O tristă toamnă
Se-apropie o tristă toamnă și printre frunze ce-au căzut
Mai caut clipele trecute și toate câte am pierdut...
Într-o rugină parfumată e-nvăluit un aer cald
Cu pași nesiguri fuge vara din lacul unde mă tot scald
E trist și umed asfințitul iar soarele a plâns puțin
Și mi-a trimis o adiere a unor nopți prea lungi ce vin
Îmi fac un pat de frunze moarte și mă întind să lenevesc
În mintea-mi plină te mai caut, dar nu mai sper să te găsesc
Cum să mai cer putere vieții când am trăit și așa prea mult?
M-agăț de-un ram uscat de vreme și vântul rece îl ascult
Un cântec scurt de toamnă tristă răsună-n nopți prea lungi ce vin
Eu mă grăbesc s-ajung la tine, să-ți umplu sufletul străin...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
Citate similare
Te caut, nu te găsesc
În zadar ochii-mi zâmbesc
dacă sufletul îmi plânge.
Te caut, nu te găsesc,
dorul inima îmi frânge.
Inima îmi saltă, fața îmi zâmbește,
Sufletul mă-înalță, dorul mă topește.
Gândul mă îndeamnă, la tine să vin,
Vara intră-n toamnă, cad frunze de măslin.
Ascult în tăcere, neantul îl privesc,
Descopăr mistere, dar nu te găsesc.
poezie de Dumitru Delcă (27 februarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre măslini, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre frunze
Frunze și amintiri
Sub miile de frunze de castani
Ce au căzut pe-aleile pierdute
Simt pașii tăi pierduți, triști printre ani,
Plini de-amintiri de care mi-a fost dor
Prea multe clipe dragi ascunde timpul
Ce-a-nchis în el iubirile trecute
Păstrez numai ce-a fost frumos în minte
Și cu aripi de înger mã înalț și zbor...
Castanii-au plâns cu frunze înroșite
În parcul ce-a păstrat povestea noastră
Pășesc cu teamă-n clipe-mbătrânite
Și mă așez pe-o bancă să respir
Parfumul tău îmi dă și azi târcoale
Iar ochii tăi născuți din marea-albastră
Trimit un zâmbet cald să îmi aline
Tristețea ce m-aruncã în delir...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Sărutul unui înger
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre îngeri, poezii despre roșu, poezii despre prezent, poezii despre parcuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre crengi, poezii despre zile sau poezii despre tei
Toamnă
Frunze de rugină aruncate-n vânt.
Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Și vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate țipete de corb se-aud.
Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.
Și soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluță
El își aruncă ultima rază călduță
Spre pământul îngălbenind.
E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.
E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziș nu se-aude al greierilor cânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tinerețe, poezii despre scrisori, poezii despre primăvară, poezii despre plumb sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Da
Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu...
E o jale de toamnă pe-acolo...
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze...
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate...
E toamnă, aș vrea să scriu versuri...
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zambind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă... cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu...
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă...
Eu încă nu mi-am găsit nimic...
Iți voi scrie mai pe larg altă dată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre oraș, poezii despre medicină sau poezii despre justiție
Dor
Și-aș mai sta și nu prea, foarte mult pe pământ,
Fiindcă-i toamnă târziu și-mi mai vine să plâng,
Și îmi vine să strig și-mi mai vine să mor,
Doar puțin, printre munți, fiindcă tare mi-e dor!
Mi-este dor de-amândoi, de trecut, de prezent,
Și de arborii verzi și de-un veac inocent.
Și-i târziu nu știu cum, ca să fim amândoi
Că e toamnă demult și-acum ninge pe noi.
Peste tine frumos, peste mine urât,
C-am trăit prea mulți ani într-un veac mohorât,
Peste tine puțin, peste mine mai mult,
Că aștept cam de-un veac să te-ntorci din trecut...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre ninsoare sau poezii despre munți
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre fum sau poezii despre fier
Ochii în ceață
cu cât mă despart de tine mai adânc
cu atât te sorb mai mult în pupile
închide-mi tu ochii să nu mai văd
ciorchinii ce mor vineții pe coline
și sângele meu rece
sub pielea ta îl simți?
unde te duci străină
fără o umbră de mână?
îți citesc în ochi frigul ce te cuprinde
într-o haină prea strâmtă pe trupul de nor
sunt vânturi nebune ce vin după tine
și-un murmur de frunze se-aude în gol
unde te duci desperecheată
ascunde-ți degetele sub un șal de întuneric
să te pot vedea
mânecile ți-s prea lungi
ți le târăști prin ceață
eu nu mai înțeleg nimic
tu înțelegi ceva?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre lectură sau poezii despre degete
Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Iar toamnă
Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veșnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!
Cu pași plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viața, am înteles!
În tine, sunt toate nopțile de dragoste promise.
Te scuturi de speranțe și le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniștea și puritatea ce-o trăiești,
Aduci în jurul tău doar iubire!
Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!
poezie de Liliana Andrei (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre pulberi de gânduri
trăiesc în spectacolul nefiresc al întunericului
pe ăst pământ pârjolit
unde piere iubirea și viața se stinge
în lacrimi și sânge
uneori ascult glasul anotimpurilor
în oglinda fisurată de valuri a mării
îmi caut sufletul pierdut
regăsesc doar răspunsuri eșuate
din cer curg lacrimi
prea puține, pentru astă tristă dramă
numită retoric omenire
un nor trecător a trecut întâmplător, prea departe
pescărușii au să mai vină la țărm
unii au plecat, spre alte zări, departe
îngenunchez în pulberea stelară
privesc către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre stele
......Și nu mai ajung
Pădurea îmi plânge cu frunze de-aramă
Și tot ce-a fost verde în vânt se destramă
E toamnă târzie și încă m-aștepți
Mi-e gândul pierdut și pașii incerți
Mă-ndrept către tine, fac pași înapoi
Și nici nu mai știu cum e să fim doi
Mă-nvălui în temeri și mari îndoieli
Și văd doar iubiri ce-mbracă spoieli
Sau pofte ce lasă în urmă uitare
Mă-ndrept către tine c-un semn de-ntrebare...
Mă-ndrept către tine și nu mai ajung
Ești tu prea,, departe''.... ori drumu-i prea lung?!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păduri sau poezii despre poftă
Fior
Privirea ta - cântec zurliu,
Eu am ucis cu nepăsare,
S-ajung la tine nu mai știu,
Aș vrea să vin, dar prea mult doare...
Surâsul tău - parfum de rouă,
Eu l-am deschis cu un suspin,
Te văd plângând atunci când plouă,
Dar eu la tine n-am să vin...
Și ochii tăi - safire de-aur,
Îi mai privesc și-acum în vis,
Sunt egoistă, nu te caut,
Dar te iubesc, mereu ți-am zis...
Povești mai știu despre iubire,
Dar ca a noastră alta nu-i,
Tu vrei să prinzi a mea privire
Cu o frânghie, să o-ncui.
Genele-mi plâng, doar luna știe,
Cât de aprins e focu-n mine,
Dar mă gândesc cum o să fie,
Dac-am s-ajung plângând la tine.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre ochi
Nu mă lăsa să plâng!
Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi vreau să plâng
Așa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristețea cu frunzele din crâng
Ce ne-au fost pat în nopțile supreme
Dă-mi astăzi o putere, s-adun râuri ce curg
Și să le pun în palma ta cea fină
Să-ți fiu nemărginirea aceluiași amurg
Privindu-mă zâmbind, să-mi fii lumină...
De răni nu-mi este teamă mai mult decât mi-a fost
De necrezut îmi pare azi durerea
Zile și nopți, nebune, vor trece fără rost
Spre miazănoapte alungând tăcerea
S-a stins ușor sărutul, dar noaptea n-a-nghițit
Puterea lui... e-n frunzele din crâng...
Dă-mi ochii tăi iubite, cu-albastrul infinit
Iubește-mă, nu mă lăsa să plâng!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Căutări
Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:
Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut și trist mai rătăcesc puțin
Rugându-mă și-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am așteptări
Printre atâtea strofe și cântări.
Când, în sfârșit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre valoare, poezii despre sfârșit sau poezii despre Pablo Picasso
Căutări
Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:
Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut și trist mai rătăcesc puțin
Rugându-mă și-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am așteptări
Printre atâtea strofe și cântări.
Când, în sfârșit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă tristă...
E toamnă tristă și rece, azi, în sufletul meu,
Amintiri fluturând ca frunze ruginii în vânt,
Imagini uitate-mi trimite, în vis, Dumnezeu,
Mă zbucium rănit ca o pasăre și mă frământ...
Pierdute-s, de-acum, primăverile tinereții,
Iubirile fâlfâie, ca fluturi, peste bujori,
Copilăria-i un vis, sunt în amurgul vieții,
Totul pare, azi, cenușiu și lipsit de culori...
Iubirile toate părăsitu-m-au, rând pe rând,
Amintirea lor mai licăre doar în versul meu,
Încă mi-e inima flacără și trupul flămând,
Numai condeiul îmi pare, azi, mai mai trist și mai greu...
Uneori mâna îmi cade și ea pe hârtie,
Pleoapele-mi obosite se-nchid, rând pe rând,
Te visez atunci, încă tânără și zglobie,
Sărutându-ți trupul, ochii și gura, când și când...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri sau poezii despre trup și suflet
Altă toamnă
O altă toamnă bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin acum, la început de toamnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.
În mintea mea s-așază în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți de toamnă austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
O, tren nebun al tinereții mele,
ajuns în gara vieții prea târziu,
aș da din anii mei, numai știu
că-mi readuci iubitele rebele.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări sau poezii despre început
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
De toamnă
Vezi, a început să plouă și umbra ta e vie
Sunt rătăciri venite din trecut,
Doar picuri mari și Beatles mai ascult
În nopțile de lungă insomnie.
Nu știu de ce mai vin aceste toamne
Rugină și tăcere-i peste tot,
Am învățat să zbor și să înot
Și să te chem, când omenirea doarme.
A început să plouă, sunt frunze și noroi
Iluzia că ești, că tu exiști, e tot mai vie,
Și parcă-ador această insomnie,
Ce creionează umerii tăi goi.
Nu știu de ce mai vin aceste toamne
Tâmpla mea e umedă demult,
Doar picuri grei și Beatles mai ascult
Și este frig, e toamnă și se doarme.
poezie de Adrian Abrudan (2015)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre înot sau poezii despre somn