Iubirea este cu atât mai intensă şi mai profundă cu cât distanţa de persoana iubită este mai mare. Prezenţa ei fizică face din sentimentul nostru ceva prea orientat, cu o direcţie prea determinată.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înşine, ne încântăm cu voluptăţile tremurului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă şi mai pofundă cu cât distanţa de persoana iubită este mai mare.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
consideraţii, ci numai în mirări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ne înconjoară este ori un element în care trăim, ori o unealtă de care ne slujim. Cu cât ne oprim mai mult la ele, cu cât suntem mai atenţi asupra lor şi le preţuim mai mult, cu atât slăbeşte în noi sentimentul valorii proprii şi sentimentul sociabilităţii. Oamenii care se ocupă prea mult de grădini, clădiri, haine, podoabe sau alte bunuri sunt mai puţin sociabili şi mai puţin plăcuţi; ei îi pierd din vedere pe oameni, pe care nu-i uşor să-i bucuri şi să-i aduni la un loc. Nu vedem acest lucru şi în teatru? Un actor bun ne face să uităm repede sărăcia decorurilor şi, dimpotrivă, un teatru cu cât e mai frumos cu atât ne face să ne simţim mai tare lipsa unor actori de valoare.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu devin liber în adevăratul sens doar în virtutea libertăţii altora, astfel încât libertatea mea devine mai mare şi mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai mare şi libertatea lor este mai profundă şi mai extinsă.

citat clasic din Mihail A. Bakunin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND RECUNOŞTI PREZENŢA ATÂT CORPUL CÂT ŞI "eu"-L FALS INTRĂ ÎN ABSENŢĂ. Tu spui că "TRĂIEŞTI DOAR ÎN PREZENT." Mai era unul care zicea că dacă îţi mişti ochii pupilele pierzi prezenţa. Oare vezi contradicţia? Realizezi că e dualitate? Există un tu şi prezentul în care stai, nu cumva e prea mare aglomeraţia acolo? Tu eşti Prezenţa, Prezenţa nu e o acţiune, cum ar fi cea de "a sta în prezent", Prezenţa nu e corpul care face acţiunea de a nu-şi mişca pupila sau orice altă scamatorie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata unui duşman este adeseori mai justă şi mai folositoare decât aceea a unui prieten. La oameni, ura e aproape întotdeauna mai profundă decât iubirea. Privirea celui care urăşte este mai pătrunzătoare decât privirile celui ce iubeşte. Un adevărat prieten este unul şi acelaşi lucru cu tine însuţi. Dar duşmanul tău nu-ţi este asemenea ţie. Şi asta face puterea lui. Ura luminează multe lucruri, care iubirii îi răman necunoscute. Cu cât un om este mai mare, cu atât şi dragostea lui este mai mare.

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare iubire sfârşeşte în extazul morţii, fiindcă de prea mult extaz, a sfârşit viaţa. Extazul e corosiv şi distrugător, fiindcă afectează centrul a tot ce este; el e suprema indiscreţie din iubire. După el nu mai poate fi nimic, fiindcă el sfârşeşte totul. Extazul sfârşeşte şi nesfârşitul morţii. Iubirea mistică este cel mai zdrobitor exemplu. De ce elanurile mistice le succedă un sentiment penibil de neant, o ariditate a conştiinţei? Indiscreţiile ultime ale extazului, imposibilitatea ca extazului să-i mai succeadă ceva în afară de nebunie.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

citat din Valeriu Popa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţia noastră despre "frumos" s-a lărgit; nu mai credem că e un singur chip de a simţi, de a reda motivele artistice. Numai pedantismul de şcoală veche mai poate impune scriitorilor, artiştilor, o anumită direcţie, un anumit mod de înţelegere a lucrurilor. O operă nu e decât oglinda unor stări sufleteşti şi cu cât una este mai nouă, mai intensă, cu atât şi cealaltă este mai caracteristică.

Ovid Densusianu în revista "Vieaţa nouă" (1905)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât femeia se arată mai devotată, cu atât bărbatul va deveni mai lucid şi mai stăpân pe situaţie; cu cât ea este mai crudă şi mai necredincioasă, cu cât îl maltratează mai mult, cu cât se joacă mai păcătos de uşuratic cu el, cu cât arată mai puţină îndurare, cu atât mai tare va stârni voluptatea bărbatului, va fi mai iubită şi mai divinizată. Aşa a fost din toate timpurile.

Leopold von Sacher-Masoch în Venus înveşmântată în blănuri (1870), traducere de Daniela Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pierdută

M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruţătoare, intensă...
Mă-nduplec bucuriei ce plictiseşte.

poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât sacrificiul este mai mare, cu atât preţuirea este mai profundă. În timp ce sacrificiul în sine face cunoscută dimensiunea implicaţiei, urma acestuia seamănă preţuirea.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare drum are un deznodământ. Cu cât distanţa dintre noi va fi mai mare, cu atât drumul nostru va fi mai scurt.

Roberto Kuzmanovic în Manuscris propriu (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

stres

Stresul este sentimentul pe care îl simţi atunci când percepi o diferenţă între ceea ce ai şi ceea ce vrei. Cu cât diferenţa este mai mare şi cu cât chestiunea este mai importantă pentru tine, cu atât mai mare este potenţialul pentru stres.

definiţie de John E. Newman
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia în care predomină ura şi tristeţea nu este atât de vizibilă de la început, decât eventual prin aceea că face să pălească faţa. Sufletele care sunt mai pline de orgoliu şi mai neputincioase se lasă în mai mare măsură cuprinse de acest soi de mânie. Căci jignirile par cu atât mai mari, cu cât orgoliul îi face pe oameni să-şi acorde o importanţă mai mare, şi de asemenea, cu cât acordă ei o mai mare importanţă bunurilor de care aceste jigniri îi lipsesc, bunuri cărora li se acordă o importanţă cu atât mai mare cu cât oamenii au un suflet mai slab şi mai josnic, din cauză că ele depind de alţii.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât iubirea este mai puternică cu atât mai mult dezvoltă o stare de egoism. Iubirea este singurul domeniu îndreptăţit să ofere egoismului circumstanţe atenuante.

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea plină de moarte pentru ca moartea să-i mai poată adăuga ceva.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu atât din instinct, cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Şi se prea poate ca ea să nu fie decât o născocire a acelei groaze.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată viaţa nu mi-a părut demnă de a fi traită. Ea merită uneori prea mult şi alteori prea puţin. Insuportabilă în amândouă cazurile. Sinuciderea din dragoste de viaţă nu e cu nimic mai neîndreptăţită decât cea oficială şi currentă. Ba e chiar mai naturală... Raiul este o stare de sinucidere continuă, ca şi iadul. Între ele se intercalează starea de nesinucidere numită "a fi".

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!