Zeița cu balanță
moto: Nu se sinchisesc de probe
Nici de cei ce vând vreun pont
Cât mai costă azi trei robe
Să le-aprobe-ntr-un decont?
--------
Un lipsit de apărare
capotează. Dar mai des
Cine dă cu pumnul tare,
Are cel mai mult succes
Dați-mi numai o părere
Nu e nou nimic sub soare
Iluzia iluzii cere
Chiar când dăruiești o floare
Am lăsat să se răstoarne
Lumile cu susu-n jos
Și-am suflat cu toți în goarne
Fără de nici un folos
Camarila sau ce-a fost
Se-noiește după rang
Cum își ia proverbul rost
Dintr-un zbor de bumerang
La ce bun să protestezi,
Să-ți bați singur cuie-n talpă?
Lupul caprei cu trei iezi
A fost o monedă calpă!
La ce bun să dai din coate
Când te afli la nevoie
Dacă numai banul poate
Să dicteze după voie?!
Banul face ca instanță
Toate legile din țară
Că zeița cu balanță
Ați văzut: e chioară, chioară!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dintr-o stanță în instanță
Toată lumea fură, fură
Nouă nu ne-a mai rămas nimic
Într-un hal fără măsură
De la mare la cel mic
Cei mai mari își fac damblaua,
Cei mai mici aplaudă
Și-așa prinde haimanaua
Gustul pentru fraudă
Dacă furi un măr, te leagă
Un jandarm retrogradat
Altul fură-o țară-ntreagă
Și apoi e decorat
Unul cară în afară
Via-n geanta diplomat
Da-l aflară. Și-l umflară
Și-l lăsară: boss-umflat!
Fură paznicii comori
Meseria e o artă
Dacă ai fereastra spartă
Să nu-i crezi pe oratori!
Altul fură când e noapte
Soarele de la amiezi
N-a făcut din brânză, lapte
Da-i cu ochii pe cirezi
Fură taler de balanță
Și statui fără vedere
Magistrații din instanță
Care n-au nici o putere
Nu se sinchisesc de probe
Nici de cei ce vând vreun pont
Cât mai costă azi trei robe
Să le-aprobe-ntr-un decont?!
Nici de martori n-au habar
Că vând totul pe arginți
Când simt banii-n buzunar,
Nu le pasă dacă minți
Câtă clanță și prestanță
Toată lumea în picioare:
Doamna doctor în instanță
Domnul, doctor la răcoare!
Câte legi, fărădelegi
Căpeteniile-mpart
Dacă tu mereu te-alegi
Pentru ei, cu capul spart!
Bate nene darabana
Să nu dea deștepții-n gropi
Că se udă caravana
Și ne sar pe haine stropi
O să spuneți c-avem lege
Că și alții au mai spus
Care lege stă dreblege
Moțăind cu ochii-n sus
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e o curgere
moto: Numai vardistul zâmbește cazon
A văzut el în viață mai multe:
Baluri, conace, chestii... oculte
- Circulați. Bună seara. Pardon!
---------------
Cum s-ajungi la bunăstare
Când pui lipsă peste lipsă
Și povara pe cel mic, să
Nu iasă din ascultare?!
Ce folos că ai o floare
Dacă n-ai butonieră
Să faci și tu carieră
Să nu stai cu ochii-n soare?
Lipsă ici, lipsă acolo
Că tot schimbi una cu alta
Dacă n-are pește balta
Dați-mi scripca lui Apollo!
Bună ziua dulci altețe
Umblă canguri după ranguri
Și când ies din ganguri, granguri,
Se opresc și dau binețe
La nevoie nu ai voie
Să te plângi că o duci greu
Dacă nici un cimpanzeu
Nu-l cunoaște pe nea Goe
Și nici legea nu permite
Nimic fără aprobare
Că-i mai bine, la rigoare
Să n-ai foc de pus sub plite,
Să n-ai oala ta de ciorbă
Că motivele sunt varii
Și când chemi de la avarii,
Fără bani, nu scot o vorbă
Și cu toate astea, totuși
Domnii noștri tot prosperă
Lăcomia de panteră
Nu e un buchet cu lotuși
Lumea noastră se adapă
Din mai multe legi odată
Pentru care viața toată
La un semn, curge pe apă
Nimeni nu ne dă dreptate
Ce-am furat, am furat singuri
Chiar și corzile de ringuri
Și râvnim la echitate
Și atunci mă-ntorc și zic:
N-ai prințip, n-ai nici morală
Că ce-am învățat la școală
A rămas un mizilic!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul comerciant
S-a dus veste prin pădure:
Cei ce vor mai mult să fure
Vor fi monitorizați
Și aspru sancționați.
Se vor face prin ocoale
Percheziții și controale,
Animalele de pradă
Au fost puse toate-n gardă,
S-a instituit, se știe
Și taxa pe lăcomie.
Lupul a fost obligat
Să-și ia casă de marcat,
Să fie înregistrat
Tot vânatul ce-a mâncat
Dar când colo, ce să vezi?
Consumase patru iezi,
Unu-a dispărut din ei
Că marcase numai trei.
A venit urgent controlul,
A depistat infractorul,
A fost aspru amendat
Și vânatul confiscat.
Lupul hapsân și posac
A fost prins cu iedu-în sac.
fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici prostia
Dacă va mai fi sau nu e
Leul o monedă calpă
Noi ne batem mereu cuie
Unii altora în talpă!
Pierde leul din putere
Fără șansă de câștig
Iar săracii doar să spere
Gaura de la covrig
Se scumpește megawatul
Nici prostia nu mai e pe gratis
Și când plouă la Callatis
Toată lumea face blatul.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog la nivel... înalt
moto: Eu mă grăbeam dar dumnealui
Mă ținea de haină să nu plec
Că are treabă vizavi la cec
Să dea un telefon și n-are cui
-------------
- Bună ziua bade Gheorghe
Vezi că-ți cade pălăria
- Pe mine nu mă cheamă Sorge
Și nici nu-mi place călăria
- Zi mai tare că n-aud
A trecut de ora trei
Servesc masa într-un dud
Vino și tu dacă vrei
- N-are lifturi prepeleacul
Parpalacul fâlfâie lejer
Nu mi s-a stricat dovleacul
Ce să cat în dud, mon cher?
Nici nu ninge, nici nu plouă
Una mică, alta mare
Ce-am avut fac pe din două
Și-am căzut tot în picioare!
- Nu vorbi prea mult că d-aia
Dimineața până-n zori
Bate vântul mult la Daia
Și răcești la subsuori
Dacă nu vrei să te urci
Nici nu pleci, ci doar mă-ncurci
Fii atent cum cade banul
C-am să te chem și la anul
Eu vorbesc dar el m-aude?)
Să ne săturăm de dude!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
Nici n-ar fi fost să râd atât,
Vreodată pentr-o viață-ntreagă
Și-apoi să fiu posomorât
Nimic n-având care se leagă!
N-aș fi iubit, n-aș fi cântat
Chiar făr-un strop de voie bună,
Nici versuri n-aș fi scris vreodat
În nopțile târzii, cu lună!
N-ar mai fi fost, nicicum, nimic,
Nici viața cea la preț de-o clipă,
Și n-ar mai trebui vreu dric
S-alunge-n groap-a mea aripă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farniente
moto: Ca un pașă stau în vârf de pat
Plin de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort
De când îl știu, asediat
--------
După masă de sătul
Mă ascund în așternut
Dacă dorm, să dorm destul
Relativ și absolut
N-am nici păsări, n-am nici vite
Numai șapte cățeluși
Ceea ce vedeți, permite
Lâncezeli de trepăduș
Stau așa culcat pe spate
Parc-aș da cuiva cu tifla
Mulțumit pe jumătate:
Nu-mi mai fură nimeni chifla!
Nu-i ce mi-am dorit să fie:
Nici pe-alese, nici pe vrute,
Nici iaurt și nici piftie
Fiindcă jocurile-s făcute
Nu știu cum devine cazul
Că mi-am dat cu stângu-n dreptul
Foarfecele și macazul
Soarta prostului, deșteptul!
Nu-ntorc cheia de la tindă
Că Negruța-mi stă la ușă
Străduindu-se să prindă
Haimanaua de căpușă,
Care-i face zile negre
Și se mursică de zor
Că insectele integre
Se amuză-n lumea lor
Și-aș dormi. Invidia
să vă dea la toți în pârg
Fiindcă somnul nu mi-l ia
Nici un cioflingar din târg.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun de pus în ramă
geaba-avem curent în sat
că la mine în casă nu e
dacă-mi bat ca un soldat
prostănac, în talpă cuie
am deschis o siguranță
am văzut atât, o flamă
și-am fost bun de pus în ramă
pentru orice circumstanță:
cine trece să mă vază
c-am ajuns și eu cu vază
și măcar să țină minte
adevărul când nu minte
internetu-mi stă în cui
împrejur un întuneric
de pe care pe generic
zbor himerele hai-hui
e un fel de handicap:
cine să mă "protejeze"
dacă atâtea ipoteze
nopțile îmi trec prin cap?!
că mă duc și mă întorc
încurcându-mă ades
n-am șalvari, nici nu port fes
dar nici mintea nu mi-o storc!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Unele relații se consumă și ajung la final, uneori după o perioadă mai scurtă, alteori după o perioadă mai lungă de timp. Însă ele se încheie cu adevărat doar atunci când îți dai voie să accepți realitatea, oricât de dureroasă ar fi ea, când ai curajul să spui cu adevărat stop și să mergi mai departe. Nu are niciun sens să prelungești agonia și să amâni inevitabilul hrănind iluzii despre cum ar fi putut să fie dacă... sau dacă... A fost ce-a fost, nu altceva, iar când ați ajuns într-un anumit punct, nici nu mai poate să fie altfel. Aveți curaj și acceptați realitatea, eliberați-vă de iluzii nerealiste, oferiți-vă o încheiere civilizată și mergeți împăcați mai departe cu viața voastră.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgire
Sărac, nu mă mai gândesc la libertate
nici nu am ce face cu ea,
e și democrația destinată numai celor avuți,
un fel de clamare continuă
care nu e de niciun folos celor mulți.
Nici nu știu ce vom face fără niciun drept
cei din justiție sunt independenți, etc.
pot face ce vor și când vor
pot pune alte cuvinte în propoziții
pot schimba și pierde dovezi
ori construi după interes,
cu democrația și dreptatea nu poți face nimic
cel mult poți deveni o victimă
care își cere să plece din țară.
Visele au devenit ruginite și desuete,
un fel de infatuare desumflată brusc,
o bucurie adusă la plâns târziu.
Când mă îneacă dezamăgirea
și capăt o greutatea-n picioare
de nu mai poate ține pasul drept,
rămân un copac desfrunzit
în iarna vieții geroasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
moto: Și se duc precum cocorii
Înspre suduri provizoriu;
Peste-nsemnele comorii
Joacă flăcări de ivoriu
--------
Doar un pas: urci sau cobori
Pe o scară nevăzută
Nici de iută, nici de gută
Nici de lemn, adeseori
Toată viața doar o goană
Că bucata ta de pită
Coace-se numai pitită
De destin ca-ntr-o hârjoană
O ajungi dar, nu-ți ajunge
Și alergi iar fără spor
Din trecut spre viitor
Prin ținuturi nibelunge
Înc-o zi și, înc-o treaptă
Pentru suflet, pentru trup
Când zăgazurile rup
Drumul în linie dreaptă
De ce zbor? De ce cădere?
Despărțiri definitive
Multe sunt infinitive
Dar puține fac avere
Numai când vine scadența
Cea de dincolo de fire
Șterge orice osebire
Muritorilor partenza.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbiți, vă rog
Ne stresează piramida
Care pare mai înaltă,
Și obida ca omida
Sastisite stau în haltă
Unde este impiegatul
Să ne miște de pe șine?
Când fac mâțele șpagatul,
Moare lumea de rușine
Asta-i: nici o bucurie
Neplătită îndeajuns
Când mi-aduc aminte mie,
Nu mi-a stat bine nici tuns
Lăsați gluma la o parte
Domnilor, cât mai e timp
Cumpărați rapid o carte
De intrare în olimp!
Spuneți-mi că nu se poate
Și întorc lumea pe dos
Cine n-o să dea din coate,
O să dea din gură fără de folos
Ziua când îți rupe graba
Lumea haina pe din dos
Mai bine să stai degeaba,
Decât să lucrezi fără folos
Priviți la băiatul acela cuminte
Cum se uită la noi de sfios:
El l-a învățat pe Arvinte,
Să-și lege pantalonii mai jos
Și la urma urmei, dacă
Am ajuns de tot povară
Numai vorbele de clacă,
Nu ne scot din baltă-afară
Cine otrăvește mărul
Nici nu știe, nici nu-i pare
Rău, dacă ne cade părul,
Ziua în amiaza mare
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.
Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rânduri pentru Brigitta
De ziua ta,
Deși nu te-am uitat,
Nu ți-am urat nimic din ce-ți uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici "La mulți ani cu sănătate"...
Nici doctoratul în filozofie -
Un fel de loz câștigător la loterie...
Nici limpezimea minții lui Socrate -
Bătrânul filozof, privit numai din spate...
Și nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-și încurcase
"Imperativul categoric",
Sărmanul om de geniu, se desfilozofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...
Nu ți-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi
Că-ți va ura
De ziua ta
Un fost coleg de bancă, pe care l-ai iubit
Atât cât ține flacăra unui chibrit...
În schimb,
În lipsă de-altceva,
De ziua ta,
Îti fac cadou inima mea -
Un lacăt vechi, stricat și fără cheie
Cu care, însă, tu -
Cea mai sintetica femeie -
Te vei putea-ncuia, chiar fără voie,
Într-un poem postum de Edgar Poe -
Al cărui nume-adevărat e "Edgar Po"
Ca și cum l-ai citi, numai până la... "o"!...
Și tot așa,
An după an,
Vom fi la fel...
Până când, într-o bună zi,
De ziua ta,
Nu vom mai fi
Decât un simplu-titlu de roman...
Eu voi fi poate-același cuc
Din bătrânescul ceas de nuc,
Ce-ți va cânta:
"Brigitta mea,
Azi, 8 octombrie,-i ziua ta!"...
Iar tu -
Tu, care-ai fost cândva
Brigitta mea -
Ca un portret de Don Francisco de Goya,
Vei sta-n perete... nemișcată,
Surâzătoare,
Mută
Și fardată...
Și-n ziua aceea,
Ziua ta,
Va fi, vai!... ziua altora!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 7 (22 decembrie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Luna nisan, sărbătoarea azimilor
nu mai era mult
urma să se sfâșie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paște
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său
pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăție
nici nu bănuia ce discuții aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuși dumnezeu a bătut din palme)
eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus
pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna nisan, sărbătoarea azimilor
nu mai era mult
urma să se sfâșie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paște
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său
pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăție
nici nu bănuia ce discuții aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuși dumnezeu a bătut din palme)
eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus
pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O carte, două cărți
Mai erau din patru, trei
Una își luase zborul
Fericit el, cititorul
Dumnealui și dumneaei
Și de-acolo mai departe
Sufletul e mai ușor
C-un imbold sau un fior
Redescoperit în parte
Numai prețul cât disprețul
Toată lumea e o boală
Iar dintr-o cutie goală
Scoți o pildă. Sau județul
Și-am plecat. Și-am să revin
Însă banul tot lipsește
Dacă fosforul la pește
E mai mult, eu mai puțin
Bucura-mă-voi de dânsul
Varianta vice-versa
Nu m-a-vrednicit aversa
Bucuriilor cu strânsul
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
moto: Un pikamer ce nu sparge
Nici asfalt, nici asfaltite
Leagă nopțile tihnite
Cu o spaimă de catarge
--------
Bucuros că nu se poate
Tuturora împotrivă
Și că nici o invectivă
Din necazuri nu te scoate,
Mușc din ham dar mă supun
Carul mare de pe boltă
Nu îndeamnă la revoltă
Suferința m-a făcut imun!
Strânge chinga sau nu tare
Se-ngustează sau nu drumul,
Din căderi eu tot acumul,
Un alt soi de alinare.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie
Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viață-n poezii.
Am pus viață în dorințe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputințe
Lucruri rele sau mai bune.
Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.
Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Și-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?
Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Și în viața mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.
Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă
Am fost ploaie, curcubeu,
Renașteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.
Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbușit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.
Am iubit și-am fost iubită,
Am visat și-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.
Și sfârșit și început,
Și tristețe, bucurie,
Și nimic și tot ce am vrut,
Și-am fost cuiva poezie.
Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Și sătulă și flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.
Am fost ciob și nestemată,
Și săracă și boemă,
Am fost viață întâmplată
Și din piatră și din gemă.
Și adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Și-am rămas tot iubitoare
Când țipam din toți rărunchii.
Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.
Ast-am fost, și mai sunt încă,
Om cu bune și cu rele,
Am fost val, am fost și stâncă,
O femeie printre ele.
poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață îngustă
Viața zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu și-o mai doresc augustă
A murit în noi iubirea
Și-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietrește firea
Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare
Ne închinăm la cele joase
Și alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase
Dar ce folos să-ntindem mâna
Numai la cele pentru trai?
Palpăm ca orbii literele Braille
Și totul ni se ia cu anasâna
Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
În alcoolul nostru din cinzeacă
Purtătorii veșnic de dezastre
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!