Farniente
moto: Ca un pașă stau în vârf de pat
Plin de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort
De când îl știu, asediat
--------
După masă de sătul
Mă ascund în așternut
Dacă dorm, să dorm destul
Relativ și absolut
N-am nici păsări, n-am nici vite
Numai șapte cățeluși
Ceea ce vedeți, permite
Lâncezeli de trepăduș
Stau așa culcat pe spate
Parc-aș da cuiva cu tifla
Mulțumit pe jumătate:
Nu-mi mai fură nimeni chifla!
Nu-i ce mi-am dorit să fie:
Nici pe-alese, nici pe vrute,
Nici iaurt și nici piftie
Fiindcă jocurile-s făcute
Nu știu cum devine cazul
Că mi-am dat cu stângu-n dreptul
Foarfecele și macazul
Soarta prostului, deșteptul!
Nu-ntorc cheia de la tindă
Că Negruța-mi stă la ușă
Străduindu-se să prindă
Haimanaua de căpușă,
Care-i face zile negre
Și se mursică de zor
Că insectele integre
Se amuză-n lumea lor
Și-aș dormi. Invidia
să vă dea la toți în pârg
Fiindcă somnul nu mi-l ia
Nici un cioflingar din târg.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.