
Scara
moto: Și se duc precum cocorii
Înspre suduri provizoriu;
Peste-nsemnele comorii
Joacă flăcări de ivoriu
--------
Doar un pas: urci sau cobori
Pe o scară nevăzută
Nici de iută, nici de gută
Nici de lemn, adeseori
Toată viața doar o goană
Că bucata ta de pită
Coace-se numai pitită
De destin ca-ntr-o hârjoană
O ajungi dar, nu-ți ajunge
Și alergi iar fără spor
Din trecut spre viitor
Prin ținuturi nibelunge
Înc-o zi și, înc-o treaptă
Pentru suflet, pentru trup
Când zăgazurile rup
Drumul în linie dreaptă
De ce zbor? De ce cădere?
Despărțiri definitive
Multe sunt infinitive
Dar puține fac avere
Numai când vine scadența
Cea de dincolo de fire
Șterge orice osebire
Muritorilor partenza.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre pâine
- poezii despre lemn
- poezii despre jocuri
- poezii despre foc
Citate similare

Doar gândul mai poate s-atingă o stea...
Mai aproape de cer de-aș putea să mă-nalț,
la condurii de îngeri să ajung să-i încalț,
poate-aș trece-ntr-o lume în care visez,
într-o stea fără nume, să mă așez...
Nu ajung nici la stele, nici la cer nu ajung...
când aproape le-ating, drumul e și mai lung...
timpul curge la fel pân' la primul popas,
ani-lumină se-așază pe cadrane de ceas...
Și aripi de-aș avea, n-aș ajunge la cer...
e azurul morgană dintr-un zbor efemer...
o iluzie-albastră expansivă-n genuni,
care trece prin timp și nu poți s-o aduni...
Înc-o treaptă mai urc, deși știu că mă mint,
când himere ating și cu ele m-alint...
și când cred c-am atins astrul ce l-am visat,
mă trezesc că, de fapt, nicăieri n-am plecat...
Doar cu gândul putem să atingem o stea...
și nici gândul nu știe care e steaua mea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre minciună
- poezii despre gânduri
- poezii despre ceas
- poezii despre astre

Poeții sunt ca niște florării
moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deșteptul,
Nu-ș atinge niciodată scopul
---------
Mă' inchizitorule, ruleta
Joacă destine și averi
Aceasta e doar amuleta
Unei pierdute primăveri
Și n-am nici bani și, n-am nici timp
Să-ți spun cum o să-ți spargi tu capul;
Cine vrea să intre în olimp,
Își lasă la intrare țapul
N-o să bați tu lumea peste gură
Nu ești măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc
Nu te mai hrăni cu vise
Clopotele se trag doar de funii
Morții când ajung în paraclise
Și iese luna, râd numai nebunii
Nu mai plânge de melancolie
Arde-ți toate cărțile de școală
Averea ta e doar o colivie
Și când plouă, îți rămâne goală
Lasă fluturii în pace
Ne-am umplut vederea de culori
Cupola e o carapace
Dincolo de care, n-ai să zbori
Puține pene, multe pălării
Orice avion e o fofează
Poeții sunt ca niște florării,
De care nimeni nu se mai interesează!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre avere, poezii despre școală, poezii despre prostie, poezii despre primăvară, poezii despre poezie sau poezii despre plâns

Lăfăieții
moto: Nici un filament nu arde
Doar așa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste și bombarde
--------------
Lăfăieți de modă veche
Ce-ați luptat fără stindard,
Cântând așa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!
Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Și paguba ca un folos;
Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâți în ringuri
Celelalte sunt un fleac!
Scurtă zbatere prin ani,
Bate vântul prin lăicere
Idealuri de doi bani
Don Juani fără avere;
Latră câinii lumii, latră
Caravanele ce pier
Și trec șatră după șatră
Prin ținutul, meu stingher.
O morală nu-i o clacă
Desuetă, nici abstractă
Tinerii în blugi și geacă,
Fac întruna cataractă!
Parcă nici nu s-au născut
Că-i și vezi de-a rostogolul
Perceptorul decăzut
Vine și le ia obolul
Îi strivește vorba goală
Și condiția impusă
Morbul care e o boală
Dincolo de mări, adusă
Struna voastră paraliză
Fără leac vindecător
Bârfitori de Mona Liză
Toată viața fără spor
Adio tineri fără șansă
Regescul taler vi se-nclină
Cum flutură câte-o rejansă
În partea fără de lumină!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tinerețe, poezii despre câini, poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre pagubă, poezii despre oftalmologie sau poezii despre naștere

Trecere
moto: Un pikamer ce nu sparge
Nici asfalt, nici asfaltite
Leagă nopțile tihnite
Cu o spaimă de catarge
--------
Bucuros că nu se poate
Tuturora împotrivă
Și că nici o invectivă
Din necazuri nu te scoate,
Mușc din ham dar mă supun
Carul mare de pe boltă
Nu îndeamnă la revoltă
Suferința m-a făcut imun!
Strânge chinga sau nu tare
Se-ngustează sau nu drumul,
Din căderi eu tot acumul,
Un alt soi de alinare.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre spaimă, poezii despre revoltă, poezii despre noapte, poezii despre imunitate sau poezii despre bucurie
Plafonare...
Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Și lucrul doar la jumătate dus
Atunci când ți se pune întrebarea
Și când te mulțumește căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.
Păcatul nu-i atunci când fața-i tristă
Și nici atunci când visele te dor
Ci numai dac-o faptă altruistă o faci de mântuială
Sau pentru nu știu care spectator.
Cumplit nu e când pierzi în mod total
Ci numai să te joci că ai învins
Și nu-i rușine să te zbați sub val
Și nici să cazi în drumul tău spre mal
Ci e păcat să fii un luptător pretins.
Un lucru nu-i destul să fie început
Și nici sfârșit așa-ntr-o doară
Un zâmbet dacă-i numai de-mprumut
Iar bună-ziua sec și abătut
E ca un mucegai căzut peste cămară.
Eroul doar pe jumătate nu-i erou
E doar un trădător de veșnicie
Și numai noul lustruit nu este nou
Iar binele neterminat e rău
Ca și atunci când ești bogat pe datorie.
La Dumnezeu nu merge cu trișare
Și nici cu sfinți pe jumătate decăzuți
Ori așteptarea este așteptare
Ori alergăm în alergare
În cerul Lui nu-i loc de prefăcuți.
E timpul să ne plângă inima de dor
E vremea să cântam cu toată gura
Și să trăim ca orice bun așteptător
Cu ochii pironiți la răsărit de nor
Iar El, venind, ne va plăti toată măsura.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre trădare, poezii despre tristețe sau poezii despre sfârșit
Zori
Pentru cei bogați, pentru artiști și pentru înțelepți, zorii
Sunt frumusețea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.
Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciți de trudă și de chin,
Cei care-și storc din deșertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi pășuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranța și teama-și aduc armăsarii sălbatici la păscut.
Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Și-și înalță mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.
Pentru aceștia viața n-are frumusețe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranțe, zorii au partea lor de vină.
poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre înțelepciune, poezii despre vinovăție, poezii despre somn sau poezii despre rouă

Dincolo de trepte!
Omul de mii de ani a vânturat bobul și la separat de pleavă, altfel nu am fi existat... Motivația că nu înțelegem, nu vedem realitatea sau o negăm... poate sau nu să fie o acuzație a propriei conștiințe, când aceasta există, pentru cel ce vrea să știe. A fi sau a deveni pleavă sau o suține, ne vom șterge trecutul și existența, a fi fost om.
Apa în deșert este prezentă doar pentru cel care știe să o extragă și pe care o dăruiește și celui neștiutor. Așa ajunge să fie și după ce nu mai există! Scările înțelepciunii devin din ce în ce mai greu de urcat cu cât urci mai multe... Cine ajunge cât mai sus și mai aproape de "ultima treaptă", cu toate că ea nu există, cu atâta va înțelege mai mult... Sunt cuvinte înscrise în cuvinte fără cuvinte, căci sunt spuse și nespuse multe fără cuvinte...
Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre devenire, citate despre înțelepciune, citate despre trecut, citate despre realitate, citate despre motivație, citate despre ignoranță, citate despre deșert sau citate despre cuvinte

Drumul iertării-i prea lung...
La cer să-mi ajungă o rugă în dungă, n-am scară și nici în genunchi,
De-aș sta în altare, nu am lumânare și nici busuiocul mănunchi.
E cale prea lungă și ruga în dungă e-un cifru mai greu de pătruns,
Pe care-l dezleagă doar mintea întreagă, în care iertări s-au ascuns.
Mă doare un soare ce n-are răbdare și vine mai des decât ieri
Și-n foc pârjolește un vis ce-nflorește pe-o gură-necată-n tăceri.
Cuvinte proscrise se târă și mi se mai frânge-un poem pe asfalt,
E raiul departe, un iad ne desparte și cum să ajung spre înalt?
Se rupe o treaptă și îngeri așteaptă, ca Domnul să facă minuni,
Dar, nu se aude, de-atâtea palude, când mlaștini în suflet, aduni,
Nici strigăt, nici jale, doar slabe vocale se tânguie-n margini de lumi.
Nu-i chip de tămadă, când moartea-i pe stradă, doar moartea să ți-o asumi.
E vreme de ducă, când pe coji de nucă, genunchii la rugă n-ajung,
Prea multe păcate se zbat vinovate și drumul iertării-i prea lung...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre religie sau poezii despre rai

Lacrima
Dacă lacrima nu-ți udă
Fața, e fiindc-ai tot plâns
Și-n adâncuri de lumina
Lacrima ți s-a ascuns.
Vezi?! Tu speri într-o minune...
În poveste mai trăiești.
Ai mereu o zână bună
Pe cărările cerești...
Rugi în albia cerească
Ai spălat... Mătănii mii,
Doar să o mai dtrângi în brațe
Înc-o noapte, înc-o zi!
Franța astăzi ți se pare
Doar un pas- atâta tot,
Nu-s nici granițe, nici timpuri,
Nici distanțe... Așa socot.
Ai croit de dor, poeme
Și oceane de iertări,
Ai crezut că treci prin noapte
Și te vei trezi în zori.
Sper ca lupta să îți fie
Și izbândă și acces
Către lumea fericrii
Către care ai purces.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre prezent, poezii despre ocean, poezii despre iertare sau poezii despre graniță

Șeful ăsta, om ciudat
Ca-ntr-o veche poezie
Vorbele, cuvintele
Să știți că Arvinte le
Și re-scrie și pre-scrie
pentru șeful. Să se ducă
La ședință, una mică
Unde capul de somn pică
Făcând,, poc" precum o nucă:
- Șefule, te știu abil
Vezi că vine și ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil.
Nu te vânzolești în treabă
Nu te-așezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă
O mai lălăi, o mai scalzi
Cum fac ăia cu tulumba
Când n-au apă, joacă rumba,
Te gândești la covrigi calzi.
Una două și ședința
O juma' de zi și gata
După care-ți iei răsplata
Că-ți revine elocința.
Și te-ntorci din nou cuminte
Schema noastră te așteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă
ierarhia. Luând aminte,
Că eu sut acela care
Ți-am fost singur de folos
Și să nu mă lași pe jos,
Dac-ajungi din nou călare.
Și când fuse promovat
Într-un post mai acătării
Tot pe el l-a dat uitării
Șeful ăsta,... Om ciudat!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre uitare, poezii despre răsplată, poezii despre oratorie, poezii despre miniștri sau poezii despre ministere
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre spațiu și timp, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Când mănânc, nu fac nimic altceva decât să mănânc. Dacă merg, doar atât voi face, voi umbla. Dacă va trebui să lupt, orice zi va fi la fel de bună ca să mor. Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decât prezentul, și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit. Vei simți că în deșert există viață, că cerul are stele, și că războinicii se luptă pentru că asta face parte din rasa omenească. Viața va fi o sărbătoare, o mare sărbătoare pentru că este numai și numai momentul în care trăim.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre prezent, citate despre viitor, citate despre sărbători, citate despre stele sau citate despre fericire

Cumpăna dreaptă
În sufletele lor, cresc doar ciulini,
Pierzând total contactul cu pământul,
Ei, pentru noi, sunt doar niște străini,
Căci ne-au ucis și datina, și cântul...
Poporul merge-n jos, treaptă cu treaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
Trăim iar vremea lui Caragea Vodă,
Când patria ni-i scoasă la mezat,
Și-au construit un stat într-un alt stat,
Toți repetenții... Doar ei sunt la modă...
Spre sumbre căi, destinul ni se-ndreaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
Nu mai avem nici Dumnezeu, nici rost,
Grădina Maicii Domnului suspină,
Ne vindem conștiința și votul contra-cost,
Trăiască vinovații, cei ce nu au vreo "vină",
Cântăm un imn ce nu ne mai deșteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
Ne aliem mereu cu trădătorii,
Suntem mojici și-n veci duplicitari,
Ne-alegem dintre hoți conducătorii,
Ne umilim și suntem miștocari...
Și suferi-vom pân' la Sfîntu' Așteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre patrie, poezii despre muzică sau poezii despre modă

Mărturisire
Azi sunt mai mult cu înc-o poezie
Și mai puțin cu-o zi din viața mea,
În timp ce sub călcâie mă zdrobea
Slujeam iubirii doar pe veresie.
Destinul nu-i decât o sforărie,
Sforarul, doar un ins ce urgisea,
Azi sunt mai mult cu înc-o poezie
Și mai puțin cu-o zi din viața mea.
Stau versurile mele mărturie
Că nu pun sufletului feregea,
-L-am stăvilit când se ticăloșea-
Și că trăiește azi sub amnistie.
Azi sunt mai mult cu înc-o poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre iubire

Zeița cu balanță
moto: Nu se sinchisesc de probe
Nici de cei ce vând vreun pont
Cât mai costă azi trei robe
Să le-aprobe-ntr-un decont?
--------
Un lipsit de apărare
capotează. Dar mai des
Cine dă cu pumnul tare,
Are cel mai mult succes
Dați-mi numai o părere
Nu e nou nimic sub soare
Iluzia iluzii cere
Chiar când dăruiești o floare
Am lăsat să se răstoarne
Lumile cu susu-n jos
Și-am suflat cu toți în goarne
Fără de nici un folos
Camarila sau ce-a fost
Se-noiește după rang
Cum își ia proverbul rost
Dintr-un zbor de bumerang
La ce bun să protestezi,
Să-ți bați singur cuie-n talpă?
Lupul caprei cu trei iezi
A fost o monedă calpă!
La ce bun să dai din coate
Când te afli la nevoie
Dacă numai banul poate
Să dicteze după voie?!
Banul face ca instanță
Toate legile din țară
Că zeița cu balanță
Ați văzut: e chioară, chioară!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre succes, poezii despre proverbe, poezii despre proteste, poezii despre numismatică, poezii despre lupi, poezii despre legi sau poezii despre flori
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Prin tunelul de tăcere
(cărarea-i pierdută)
1.
împărțim din durere
așa cum împărțeam înainte țigările
în sufletul nostru
florile iubirii
fac încă semințe
cuvintele-și lasă neputințele-n fața durerii
unde vezi un scaun liber
acolo ești tu
unde sunt două
acolo suntem noi
și dacă-s mai multe libere
tot noi suntem
pentru că împreună
le ducem pe toate
un țiuit ca de greier
se joacă pe creier
taci și ascultă
ai auzit?
vreau să mă asigur
că nu-i doar o părere
o iluzie
2.
sensul vieții
se zice că-l afli
pe întuneric
depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută
dorul se face nod tare
de nedestrămat
în 17 minute
vin să te iau la dig
acolo-i locul crescut
din versul acela cu cerul
și cuibul de lebădă
3.
însemnări pe scări
ochi verzi, gânduri albastre
fericirea cu dezastre
I still consider myself a true novice
- mai caută o dată
- bine, așteaptă un pic
chestia aceasta-i prea de tot
My work has just begun.
4.
din când în când
mă bate așa
câte un gând
să fac câte-o rătăcire
prin locurile pe unde
cărarea-i pierdută
pentru că pe acolo
nu prea ajunge picior de om
doar năluciri de zbor și arătare
făcând din zbor să crească umbruța de răcoare
treaptă după treaptă
scară după scară
spre seară
în ziua aceea de vară...
ne-am plimbat toată ziua prin soare
la mare-am ajuns doar înspre seară
ne-am oprit pe plajă la Pescărie
aceeași mare albastră-verzuie
ca la Eforie
5.
portret între niciodată și întotdeauna
face împreună cu noi socotelile-n care
esențialul doar există
nu se exprimă
pentru că așa este el
inexprimabil
în pasul piticului
pe urmele uriașului
un maestru al nimicului
6.
Prin tunelul de tăcere, cere, cere
Un ecou, ou, ou, ouuu
Ca un val, val, vaaal
Nou, nou, nouuu
Vine, vine, vine
Ca un munte de durere
Nu ca un munte
Chiar un munte
Munte, munte, munteee
În care cântă paseri din nunta viselor
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre creștere sau poezii despre întuneric
Viața încă îmi predă lecția de zbor, și anume că orice zbor începe cu o cădere, iar clipa îmi poate fi abis sau înalțime. Vârful aripilor se tocește doar atunci când urci spre lumină.
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre prăpăstii, citate despre lumină, citate despre lecții, citate despre aripi sau lecții de engleză
Ultima dată...
n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate
am doar vreme de-o seamă cu nimic și cu toate
n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră
doar o notă uitată-n suita de horă
n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă
nici noroc nici dreptate nici curaj și nici teamă
n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată
dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, citate de Iurie Osoianu despre tată, poezii despre noroc, citate de Iurie Osoianu despre noroc, poezii despre mamă, citate de Iurie Osoianu despre mamă, poezii despre frică, citate de Iurie Osoianu despre frică, poezii despre dreptate, citate de Iurie Osoianu despre dreptate sau poezii despre curaj
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre sânge