Tot ce respiră, tot ce are culoarea fiinţei dispare în imemorial. Am gustat oare cu adevărat odinioară seva lucrurilor? Ce savoare avea? Acum îmi este inaccesibilă - şi insipidă. Saţietate din prea mare lipsă.

Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kandinski susţine că galbenul este culoarea vieţii... Înţelegem acum de ce culoarea asta e atât de supărătoare pentru ochi.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne doară vremelnicia lucrurilor pământeşti sau inexistenţa lucrurilor cereşti. Că totul este supus pieririi, că toate sunt deşarte şi trecătoare, că totul n-are absolut nicio valoare şi nicio consistenţă; poţi avea numai regrete...

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce este îmi pare a fi o hrană pentru o tristeţe nemăsurată.

Emil Cioran în scrisoare către Mircea Eliade (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot goală? Tot goală?

mă scuturam de ieri să intru în azi
mâine pasul se va rătăci va aluneca
pe gheaţa aşteptărilor
muntele răbdării se transformă în nisip
acum oricând îmi sunt
nu mai ştiu dacă îmi eşti
fila a noua pe nouă din trei
din trei în trei crucile cresc
cimitirul se umple cu vorbe
goale golite de substanţa adevărului
mă întreb mereu dacă adevărul
nu devine goliciunea lor
a aşteptărilor în care uneori
furia înghite totul
cineva infinit vine
sita are gradaţia cea mai fină
stăm cu gurile căscate dedesubt
pălăria săracului
flămândului de adevăr creşte

tot goală? tot goală?
întreabă clovnul apoi dispare
în holul profund al fiinţei
căutându-mă

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum trebuie să plesnesc din cauza a tot ce-mi oferă viaţa şi perspectiva morţii. Simt că mor de singurătate, de iubire, de disperare, de ură şi de tot ce lumea asta îmi poate oferi.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Stingaciu Ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, altădată, în faţa unui mort, mă întrebam: "La ce i-a servit oare să se nască?", acum îmi pun aceeaşi întrebare în faţa oricărui om viu.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu simţi că marea îţi poate servi de pseudonim, n-ai gustat o clipă din singurătate.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor (1940)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secret al vieţii e să te adânceşti în iluzii, uitând că sunt iluzii. De îndată ce îţi aduci aminte ce sunt, tot farmecul dispare.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simţi?
Şi de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aş putea privi?

Fără trup oare tot eu aş fi?
Aş avea aceleaşi amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopţile şi mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viaţa asta e doar un test?

Când firul vieţii brusc s-a rupt,
Luminile uşor sau întunecat
Şi toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuţi,
Oare pentru altcineva ar mai conta?

poezie de Ciprian Ionuţ Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că

Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Şi-mi părea că vedea bine
Cu şi fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Şi siguranţă.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Şi gene prea dese
Pentru conţinuturi.

Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrăţişând.
Avea degete drepte
Şi-mi părea că era frumoasă
Cu şi fără mănuşă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Şi emoţie.
Iar acum îmi vindec îmbrăţişarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Şi piele prea aspră
Pentru mângâiere.

Cred că mi-am topit un suflet,
Simţind.
Avea formă rotundă
Şi-mi părea că visa întreg,
Cu şi fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Şi viaţă.
Iar acum îmi încerc golul fiinţei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Şi stare prea crudă
Pentru aderenţă.

poezie de Gabriela Chişcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este cu atât mai intensă şi mai profundă cu cât distanţa de persoana iubită este mai mare. Prezenţa ei fizică face din sentimentul nostru ceva prea orientat, cu o direcţie prea determinată.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului îi este inaccesibilă esenţa lucrurilor şi natura o percepe aşa cum se reflectă ea în ideea lui, trecând prin sentimentele lui: prin urmare, trebuie tot mai mult curs ideii, fără teamă de ideal.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum... nu-ţi cer,
Nu-ţi voi mai cere,
Revedere, reîntânlire!
Te voi iubi în linişte,
Şi în tăcere!
Tăcerea unei iubiri nemuritoare,
În infinita clipei arzătoare!
Şi chiar de-i ger în iarna trecătoare,
Tu eşti focul ce tot arde-n viaţa...
Viaţa asta, viaţa noastră!
Unde îmi eşti începutul,
Din nesfârsitul încă nesfârşit!
Dorinţa ce mă macină,
Între timpuri ori netimpuri!
Că atâtea rădăcini în mine ai înfipt,
Şi atâtea lacrimi din ochi s-au scurs,
Încât acum sunt tot doar uns,
Cu seva din sufletul tău!
Îmi cresc aripi pân 'la cer,
M-apropi chiar de Dumnezeu!
Şi nu-i nici un mister,
Sunt Eu... tot Eu,
Şi Tu... tot Tu,
Şi Noi... tot Noi,
Chiar şi fără de Noi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu mă interesează în mod absolut îmi pare de-o absurditate vecină cu supliciul.

Emil Cioran în Caiete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două căi se deschid în faţa bărbatului şi a femeii: ferocitatea şi indiferenţa. Totul ne arată că o vor alege pe cea de-a doua, că nu va avea loc, între ei, nicio lămurire a lucrurilor şi nicio despărţire, că vor continua să se tot îndepărteze unul de celălalt, că pederastia şi onanismul, propuse de şcoli şi de temple, vor cuprinde mulţimile, că o sumă de vicii desfiinţate vor fi puse din nou în vigoare şi că se va recurge la procedee ştiinţifice pentru a suplini randamentul spasmului şi blestemul cuplului.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detest la Iisus tot ce e predică, idee, morală şi credinţă. Să ne fi dat pace şi să nu ne mai fi tulburat cu atâtea idealuri şi credinţe. Căci idealuri şi credinţe au atâţia. Iubesc la Iisus momentele de îndoială şi de regret, clipele cu adevărat tragice din existenţa lui, care nu îmi par nici cele mai interesante şi nici cele mai dureroase. Căci dacă s-ar măsura după suferinţă, câţi n-ar avea dreptul înaintea lui să se considere fii ai lui Dumnezeu!

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea care mă alină

Eu te iubesc mai masculin, aparte,
Tu eşti aidoma unui vis plăcut,
Suntem precum o pagină de carte,
Eu un impar, tu parul absolut

Creăm un echilibru din extreme
Ce se atrag, deşi se mai resping,
Pe sânii tăi eu regăsesc de-o vreme,
Bărbatul ce devin, când îi ating

Şi tu mă laşi, în zâmbet se arată,
Tot ce e trist acum şi tot ce-a fost,
Iar eu, captiv, aştept ca niciodată,
Să îmi oferi în braţe adăpost

Mi-e dor de noi, de clipa ce-o să vină,
De tot ce am avut, tot ce va fi,
De roşul tău de buze ce alină
Regretele în clipe prea târzii

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma sfâşie tot ce este şi tot ce nu este. Cer lucrurile mângâierea mea sau cer eu de la toate să fiu mângâiat?

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiunea erotică a fiinţei noastre este o plinătate dureroasă care umple golul din noi şi din afară de noi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice-ai face pentru femeie, nu poţi avea decât un cult, chiar misogin fiind. Cu fruntea pe sâni, te despământeneşti cu tot pământul.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!