toiag

Adus de spate

bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă să rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
păşeşte calculat fără frică
se gândeşte să-i scrie o scrisoare
de amor şi inima-i bate necontrolat
fără medicamente îşi face de cap
închide ochii pentru un exerciţiu
de imaginaţie are parte din belşug
îşi spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el şi poate îndura şi-un sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privilegiu

Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creaţie divină
Din duh şi ţărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viaţă
Pe plai cu verdeaţă
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Şi totuşi l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Aşa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Şi a devenit taman

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest început repetat...

Poate de aceea nu-mi găsesc locul
uimită de atâta sens dat începuturilor
stau sprijinit în noul toiag,
în voia gândurilor intuindu-mi jocul
Nu mai sunt însetat
îmi a înzestra cu suflet, Sufletul...
cât mai cred cu candoare
în acest început repetat...
‘'trebuie stinşi tăciunii rămaşi''
îmi spun, repetându-mi... în van
simt cum bucăţi din mine se rup
sau iar se vor pierde
în Povestea noului an...
02.01.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu a fi iubit de găunoşi

Şi mi s-a spus că poezia doare,
că-i un toiag ce altoieşte gândul,
că n-am să pot vreodată, încercându-l,
să scap de dor, s-alunec în uitare.

Am aşteptat destinul. Aşteptându-l
să mă lovească-n frunte ca o boare,
nu mi-am găsit, şi de-asta-mi cer iertare
strămoşilor, în hora lumii rândul.

Şi mi-au plantat în pântece apusul
ca un buchet de trandafiri tăioşi,
găsind că jos ar sta mai bine "susul",

şi când zâmbeau, păreau mai serioşi.
În clipa-aceea am rostit nespusul:
e greu a fi iubit de găunoşi.

sonet de Ionuţ Popa (16 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De veacuri ne separă aceeaşi noapte

lumea oglinzilor din noi e o lume
de refugiaţi fără identitate în aşteptarea (re)naşterii
o noapte ne înghite încet în negura ei

de fapt nu există depărtare doar sărăcia asta de viaţă
o formă de acceptare a ceea ce nu poate fi întors

un toiag înflorit într-o primăvară imaginară
o groapă care îşi aşteaptă cuminte stăpânul

da aşa e viaţa un pachet de ţigări pe jumătate gol
alteori un nasture căzut de la haina dorului
totul atât de imprevizibil

dar când o frunză îţi va zâmbi în parcul unde te plimbi
o să mă recunoşti?

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva rămâne

ceva rămâne
în frunzele ca nişte gâze sub soare
în liniştea care dansează în oasele orbilor
ceva ca un cristal
care nu se sparge
sub biciul de foc al neputinţei şi furiei
în calea spaimelor
un dig tăios puternic necruţător
vor veni zorii opaci
cu un toiag de ceaţă în mână
şi vor lovi
vor lovi
dar
ceva rămâne
ceva ca o respiraţie intraductibilă
ca un oftat imaculat înaintea asfinţitului
când umbra păşeşte în şoaptă
să nu atingă marginea
să nu trezească vocea care ne locuieşte

[...] Citeşte tot

poezie de Geo Galetaru din Sintagme Literare (8 septembrie 1947)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa cuvintelor

cuvintele îmi dau întotdeauna forţă
înţelepciunea curge cu vorbe de duh
îmi luminează noaptea ca o torţă
pe aripi de vis plutesc în văzduh.

adesea cuvântul e un fel de toiag
mă sprijină să nu cad în bezna adâncă
construit de meşteri din trunchi de fag
înlătur cu el obstacolul- stâncă.

cuvintele-s lumină mă ţin noaptea trează
sunt ninse de stele ascunse-n poeţi
îmi spune şi Luna să nu-mi fie groază
de jocul umbrelor extins pe pereţi.

cuvintele cheie credinţa mi le-a dat
hristice învăţături am aprofundat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dragostei

sunt fericită să te am iubite
am strâns anii noştri în sublim şirag
faguri de iubire... fericiri împlinite
le simt şi acum la braţul tău drag.

timpul împreună sub bolte arcuite
a ajuns în noi precum un mag
sunt fericită să te am iubite
provocările vieţii trec al casei prag.

clipe de deznădejde au fost lecuite
de îngerii noştri, în cer ne atrag.
negrele tristeţi au fost biruite
timpul se reazemă de sfântul toiag.

sunt fericită să te am iubite
am strâns anii noştri în sublim şirag

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Mi-e dor de tine, dor de noi,
Când ne piteam vara-n trifoi
Sorbind cu ochii-ntorşi spre soare,
Lumina-ncinsă, orbitoare!
Copii fiind, căutam zborul
Fugind desculţi pe tot ogorul,
Convinşi că timpul avea barbă,
Un toiag gros şi-o clipă oarbă.
Pe înserat, neobosiţi,
Spuneam poveşti cu zmei şi prinţi,
Urechea ridicând uşor
La cântu' înalt al mierlelor.

Mi-e dor de tine, dor de noi!
Pe-atunci nu aveam griji, nevoi...
O sete numai, de-a afla
Ce-nseamnă nu, ce-nseamnă da!
În iarnă, chiar de sărbători
Plecam pe străzi - colindători
Printre troiene de zăpadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere

Ziua de azi pecetluieşte amintiri,
Minim – ieri
Maxim – mâine
Şi din nou răstălmăciri.

Ca să spulberi trebuie să iubeşti
Resemnarea scoicii devenită nisip,
Ca să reîntregeşti trebuie să crezi
În amfora devenită istorie;

Rămâi mai departe hohot
Foamea ce umple de nuanţe,
Treci mai departe din arc în săgeată,
Libertatea vindec-o de capricii,
Repaosul lasă-l zălog stâncii ;

Nici un toiag nu sprijină drumul,
Nici o treptă spre viaţă,
Nici una spre moarte.
E departe cine te cere,

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!