Tot goală? Tot goală?
mă scuturam de ieri să intru în azi
mâine pasul se va rătăci va aluneca
pe gheața așteptărilor
muntele răbdării se transformă în nisip
acum oricând îmi sunt
nu mai știu dacă îmi ești
fila a noua pe nouă din trei
din trei în trei crucile cresc
cimitirul se umple cu vorbe
goale golite de substanța adevărului
mă întreb mereu dacă adevărul
nu devine goliciunea lor
a așteptărilor în care uneori
furia înghite totul
cineva infinit vine
sita are gradația cea mai fină
stăm cu gurile căscate dedesubt
pălăria săracului
flămândului de adevăr crește
tot goală? tot goală?
întreabă clovnul apoi dispare
în holul profund al ființei
căutându-mă
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre adevăr
- poezii despre creștere
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre superlative
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre munți
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.