină,
sui și avva Getikós la cer,
dar zic cei vechi vreme nu puțină
s-a mai căit în hruba lui stingher.

Și azi pe stâncă urma se mai vede
a cârjei azvârlite cu năduh...
Poveste-o fi, dar celui care-o crede –
ferice lui de-a fi sărac în duh!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid pascal" de Răzvan Codrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.99- 19.99 lei.

Judecata

Iată-ncepe judecata
aici chiar pe acest pământ
omenirea va fi gata
dup-al Domnului Cuvânt

cu-a Lui îngeri veșnic sfinți
va veni în slava Sa
și pe cei nesăbuiți
Domnul îi va judeca

articol de condamnare
iată Legea nu va fi
ci doar viața aceasta care
fiecare o primi

ce-a lucrat dar fiecare
viața cum el a trăit
în a Lui Hristos lucrare
cât de mult s-a ostenit

neamurile adunate
înaintea Lui Hristos
de El vor fi judecate
cum trăiră aici jos

Hristos îi va despărți
ca păstorul oile de capre
și El îi va răsplăti
cu-a vieții sfântă parte

pe cei ce au ascultat
și viața o trăiră
porunca cum li s-a dat
căci pe oameni îi iubiră

oile la dreapta Lui
caprele la stânga
pentru slava Domnului
cei ce au trăit Scriptura

nu va chip de scăpare
Hristos toate doar le știe
și pentru a Lui lucrare
vor primi răsplata vie

celor de la dreapta le va spune
veniți binecuvântații Tatălui Meu
căci voi în această lume
ați trăit Cuvântul Său

foame când Mie mi-a fost
de mâncare voi mi-ați dat
și ați fost mereu la post
păstrând sufletul curat

când în temniță închis
Eu am fost în suferință
pe la Mine ați venit
vii fiind dar în credință

iar bolnav când în spital
am zăcut în grea durere
voi călcând al firii val
atunci mi-ați fost mângăiere

mi-ați adus ce ați știut
hrană să mă întremați
ca un frate v-ați făcut
sănătate îmi dați

când am fost sărman lovit
și de lipsuri și de chinuri
pe la Mine ați venit
să-mi ștergeți grele suspinuri

Doamne când noi am făcut
totul iată ce ai spus
la săraci bolnavi — când ați trecut
în Numele Meu — Isus

toate Mie mi le-ați dat
a lor Mei când le-ați făcut
de Mine ați ascultat
și mi-ați dat al vost" avut

la stânga celor ce-au stat
Domnul iată le va zice
vă spun iată acum curat
de voi nu este ferice

căci am fost sub apăsare
și în temniță lovit
ați trăit în nepăsare
pe la Mine n-ați venit

și-n spital când internat
Eu am fost în suferință
pe la Mine nu ați dat
să-mi vedeți a Mea Ființă

când sărac și părăsit
am ajuns fără mâncare
nimic nu mi-ați dăruit
să găsesc în voi salvare

mergeți astăzi de la Mine
căci voi nu m-ați ajutat
când în lacrimi și-n suspine
adesea Eu m-am scăldat

Doamne când noi te-am văzut
și sărac și-n plâns amar
și bine nu ți-am făcut
nu ți-am dat nici un pahar

de apă ca Tu bei
Ființa -ți înzdrăvenești
mai aproape să ne iei
pacea să ne-o dăruiești

celor dar mai nensemnați
frați de-ai Mei voi n-ați făcut
fiți atenți și ascultați
al Meu suflet m-a durut

Eu am fost cel oropsit
și lovit căci frații Mei
nimic iată n-au găsit
în voi chiar — niciun temei

cei din stânga apoi iată
flăcărilor au fost dați
cei cu inima curată
în viață au fost lăsați

căci în Noua-mpărăție
Stăpân unde Domnu-a fi
vor trăi în bucurie
Isus îi va ocroti

căci va-ncepe o-mpărăție
de-o mie de ani pe pământ
Domn Isus unde-o să fie
că-i al Vieții Sfânt Cuvânt

El pământu-l va schimba
chiar viața pe planetă
altă față îi va da
inserând noua dietă

în sfințenie fie
predați Domnului oriunde
o viață-n armonie
sufletu spre-a ne pătrunde

glorie Lui Dumnezeu
slavă cinste Lui Hristos
căci ne-a dat Cuvântul Său
să-l trăim aicea jos

mulțumim o Tată Sfânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne schimbă pe pământ
moștenim veșnicia

poezie de (24 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou

Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an prindă vrea
Și trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?

meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am chibzuiesc
Căci Doamne, știu, fără Tine
Nimic nu pot izbutesc.

Amin

poezie de (27 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vindecări

Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
că la noi El a venit
să ne aducă fericirea

ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie

Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea

multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit

plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit

celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt

iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut să umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte

pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut

Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare

când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat

acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse

nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit

după ce a scos afară
toți străinii — i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi — și ea s-a trezit

a-nviat atunci fetița
ba umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut

Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat

pe ologi El i-a făcut
iar să fug㠗 alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge

Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina

pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare

peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca

din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară

cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau

nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii să dea rost
și atâta mângâiere

numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat

El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El dă neprihănirea
celor ce prin El învață

viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind

glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare

Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia — Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios

poezie de (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare este Dumnezeu monopolul unei religii sau vreunui presupus fiu a lui "Dumnezeu"? Pentru Iisus Hristos nu a afirmat niciodată o astfel de trăsnaie? EL a spus, eu și Tatăl unul suntem, dar tu cum de ești a doua? Cum de exiști tu și Dumnezeu? Când te-ai desprins de EL, de ai devenit sclava unei religii primitive? Oare câți dintre creștini realizează că se închină la mintea lor și nu la Dumnezeu, sau Hristos? Și ce altceva ar fi asta decât cretinism, înapoiere mentală? Pentru dintre agnosticul sau ateul care nu crede în nimic și creștinul care crede în mintea lui travestita în Dumnezeu, adevărat, adevărat vă spun, căci primii doi sunt mult mai apropiați inimii mele, sunt mult mai apropiați libertății, decât ultimul? Doar în numele unei religii cretine, oamenii sunt purtați în războaie, sunt arși pe rug, iar simbolul chinului lui Hristos și nu viața LUI, le devine o mortuară călăuză, pretinzând căci crucificarea, ne aduce aminte de chinul lui Hristos și nu de cât de cruzi și imbecili sunt oamenii. Ceea ce i s-a întâmplat acum 2000 de ani lui Hristos continuă și azi, îi fie crucificată învățătura iubirii lui, ca și cum crucificarea ar fi o virtute?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântarea lui Moise (Deuteronom 30)

Pământule, asculta spusele gurii mele,
Luați aminte ceruri, căci, iată, voi vorbi
Ca ploaia să se-arate înțelepciunea-n ele
Ca roua peste iarbă în fiecare zi.
Să nu va fie nici mintea, nici inima bolnavă,
Eu voi vesti un Nume, pe Dumnezeu cel Sfânt
Veniți ca -L cunoașteți și să-I aduceți slavă
El ne păzește viața și pașii pe pământ.

Din Legea Lui o vorbă nu poate fi ciuntită
Ea stăruie-n dreptate și-o-mparte orișicui
Credincioșia-I mare rămâne neclintită
Ea ca o stâncă este pentru poporul Lui...

Pustiu era ținutul în care rătăcise
Și-orbecăia în beznă al Domnului popor
Pierdut era când Domnul S-a arătat ca-n vise
Și i-a întins o mână venind în ajutor.

I-a-nconjurat cu milă și l-a păzit întruna
Cum vulturul păzește pe puișorii săi
El zboară pe deasupra, pe aripi totdeauna
Îi poarta și-i ferește de pietrele din văi.

Așa făcut-a Domnul cu cei aleși de Dânsul -
Și nu era în ceruri alt Dumnezeu mai viu -
Acuma ne doboară și ne îneacă plânsul
Acuma suntem iarăși cu fiarele-n pustiu.

Dar Dumnezeul ne strigă: - Veniți și n-aveți teamă,
Veniți cât nu e vremea ajunsă la sfârșit,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel care vă cheamă,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel ce v-a iubit!

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Începutul celor neprihăniți

Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit

Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit

Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos — Emanuel

Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare

Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină

Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios

De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt

În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit

Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune

Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit

Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
trăia în ascultare

Însă iată sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit

privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos

Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit — și serios
Suferit-a pe Calvar

Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi

Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești

Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios

Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculți
decât faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
— Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
— Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
— Să-mi fie orișicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani. La marginea împărăției lui mai era un alt împărat carele, cât a fost tânăr, nu se lăsase să-l bată; când cădea câte un pârjol asupra țărei sale, el se făcea luntre și punte și-și scăpa țara de nevoie; iară după ce-ajunse la bătrânețe, se supusese și el împăratului celui mare și tare, fiindcă n-avea încotro. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca împlinească voia acelui împărat de a-i trimite pe unul din fiii săi, ca să-i slujească: fiindcă n-avea băieți, ci numai trei fete. Dintr-aceasta el sta pe gânduri. Grija lui cea mare era ca să nu crează acel împărat că el este zacaș și se îndărătnicește a-i trimite vreun fiu, din care pricină vină să-i ia împărăția, iară el cu fetele lui să moară în ticăloșie, în sărăcie și cu rușine.

în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Fiul cel mai mic

Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
bată-n lumea mare doar câmpii

Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor

Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca — de la părinții săi

Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese — atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor

Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te așteaptă
Și el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun — și tatăl tău te iartă

Și iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva — că fiu-i se va-ntoarce
Și tatăl lui nerăbdător mereu l-a așteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace

Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut — creștea și tot creștea
Când tatăl îl aștepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia

Și iată chipu acela mai mare și mai mare
Cine-o fi oare — or" n-o fi chiar băiatul meu
E el — și se avântă deodată-n alergare
Și-n brațe îl cuprinse chiar pe băiatul său

O fiul meu o fiul meu — ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu și-o să-ți dărui o mantie
O fiul meu — o fiul meu iubit

Eu nu sunt vrednic ca numele -ți port
Șoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu ești fiul meu și eu îți dărui tot
Căci dragostea arde cu atâta frământare

Aduceți haina cea mai bună pentru al meu băiat
Și puneți-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă și atât m-a bucurat
Căci dorul azi face mai mult să îl iubesc

A fost pierdut — dar s-a găsit și iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă și eu în sărbătoare
Iarăși îl primesc căci nu e orișicine
E mare bucuria — o vai e atât de mare

Dar fiu ce rămase acas㠗 rămăsese-n curte
Nu vrea intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Și-averea lui întregă el și-a prăpădit

Doi oameni iat㠗 în față ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Și nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas


Și fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său și care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Știe averea — praf el a făcut

Eu văd în fiul cel mai mare — îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit — neamurile care
Își văd distrusă viața și-l vor pe-al vieții Miel
Căci vor ca să se scape de moarte și pierzare

Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Și astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deși era acas㠗 era în sine rău

El nu vedea iubirea și n-o înțelegea
Trăind dar în belșug și fără suferință
Tot că-i aparține lui — însuși el vedea
Și nu-i păsa nicicum de-a fratelui ființă

El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neștire
Așa gândi odată firea doar cum cere

Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi și chiar comori
În El să ne încredem viața-ni depindă
De-a Sale slăvi din ceruri — și nu de-ai firii zori

Și nu dar de pământ de bunuri și averi
Ci doar de Fiul Lui Isus — pe veci să fim legați
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Și ne-a luat cu Sine să-i fim pururea frați
31-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Când a părăsit trupul lui Al-Mawsili, sufletul Stăpânului Sunetului a dorit știe tot ce există pe lume în cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent și viitor, iar întru aceasta a poposit în embrionul lui Al-Kindi, Înțeleptul Islamului, lăudat fie-i numele în veci alături de cel al lui Mahomed, Profetul lui Allah. Căci, în afară de Mahomed zis Rasul, nu e suflet mai mare decât acela al Stăpânului Sunetului, care a fost negrul Sa'id ibn Misjah, apoi persanul Al-Mawsili, apoi Al-Kindi, apoi însuși Mahdi, cel ce a fost, cel ce este sub numele de Toz-Grec și cel ce va fi ca împlânte stindardul verde pentru toată veșnicia pe ruinele acestei lumi. Iar unii spun că același suflet s-a manifestat în cei paisprezece Imami, cei ascunși și cei revelați. Iar Mahdi a fost batin și zahir, a fost ocultat și s-a dezvăluit în toată măreția sa, care vine imediat după aceea a lui Dumnezeu însuși, dacă adevărat este Mahomed și el sunt identici.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Petre Ispirescu

Împăratul cel nou, cum se văzu întronat, mai întâi hotărî ca frate-său năzdrăvanul și bătrânul ce-i găzduise fie nelipsiți de lângă dânsul. Și cu ajutorul lui frate-său începu a cârmui împărăția cu înțelepciune și dreptate. Nu trecu mult și vestea se duse în toate ținuturile și în împărățiile vecinilor despre numele lor; iară supușii lor începură a-i numi: cei doi frați împărați cu minte și drepți. Când auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mânie: căci era un zăcaș de n-avea margini. Vru să-și facă seamă singur, dar n-avu curaj. Văzând însă norocul îi stă împotrivă, se potoli oarecum și se apucă iară de dăscălia lui. După o bună bucată de timp iată sosește și tatăl copiilor din călătoria cea lungă ce făcuse. Adusese cu dânsul bogății după bogății. Când află de fuga copiilor, cât p-aci era să-i vie rău, dară se stăpâni. Cercetă în dreapta și în stânga, și i se spuse toată istoria cum s-a întâmplat. Atunci el hotărî ceară dreptate pentru necinstea ce i-a făcut soția lui și pentru răul ce i-a pricinuit procletul de dascăl. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândească dreptatea potrivit cu mărimea vinei celor vinovați.

în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moșneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos și răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea și care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul și împărăteasa, și pe lângă dânșii l-au ținut până la sfârșitul vieții lui. Acum, aduceți-vă aminte, oameni buni, Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Și numai cât a gândit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și crescătorii săi, baba și moșneagul, îmbrăcați iarăși în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Fragment #23

Am fost obiectul dorinței tuturor bărbaților din Grecia,
Negociată, scoasă la mezat, devenind apoi soția lui Menelaos.
Când privesc acum înapoi, fără părtinire,
Așa cum a făcut-o și Hermione*, văd

Hermione îmi seamănă, nefericita mea fiică
Pe care am lăsat-o în urmă când am fugit.
Azi, știind asta, asemeni altor femei muritoare,
Sunt părtașă tuturor îngrijorărilor.

O, Paris, dacă m-ai putea elibera din starea asta jalnică,
Te-aș urma până la capătul lumii, te-aș însoți
Până ajungem pe țărmurile înrourate ale Troiei –
O dragoste mai lungă decât toate nopțile!

Paris era altfel, dar în vreme ce îmi atingea coapsele,
Al meu era chipul care lansa o mie de nave.
Grecii mai degrabă merg la război decât sărute buze ispititoare,
Iar acum rătăceau departe de soțiile lor.

Am fost eroina celei mai frumoase povești spuse vreodată,
Am auzit că după ce-am fost făcută, matrița de lut a fost distrusă.
Totuși, în acțiunile unor oameni atât de curajoși, rolul meu fost minor,
Iar Homer nu mi-a apreciat frumusețea.

Mai cred că nu a fost onorabil șiretlicul cu calul acela gigantic de lemn,
De necomparat cu trucul lui Prometeu, cel cu taurul.**
Au cucerit Troia și i-au distrus pe troieni, dar unul dintre ei,
Cu capul și fața acoperite de lână,

Aeneas, a scăpat din cetatea incendiată purtându-și tatăl pe umeri;
Curajul lui Hector curgea prin vinele lui, noaptea neagră
Le-a acoperit evadarea din mijlocul bestiilor care-i atacau.
Într-o zi va răzbuna nenorocirea adusă neamului său.

Am fost dusă de soțul meu înapoi în Sparta, unde mi-am reîntâlnit
Fiica, Hermione, pe care în timpul fugii mele
O măritaseră cu fiul lui Ahile***... dar, o, ce noapte a urmat!
Oreste, nepotul meu, i-a ucis bărbatul

Și s-a căsătorit cu ea – Hermione îmi moștenise frumusețea –
Și au avut un băiat, Tismaneus, care a devenit unul din marii războinici
Ai neamului grecesc –din păcate, mai rămăseseră puțini.
El a ajuns gloriosul conducător al micenienilor.


* Hermione a fost fiica Elenei din Troia și a regelui spartan Menelaos.
** Farsa de la Mecone sau Mekone jucată în beneficiul omenirii, după Hesiod, de Prometeu lui Zeus, cea cu grămada de oase ascunse sub pielea taurului.
*** Neoptolemus, fiul lui Ahile ucis după unele surse de informații de Apollo, după altele de Oreste.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legea și Viața veșnică

Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim

Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința

Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am tot strigat

Am tot strigat, — de când tot strig
îmi e și greu să tot mai spun
dar strig, căci știu că vine ziua
știți că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, — de când tot chem
și ură poate că-mi purtați
dar chem, căci știu că vine ziua,
când veți striga înspăimântați.

Am tot mustrat, — de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.

Am tot venit — și tot mai vin
să spun că încă mai e har
să spun, căci știu că vine ziua
cu plâns și țipăt în zadar.

Am tot înștiințat — și mai
răbdați-mi să vă-nștiințez
căci știu ce-aproape este ziua
cu-nfricoșatul morții crez.

Veți face și-acum tot ce vreți,
cum ați făcut și pân-acum
dar scumpul mântuirii preț
amar se va plăti cu scrum.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Însă în această noapte credinciosul împăratului, simțind ce s-a petrecut și făcându-i-se milă de nenorocita de străină, ș-a pus în gând descopere vicleșugul babei. Și cum s-a sculat împăratul și s-a pornit la vânătoare, credinciosul i-a spus cu de-amănuntul ce se petrecuse în odaia lui în cele două nopți din urmă. Și împăratul, cum a auzit aceste, pe loc a tresărit, de parcă i-a dat inima dintr-însul. Apoi a plecat ochii în jos și a început a lăcrima. Și pe când din ochii lui Făt-Frumos se scurgeau șiroaie de lacrimi, la fântâna știută, urgisita și zbuciumata lui soție scosese acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde! Și cum sta ea în preajma fântânii, numai ce iaca pe slujnica știută iarăși o aduce Dumnezeu la fântână, și când mai vede și această mare minunăție, nici mai așteaptă ia apă, ci fuga la stăpână-sa...

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook