Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihaela Banu

Umbra mea ...

Umbra mea, o născocire
Sau o țesătură fină,
Mă petrece-n strălucire
Doar în zilele senine.
Este fiica zămislită
Din iubirea pentru soare.
Izvorâtă din ursită,
E cu mine călătoare.
De ani mulți mi se agață
Când de trup când de veșminte.
De se tine într-o ață,
Stă în urma mea cuminte.
Fac un pas, nedespărțită,
De cu zori până în seară,
Mă urmează-nsuflețită-
Pasul ei mă înfioară.
E o șubredă făptură
Ce prin timpuri mă petrece,
Iar de am o-ncurcătură,
Nu rămâne nicicând rece.
Dacă eu mă zbat, se zbate
Cuprinsă de-aceleași spasme
Din drumul meu nu se-abate-
Nălucire e din basme.
Dacă veselă mi-e fața
Și de bucurie râde,
Umbra mea, ca și paiața,
Mă imită și surâde.
Eu mă-nvârt, ea se învârte
Ne rotim ca într-o horă,
Dintr-o parte-n altă parte
Umbra mea cu mine soră.
Speriat ca un lunatec
De ciudata companie,
Eu alerg ca un zănatec-
Poate-o scutur de sclavie...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Să socotesc iubirea mea?!

Să socotesc iubirea mea în clipe,
Iubita mea cu trupul diafan,
Când umbra ta, ca pe-un solar cadran,
A prins în trupul meuse-nfiripe?!

Să socotesc iubirea mea în ore,
Iubita mea cu plete de copt lan,
Cu chip nepământean, de porțelan,
Ce risipești parfum de pasiflore?!

Să socotesc iubirea mea în zile,
Iubita mea cu șold rubensian,
Dar să-mi înec dorințele, profan,
La pieptul desfrânatelor dalile?!

Să socotesc iubirea mea în ani,
Iubita mea cu glezne de cancan,
Pășind la brațu-ți ca un narcoman,
Când ne-om plimba sub desfrunziți castani?!

poezie de din In cartea Eu râul tău, tu matca mea (iulie 2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Ești umbra mea...

Ești umbra mea ce -nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.

Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.

Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.

Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe calm ne ține
Și tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.

Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste,
‘Nălțând iubirea, sus, pe creste
Și soare-aduci în schimbul ceții.

poezie de din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-aud umbra...

dintr-o parte într-o parte
caut un loc să așez,
să-mi frâng dorurile toate,
să adorm și să visez

să visez că nu mai plouă,
să visez doar răsărit,
să visez doar stropi de rouă
peste cimpul înflorit

să visez ca altă dată
florile în jurul meu,
să visez ochii-ți de fată,
genele și părul tău

dintr-o noapte într-o noapte
îmi trec zilele grăbit,
ți-aud șoaptele plecate,
prea mult ele m-au iubit

ți-aud umbra vinovată,
vinovat mi-e gândul meu
împreună dintr-o dată,
ne privim dar sunt doar eu

dintr-un gând care te caută
storc atâtea amintiri,
lăcrămioarele te iartă
când mi-apar pe sub priviri

dintr-o clipă într-o clipă
iernile îmi bat la geam,
toamnele ce-mi stau pe prispă
mai fac flori două pe-un ram

una este pentru tine,
una este viața mea,
ofilită se mai ține
agățată de-a ta stea

se deschide doar în noapte
când te vede strălucind,
soarbe razele vărsate
și visează gungurind

dintr-o parte înc-o noapte,
dintr-o clipă într-un gând,
te mai caut rostindu-ți șoapte,
eu le-aud, eu îmi răspund

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Treacăt

Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar și zborul
Și-au fost lăsate libere-ntr-un țarc
Să le privească-n grabă trecătorul

Chiar umbra mea din treacăt le privește
Și mă privește parcă și pe mine
Și-n treacăt din trecut îmi amintește
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine

Ci se târa ca șarpele-n țărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
Să trec din cer în cer printr-o fereastră.

Când a trecut un cioc prin visul meu
Și cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu poți părăsi

Nu părăsi, ci uită
Când totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,

Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu- al ploii rege.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Și voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cât în suflet mi-ești
Și îți voi șopti
Despre-un alt pământ
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pământ arzând
Cenuși printre timpuri,
Șterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Și când vine seara
Cerul plin de stele
Lucește alb, negru,
Roșu și albastru,
Inepuizabil, în rănile mele

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Nu vei putea plânge
nu poți pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea,
Voi dansa în focul
Cântecului meu,
Va râde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceața de mâine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui câine...

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În umbra dorului

Ajung deodat' cu spatele la soare,
Iar umbra mea apare, și-i doar ea,
dau în stânga și în dreapta, nu dispare,
S-a atasat de mine de parcă știe ea ceva.

Pare că -i doar nuanța ei predominantă,
Nimic să nu răsară de sub ea,
Eu stau și plâng, și nu se simte importantă,
De un' să știe ea durerea mea?

O amintire sufocă, o amintire sumbră,
Tânjesc la ce-am iubit cândva în viața mea,
Și parcă nu mai înțeleg nimic din umbră,
Când dorul se așează peste ea.

poezie de
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Ești umbra mea...

Ești umbra mea ce -nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.

Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.

Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.

Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Și-unde sfârșesc florarii ceții.

Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe ne ținea
Și tandru-n picuri ne zâmbea
Știind ce-avea să se-nfiripe.

poezie de
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Către tine

Azi m-am oprit să uit la drum...
Calea era doar pe partea mea.
Am adunat pașii...
Ultimile tale cuvinte sunt închise în mintea mea
Și nu-mi mai spun că mi-e dor de tine,
Și nu-mi pretind zâmbetul a fi adevărat
Pentru acele zile când nu mi-ai spus nimic despre timpul tău.
Gândurile mele sunt gata
pentru altoirea din primăvară.
Mîine, zgomotul vieții se va întoarce la mine
Și-ți voi scrie din nou...
La tine, în lungul drumului... soarele...
Și umbra nu l-a însoțit niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Gardul viu și umbra ideală

Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mișcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.

În mine, însă, un gard viu
Crește în sânge și în oase,
În carne, ține-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.

Umbra și gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Și umbra mea, cea ideală!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Viorica Iliescu

* * *

îmi erai cer indecis
eu nu știam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de șarpe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Jocul umbrelor

Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am așezat cu grijă umbra mea,
Și ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Și-am construit pe umbra ta o casă.

Veneam cu brațele deschise-n ea,
așteptai în ușă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Și umbra ta stătea lângă perdea.

Și-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Și a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simțeam acasă.

Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Și s-a închis în tine umbra ta.

poezie celebră de
Adăugat de Mariana AlbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Georgeta Radu

Te du, tristețe!

Ce faci?! Iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă- odată, tu, ciudato!
Știam că te-am ascuns într-o lalea
uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.

M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
ce altădată-n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!

Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
ce simți când vezi cum sufăr și mă zbat!
Toti știm că nu îți place ca IUBIREA
să locuiasc-al Inimii curat.

Te crezi superioară, prețioasă,
când îți arunci veșminte, la vedere.
faci să nu mai vreau să ies din casă
și-ai vrea să -nvelești iar cu durere.

Nu te mai vreau! Dispari, îți spun! De-acuma,
nu mai primesc sinistrele-ți povețe!
Te fac uitată pentru totdeauna.
Hai, fă-ți bagajul și TE DU, TRISTEȚE!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra din cerc.Eu nu sunt

văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
În spatele pașilor tăi."

poezie de
Adăugat de Ina CarlanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi întorc cu fața către umbra mea – și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să țină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez – umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Bronte

Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, așa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea ființă.

în La răscruce de vânturi
Adăugat de Faur IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.
Georgeta Radu

Pleacă, tristețe!

Ce faci, iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă- odată, tu, ciudato!
Știam că te-am ascuns într-o lalea
Uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.

M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
Ce altădată, 'n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
Punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!

Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
Ce simți, când vezi cum sufăr și mă zbat!
Toti știm că nu îți place ca Iubirea
Să locuiasc-al Inimii curat.

Te crezi superioară, prețioasă,
Când îți arunci veșminte la vedere,
faci să nu mai vreau să ies din casă
Și-ai vrea să -nvelești iar cu durere.

Nu te mai vreau! Dispari, îți spun! De-acuma,
Nu mai primesc sinistrele-ți povețe!
Te fac uitată pentru totdeauna...
Hai, fă-ți bagajul și... PLEACĂ, TRISTEȚE!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Pasăre neagră

umbra se desprinde de mine
în fiecare seară
și devine pasăre neagră
cuvânt de cercetat întunericul
dar se întoarce
la streașina trupului meu
în fiecare dimineață
acolo unde i-a rămas cuibul
într-o zi, în cuibul ei
a apărut o umbră micuță
care avea un dulce piuit de viață
iar umbra mea o hrănea
într-o îmbrățișare
cu mici porții de întuneric
hrană pentru o nouă
pasăre neagră

poezie de din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Ferecata-mi așteptare

mi-e pasul dor de umblet obosit
în care furii' sau trezit devreme,
și mi-au luat din suflet într-o zi
toată dorința care-n mine geme!

mi-e gândul dus departe pe sub cer
după parfumul de castan în floare,
și-n nebunia mea încă mai cer
nopți de dor în toamna ce doare.

mi-e zâmbetul petale-n crizanteme
în simfonia florilor perene,
când nopțile de ploi în mine geme
iubire mea rămasă-n gând și vreme.

mi-s toate ferecate-n așteptare
tumultul toamnelor, singure, ploioase,
când prin fereastră mi-se zbate zarea
și-mi fură iar apusul de pe case.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori iubita mea

Am să-ți mai scriu din când în când
nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut

Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin

Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că iubești

Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate

Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive

Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist

Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine

În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară

Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai fost iubita mea

Te-ai măritat demult, ce mulți trecură anii...
Acuma pot să spun c-ai fost iubita mea;
Frumusețea ta e o toamnă călătoare
Prin răzlețe frunze când albesc castanii.

De-atâtea ori simțeam că mor, sau că înviez.
Inocent și liric ardeam în umbra ta...
Un înger trăia-n mine și mă ademenea,
simt cu tine, cu cât depărtez.

Se cască largi prăpăstii la care ai trudit.
Cad bulgării de beznă pe chipul tău în mine,
Iar din păcate vechi la care ai consimțit,
Dai farmec nou atâtor amintiri de tine.

Tot mai mult îmi pare că lumea-i nemișcată
Simt brațele curgând două aripi grele;
Târziul se desfată-n zarea-mpurpurată
Și e scrum amiaza vremurilor mele.

Nici măcar o umbră nu-mi este mărturie
Cum stam ascuns copil în gândul meu curat,
Iar stropii de idei în care ai colindat,
Îmi par răspunsul crud: –așa a fost să fie.

Ești roata unei vieți ce nu se mai învârte,
O pagină absentă în cartea tăinuită.
Pe fire moi de gânduri brumă se așează,
Un sac de ani coboară geana să-mi sărute.

Gândul fără aripi de tine se agață,
Rebele vânturi trec mușcând fugar petale;
Din lumi obscure vii pe-o punte perimată
Cu stele-n loc de ochi și trup fluid de ceață.

Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă,
Ca cerul mângâios privit prin rămurele;
Ești din mine smulsă de alt destin aleasă,
Iar din copilărie, mireasa vieții mele.

poezie de (10 decembrie 2010)
Adăugat de Stelian PlatonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook