"Samariteana"

Burlacul înrăit, Gigel,
Flămând de-amor ca o cătană,
Pândea câte-o "samariteană",
Să-şi facă milă şi de el
În dragoste cam infidel,
Dorea să fie "pe sprânceană"
Când acosta câte-o codană
Să o posede-avea ca ţel
Uzând de "latura umană"
Fătucile cu capu-n nori,
Îşi mai făceau câte-o pomană
Şi-a profitat de multe ori,
Dar ultima, cea mai sărmană,
I-a dăruit copil din flori!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul şi aşa prea gol
Şi în căderea ei foşnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade şi câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineţi,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beţi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng la fel ca voi...

mă împrăştii în cuvinte
şi m-adun şi iar m-adun,
multe nu le ţin nici minte,
se ard seci şi fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
şi atunci aşa pe-o pată
câte-o poezie ţes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu ştiu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăştii câte-o dată
şi chem luna şi-i şoptesc,
ea mă ştie ca o roată,
când cuvinte învârtesc
şi mă ştie singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbeşte, eu mocnesc
şi mă ştie din iubire
şi mă ştie din nevoi,
cu ea cad în amintire
şi-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi

Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ţi rolul într-o dramă.

Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.

Apoi sărutu-l nu-ţi mai place,
Doar a durat un anotimp.
Şi vin trădări, şi trece-un timp,
Şi-amorul singur se desface.

Arzi flori, scrisori, şi vine rândul
Să-ţi dai şi ţie însuţi foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughiţul, cu absintul.

Sunt arse pozele în rame.
Şi mâna-ţi tremură, crispată.
Şi mori, de-atâta somn, odată
Cu-acele multe flori şi dame.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Păsăret"

Când nu mai arde mândrul soare
Şi toamna vine-ncet, încet,
Ne despărţim cu mult regret,
De păsările călătoare
Pe plaiuri s-a lăsat răcoare,
Să faci azi plajă-i indecent
Ne pregătim prin ţel recent,
De a răcelilor rigoare
Iar păsări ca la o paradă,
Întregul orizont ocupă
Migrând spre zări cu mare sfadă
Şi-au mai lăsat din a lor trupă,
Doar câte-o pasăre de pradă,
Ascunsă după minijupă.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul de turmă

Când puritate se doreşte,
Excluzi şi vicii şi hoţie,
Şi mafioţi şi silnicie,
De oaia neagră se vorbeşte
E drept că se mai nimereşte
Câte-o tărcată fumurie,
Ce are pete albe-o mie
Sau negre, cum le moşteneşte
Diversitatea n-are "normă"
Nici pe la oameni, la oiţe,
Căci lumea nu e uniformă,
Se-ncurcă-adesea multe iţe,
Dar supărarea nu se curmă,
Când neagră e întreaga turmă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Povara" frumuseţii

Hulpavi ca nişte animale,
Cu foamea de hormoni lăsată,
E-adulmecată câte-o fată
De cei ce-i întâlneşte-n cale
Chemări din ochi, chemări verbale,
De multe ori e acostată
Ba uneori chiar agresată
Motivul? Farmecele sale
Ea aplecând uşor privirea,
Încearcă a-şi menţine firea
De-atâţia inşi a fost poftită
Şi din privire dezbrăcată
Încât te-ntrebi, deşi smerită,
Mai e virgină, biata fată?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitate

Crezare îi dai şi îţi ia ţel...
E infidel.
Munceşti pe bani, şi-ţi dă niţel...
E infidel...
E lup, te-ar rupe... şi-a zis... miel...
E infidel.
Arama, "gold" îţi dă-n inel...
E infidel.
Fier ruginit ţi-l dă oţel...
E infidel.
Îţi vinde clopot... clopoţel...
E infidel.
E hâd, mesaj de ghiocel...
E infidel.
Uman culcat, trezit căţel...
E infidel.
Cuţit înfipt în piept... penel...
E infidel.
Convins de vină... nu e el...
E infidel.

Broscoi orăcăind, zicând că-i brotăcel...
E infidel.
Cu avatar de rai şi traiul de măcel...
E infidel.
Război dorind, lansează porumbel...
E infidel.
Ecologist ţăran, fugit în orăşel...
E infidel.
Cerut de iscălit, la simplu bileţel...
E infidel.
"Trecut" şi c-un copil, spunând că-i nepoţel...
E infidel.
Urâtul ce-i vândut... frumos, zicând că e la fel...
E infidel.

Iubirea-mi mare, fără niciun zel...
Sunt... infidel?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste conjugală reprofilată

Îmi amintesc (Parc-a fost ieri!)
De nopţi de-amor, de voluptate...
E drept că şi-azi sunt mângâieri,
Cu câte-o... frecţie la spate...

epigramă de Victor Gorşcovăz din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Substituind femeia

Prin câte-o sticlă, cu temei,
Iubirii vrei să-i dai obol
Şi tot de ţii de gâtul ei,
S-o vezi urgent cu fundul gol.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Amurgul verii de-i aproape
Îşi face cortul cocoloş,
Sprinţară sare peste ape
În cucurigu de cocoş.

Din portul ei, doar trena verde
Pe creste lunecă pieziş,
În zare trupul i se pierde
Că-i zvon de toamnă-n stejăriş.

Octombrie. Lumina-i clară.
Purtând condurii arămii
Soseşte dânsa c-o vioară
Şi cântă strugurii în vii.

Se scaldă-n părul de codană
Brânduşele liliachii,
Din păru-i cad câte-o castană,
Gutui şi mere aurii.

Mantia-i lungă, cu cheiţe,
Ţesută-n fire de paing
Iar crizanteme şi roiniţe
Suave coapsele-i ating.

Văzduhul lacrimă a ploaie,
E soarele tot mai zgârcit,
În câte-o zi toamna-i vioaie
Dar cât de tristă-i la zenit!

Stai toamnă, nu fii prea grăbită
Că vine iarna rea pe-aici,
Ţi-oi face-n clipa zgribulită
Şosete groase şi târlici...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua animaţiei 28.10

Când păpuşa-i adormită,
La ghişeu, de multe ori,
Apelezi la câte-o mită
Sau la trasul unor sfori!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul

Toamnă –
lumini
arome
amintiri...

Alaiuri de nopţi tot mai multe
ies din ascunsele cotloane
acoperind zilele
şi visele mele din pădurile sihastre
peste care
de mult se aşternură
frunze uscate.

***

În liniştea nopţii
o lacrimă caută un chip...

Iau în braţe
cuvinte şi frunze
şi le arunc către luna plină
ca şi înspre ea
să urce lin plutind
câte-o frunză
câte-o slovă –
câte-un gând
... Şi-atunci
brusc îmi zării
pentru o clipă
chipul
în lacrima iubitei.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţii la cumpăraturi

Harul vieţii nu-l refuză,
El modern şi ea vetustă:
Ea ocheşte câte-o bluză,
El ocheşte câte-o "fustă".

epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Potter era un băiat neobişnuit din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ura vacanţele de vară mai mult decât orice altă perioadă din an. În al doilea rând, îşi dorea din tot sufletul să-şi facă temele pentru vacanţă, însă era forţat să o facă pe ascuns, în puterea nopţii. Şi pe deasupra, se mai întâmpla să fie şi vrăjitor.

J.K. Rowling în Harry Potter – Prizonier la Azkaban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul de la minister

N-aveţi un post la minister,
Să car şi eu câte-o coală?
Ştiam că totu-i efemer,
Dar mai cumpăr câte-o ţoală.

Mi-aş scoate în oraş gagica
Sau în vreun bar de cartier,
Şi mai gustoasă-ar fi berica,
De-ar fi un post la minister.

Am amici, le merge bine...
O "ard" Bamboo, Boa, Mon Cher,
Dar ce falnic îi susţine
Postul de la minister.

Mai degrabă de-astă dată
Zăreşti un OZN pe cer...
N-o s-ajung eu niciodată
În vreun post la minister.

poezie satirică de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini

... nenumărate mâini, întinse, au devenit casele...
sunt mâinile ce-au plămădit chirpiciul
ce stă într-o rână,
înmuiat de albia revărsată
şi, cum n-au gură, mâinile nu strigă,
mai îşi îngroapă din morţi,
sau ţin câte-o barbă
îmbăltită în apa lacrimilor,
sau se împreună
înspre un cer, care, tocmai el, le-a potopit
până la a le înmuia şi oasele
cu supliciul
de-a nu mai avea nicio fântână,
doar spinarea, tot mai greu apăsată...
mai speră să-şi îndrepte, încet-încet, câte-o verigă,
se împingând palme în genunchi, cu priviri înspre porţi,
de unde nimic nu vine, e-o gaură oarbă,
ca un spălat al patimilor,
ce trup şi minte şi suflet consumă
şi mâinile frânte îs sărace lipit...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşii obişnuiţi sunt disperaţi pentru că teroristul de stat Vladimir Putin a dat azi ordin de mobilizare şi încorporare a rezerviştilor cu vârsta între 18‒65 de ani pentru a se alătura armatei de terorişti care au invadat Ucraina pe 24 februarie 2022 (pa

Până-acum aplaudau
Şi pe Putin îl slăveau:
Crime, jafuri şi violuri,
Nu contau, şi nici pârjoluri.

Ruşii azi sunt disperaţi,
C-o să fie împuşcaţi;
Protestează plini de ură
Şi pe Putin îl înjură.

Ca să scape de război,
Fug din ţară, fug puhoi,
Alţii îşi rup câte-o mână,
Sau îşi taie câte-o vână.

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Da, da, grijit, Mitru Ceapă s-a simţit mai bine.
S-a dus, s-a uitat prin celar,
La râjniţă,
Că avea râjniţa acolo, de râjnea mălai,
Că erau mori puţine,
Şi-şi râjneau câte-o strachină pe zi şi-şi făceau turtă.
Aveau toţi râjniţă.

Ei, şi-a văzut omul râjniţa, şi-a vazut oile
Închise în saià, ei, găinile
Şi-a venit liniştit în casă.
S-a culcat şi şi-a dat duhul.
Am auzit dimineaţă:
- A murit şi bietul Ceapă.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân şi neliniştit

Printre puştoaice s-ar fi dus
La tratament, la Marea Neagră,
Dar medicul, cică i-a spus:
"Mai bine, ia câte-o viagră!"

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!