Obsesia biografiei
Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica ușor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
orașul acesta
cu străzi singuratice și case stângace
ce se năruie la simpla închidere a ușii
cu grădini de streliția și lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude șoptind:
"Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
cu muzica ce sparge timpanul mașinilor
și fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
și bătrânul și-a dat duhul degeaba
sau chiar dacă vine
nu-i pasă
gândind că mai târziu își va vinde
și tatăl său sufletul
pentru cine știe ce afacere dubioasă)
cu liliacul din curtea căminului de fete -
orbii îi păzesc anemicele flori
prea timpurii și presimt
că Gemenii se bălăcesc în Vărsător
("E nesănătos, e nesănătos
în curând vom avea un ospăț")
cu bătrâna cocoșată
la care te strâmbai
când striga:
"O să ajungi și tu ca mine
o să ajungi!"
(După o săptămână ai căzut
și mult timp ai atârnat
de umbra bătrânei
ca o cătușă.
Dacă ar mai trăi în căsuța de sub deal
ce de lucruri ar putea să-ți mai spună)
cu prietena ce-și purta urâțenia
ca pe un portmoneu doldora de arginți
(până și ea te-a părăsit:
s-a retras în urechea unui munte
lângă un flăcău zdravăn, ea
mica, firava, pipernicita...
Când se va întoarce
cu poemele ferecate în metalele pure
mulți dintre cei rămași
vor fi dispărut)
cu feciorelnicul pat
pat de tortură
(cineva intra pe fereastră
și-ți fura nopțile)
unde te zbăteai de parcă
un prunc și-ar fi instalat scâncetele
în tine
și nu știai nici un cântec de leagăn
cu porumbeii din coliva primită cadou
la optsprezece ani
(în fiecare toamnă ucizi câte unul
și-i citești măruntaiele
poc: moare tatăl
poc: pleacă iubitul
poc, bei din sticluța cu prea puțin Neuleptil
poc, poc...)
Dar nimeni nu-mi ridică părul de pe frunte
nimeni nu mi-l dă ușor într-o parte
și orașul acesta unde
" Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
aidoma unei mări moarte
(iar orbii degeaba au prorocit
un ospăț
putreziciunea a fost prea adânc
îngropată în mine
ca să ajungă singură la suprafață)
va rămâne pentru totdeauna ascuns
ca un diamant aurit.
poezie de Denisa Comănescu din Obsesia biografiei (audiobook) (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre urâțenie
- poezii despre urechi
- poezii despre toamnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Țâști și poc
Țâști și poc... Atâta zor!
Am căzut... Puteam să mor.
Poc și țâști... Când m-am sculat
Atitudinea-am schimbat.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre schimbare sau epigrame despre moarte
Vântul pe deal
Nimeni nu poate să-mi spună bine
Nimeni nu știe la noi
Vântul acesta de unde vine
Și-unde se duce apoi.
Vine în zbor din depărtare
Și bate iute de tot
Pot să alerg oricât de tare
Să îl ajung n-am să pot.
Dar dacă sfoara eu aș lăsa
Ce zmeul mi-l ține departe
Vântul l-ar lua și l-ar purta
Timp de o zi și o noapte.
Însă oriunde îl va purta
Îl voi găsi negreșit
Și-atunci voi ști în sinea mea
Că vântul acolo-i oprit.
Și aș putea să dau de știre
Unde se duce-acest vânt
Dar unde începe-a lui rătăcire
Noi nu putem ști pe pământ.
poezie de A.A. Milne, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre știri sau poezii despre noapte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre religie sau poezii despre păr
Vânătorească
M-am tot gândit: "S-o spun sau să n-o spun?"
și-apoi mi-am zis: "De-o fi să-mi dea crezare,
momentul ăsta cred că-i cel mai bun
de spus povestea mea de vânătoare".
Și-am să v-o spun, că-ntâi april e-o zi
în care vânătorii și pescarii
au concurență mare și ar fi
chiar culmea să-i învingă "adversarii".
Povestea mea e simplă și mă jur
pe toate rațele atunci vânate,
că tot ce-a fost (cu nimeni prinprejur)
nu-i doar un banc (din cele-adevărate).
Eram cu pușca, seara, la vânat,
când a venit direct spre mine-o rață
pe care-am doborât-o de îndat'
ce am văzut-o, brusc, ieșind din ceață.
Dar ce credeți? mai vine una... poc!...
și încă una... poc!... și cade-n apă...
se-ngroașă gluma, trag, nu stau deloc,
de mă-ntrebam: "În sac, or să încapă?"
-Dar, bine-bine mă veți întreba
îți mai lăsau și ele un răstimp
să schimbi cartușe, arma a-ncărca?
-Păi ce, de asta mai aveam eu timp?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre rațe
- poezii despre victorie
- poezii despre umor
- poezii despre superlative
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipuri de frescă
Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...
Când simți stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...
Să-ți rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,
Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...
In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,
Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...
Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...
Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...
Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?
Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre negru sau poezii despre nebunie
De ce să înceapă iarăși o discuție în contradictoriu cu tatăl său, când doar ce se împăcaseră, deși, practic, nici nu fuseseră supărați. Poate doar i se păruse că tatăl lui, "blondul", îi vorbise pe un ton ușor ironic, iar dacă ar fi încetat cu amabilitățile, tot el s-ar enerva, Iulian Enka rămânând de obicei calm, nepăsător, sau doar așa părea. Lucian ocupă locul șoferului și le deschise părinților săi. Tatăl său se așeză lângă el, Diana Enka în spate. Cei doi habar n-aveau că în buzunarele hainei uniformei fiului lor se aflau cheile de la mașina directorului Institutului sau că Lucian avea permisiunea de a utiliza oricând dorește acea mașină; acum însă, o lăsase în parcare. Băiatul porni spre casă, unde ajunse în curând. Opri mașina și coborî. Era emoționat; nu trecuse pe acasă de o săptămână, iar după alte câteva, din nou nu va mai trece, pentru o perioadă mult mai îndelungată. Închise mașina în garaj și-i înapoie cheile blondului; acesta nu le luă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre vestimentație, citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre supărare, citate despre dorințe, citate despre contradicții, citate despre automobiliști sau citate despre acasă
La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie, citate despre mamă, citate despre frumusețe, citate despre seară, citate despre sat, citate despre rude, citate despre religie sau citate despre păduri
Ce vrei să spui prin: "Nu sunt pregătită pentru non-dualitate"? Mintea va susține de la naștere până la moarte că nu ești pregătită pentru Libertate. I-a hai să vedem, e cineva pregătit? Nu, nu e nimeni! Niciodată persoana nu e pregătită pentru Libertate! Nu ai observat, nici pentru moarte nu e pregătită vreodată! Dar oare pentru minte ești? Dar când ți-a fost îndesat pe gât primul gând, prima invitație la sclavie te-a întrebat cineva dacă ești pregătită? Tu ești deja Libertatea, draga mea, și libertatea nu poate fi pregătită pentru libertate! Da, pentru persoană nu ești pregătită niciodată. Nu ai observat? La cei peste 30 de ani ai tăi mintea tot timpul mai vrea o porție din tortul cu durere al devenirii. "Hai, mai ia o porție de suferință, că pentru asta ești pregătită!" Gândul niciodată nu este pregătit pentru adevăr, pentru că mama lui mintea e doar o grosolană minciună, iar tatăl lui Speranța este un iluzionist perfect.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre libertate, citate despre gânduri, citate despre suferință, citate despre sclavie, citate despre perfecțiune, citate despre naștere, citate despre moarte sau citate despre minciună
Umbra mea ...
Umbra mea, o născocire
Sau o țesătură fină,
Mă petrece-n strălucire
Doar în zilele senine.
Este fiica zămislită
Din iubirea pentru soare.
Izvorâtă din ursită,
E cu mine călătoare.
De ani mulți mi se agață
Când de trup când de veșminte.
De se tine într-o ață,
Stă în urma mea cuminte.
Fac un pas, nedespărțită,
De cu zori până în seară,
Mă urmează-nsuflețită-
Pasul ei mă înfioară.
E o șubredă făptură
Ce prin timpuri mă petrece,
Iar de am o-ncurcătură,
Nu rămâne nicicând rece.
Dacă eu mă zbat, se zbate
Cuprinsă de-aceleași spasme
Din drumul meu nu se-abate-
Nălucire e din basme.
Dacă veselă mi-e fața
Și de bucurie râde,
Umbra mea, ca și paiața,
Mă imită și surâde.
Eu mă-nvârt, ea se învârte
Ne rotim ca într-o horă,
Dintr-o parte-n altă parte
Umbra mea cu mine soră.
Speriat ca un lunatec
De ciudata companie,
Eu alerg ca un zănatec-
Poate-o scutur de sclavie...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre zile, poezii despre sperieturi, poezii despre sclavie, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Definiție
Se găsesc 23 de adolescenți,
Nici prea înalți, nici prea scunzi,
Nici prea răi, nici prea cuminți,
Nici prea slabi, nici prea activi,
Nici prea responsabili -
Asta dăunează grav sănătății!
Se adaugă 34 de ore pe săptămână -
De 4 ori câte 7 și o zi de 6 -
Din care rămân doar...
Shhh!
Se mai sparge câte un geam,
Se mai trântește câte o ușă,
Se mai aruncă cu câte o cretă,
În fine!
Apoi se obține câte un rezultat
Pe la câte o olimpiadă,
Niciodată pe măsura așteptărilor,
Se mai ia câte o notă de trecere
În lucrare,
Apoi se mai face și câte ceva bun,
Doar tre să existe un echilibru în toate!
Dar dacă-i vezi dincolo de aparență,
Vei observa 23 de suflete,
Nici prea mari, nici prea mici,
Nici prea tari, nici prea slabe,
Nici prea optimiste, nici prea pesimiste,
Însă pline de zâmbete rotunde
(Care uneori apar și-n timpul orei
)
Și de speranța că vor găsi la școală
Sprijinul, imboldul și puterea de a
Intra în vârtejul vieții,
Prietenii de suflet, dar și reperele
De care au nevoie.
E, și-n timpul orei
Dacă se mai aude câte un bip,
Sau dacă se mai uită melancolici
Pe fereastră,
Ori dacă pe chip le-a mai apărut
Câte un coș
E clar: sunt îndrăgostiți
Sau și-o doresc;
Înlăuntrul lor se poartă războaie
Mai grele decât vor ei s-o arate.
Ei, ar mai fi multe de amintit.
Ca să rezum voi spune
Că totul trebuia
Să poarte un nume,
Așa că i s-a spus
Clasa a X-a A!
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ore, poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre săptămâni sau poezii despre sănătate
Chiriași în Casa Domnului
De când cerul și pământul
își au o singură împărăție,
casa domnului e cu chirie,
iar Tatăl, ori se face, ori chiar nu știe!
Și sufletul omului e cu chirie,
însă el, sărmanul, n-are de unde să știe.
De fapt, și Universul e cu chirie,
dar asta îi altă șmecherie,
căci Universul e parte dintr-un infinit,
care n-a fost încă dibuit!
Dacă într-o zi,
și pentru conștiință
vi se va cere chirie,
păi, ca 'ntr-un fel de sinalgie,
diliti paradigma dilie -
și sesizați-L direct pe Tatăl,
ca să știe!
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre chirie, poezii despre infinit, poezii despre conștiință sau poezii despre Pământ
A dispărut din vederea mea
Stau pe țărm. Aproape de mine, o navă
își întinde velele albe în briza proaspătă și pornește către
oceanul albastru. Este un obiect de mare frumusețe și vigoare.
O urmăresc cu privirea răbdător până când atârnă ca puf de păpădie
sau ca un norișor în locul unde marea și cerul se scufundă una în celălalt.
Atunci, cineva de lângă mine spune, " Iată, a dispărut."
Unde a dispărut?
A dispărut din vederea mea. Atât. Ea are catargul,
carena și verga la fel de mari ca înainte de a trece pe lângă mine.
La fel, este nu mai puțin capabilă de-a-și purta caricul spre portul de destinație.
Diminuarea mărimii ei este în mine nu în ea.
Și chiar în momentul în care cineva spune: " Iată, a dispărut,"
sunt alți ochi care îi urmăresc sosirea, și alte voci
sunt gata să strige voioase, " Uite-o, sosește!"
Iar asta înseamnă a muri...
poezie de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre porturi, poezii despre ocean, poezii despre frumusețe, poezii despre briză, poezii despre albastru sau poezii despre alb
Pentru ***
Nu-mi pasă dacă soarta mea pe pământ
Puțin din Pământ a avut
Si dacă ani de iubire s-au frânt
In ura unui minut:
Si nici mă plâng dacă cei dezolați,
Dragă, sunt mai fericiți decât mine,
Ci că TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecător prin destine.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Edgar Allan Poe despre timp, poezii despre plâns, poezii despre minute, citate de Edgar Allan Poe despre iubire, poezii despre fericire sau citate de Edgar Allan Poe despre fericire
O tristă toamnă
Se-apropie o tristă toamnă și printre frunze ce-au căzut
Mai caut clipele trecute și toate câte am pierdut...
Într-o rugină parfumată e-nvăluit un aer cald
Cu pași nesiguri fuge vara din lacul unde mă tot scald
E trist și umed asfințitul iar soarele a plâns puțin
Și mi-a trimis o adiere a unor nopți prea lungi ce vin
Îmi fac un pat de frunze moarte și mă întind să lenevesc
În mintea-mi plină te mai caut, dar nu mai sper să te găsesc
Cum să mai cer putere vieții când am trăit și așa prea mult?
M-agăț de-un ram uscat de vreme și vântul rece îl ascult
Un cântec scurt de toamnă tristă răsună-n nopți prea lungi ce vin
Eu mă grăbesc s-ajung la tine, să-ți umplu sufletul străin...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe
Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.
La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.
Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre trecut, citate despre toamnă, citate despre tinerețe sau citate despre sărăcie
Joey: Pacey, am vrut să-l văd pe Dawson în seara asta nu pentru că pentru patru luni a fost iubitul meu, ci pentru că mi-a fost prieten aproape toată viața. Și ca prieten, l-am rănit foarte mult și nu m-am simțit mai puțin vinovată în aceste trei luni. Așa că da, am fost preocupată, m-a făcut să-mi pierd șirul gândurilor, dar inima mea? E de nestrămutat. Trei luni în care am cutreierat mări și oceane nu au reușit să o zdruncine și nici nu o să las nesiguranța ta să facă asta. Inima mea nu a plecat niciodată de pe barcă. Nu te-a părăsit niciodată. Și din câte observ nici nu o să se întâmple asta prea curând.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre prietenie, citate despre ocean, citate despre nesiguranță, citate despre iubire sau citate despre inimă
Alergând după umbre
Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori și de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviți de trecători trandafirii tăiați de pe bulevarde,
înainte de a fi puși în coșurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaș
prăbușit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanți decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniții și gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea și-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Știam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deșirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Și-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăștiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei mă stropea cu privirea albastră,
Și, îndesându-mi flori în răni, repeta:
"Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre..."
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trandafiri, poezii despre tei, poezii despre sânge sau poezii despre mâini
Dr. Cox: Și poc! A dispărut luciul mărului. Și asta e atunci când afli că fata drăguță cu care te-ai căsătorit nu mai e deloc o fată drăguță. Nu. E o devoratoare de bărbați. Și nu vorbesc despre tipul ală de "uau, uau, uite-o că vine"; vorbesc despre genul ală care îți folosește demnitatea ca pe un prosop de vase să-ți șteargă urmele bărbăției blocate în chiuvetă. Bineînțeles, se poate să o fi chinuit din când în când, dar, sincer, credeam că despre asta e vorba într-o căsătorie. Atât de mult încât la sfârșitul căsătoriei nu știu pe cine uram mai mult - pe ea sau pe mine. Stăteam și mă gândeam... de ce nu încercau prietenii noștri să se distrugă unul pe celălalt cum făceam noi. Si se pare că răspunsul e destul de simplu: Ei nu erau nefericiți... noi eram.
replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre bărbați, citate despre vorbire, citate despre sinceritate, citate despre sfârșit, citate despre nefericire sau citate despre mere
Tot
Pentru tine nui mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre sunet, poezii despre stele, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre lut sau poezii despre degete