Bun de pus în ramă

geaba-avem curent în sat
că la mine în casă nu e
dacă-mi bat ca un soldat
prostănac, în talpă cuie

am deschis o siguranţă
am văzut atât, o flamă
şi-am fost bun de pus în ramă
pentru orice circumstanţă:

cine trece să mă vază
c-am ajuns şi eu cu vază
şi măcar să ţină minte
adevărul când nu minte

internetu-mi stă în cui
împrejur un întuneric
de pe care pe generic
zbor himerele hai-hui

e un fel de handicap:
cine să mă "protejeze"
dacă atâtea ipoteze
nopţile îmi trec prin cap?!

că mă duc şi mă întorc
încurcându-mă ades
n-am şalvari, nici nu port fes
dar nici mintea nu mi-o storc!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Când plouă afară şi e frig,
Nu mai am nici un câştig,
Stau în casă şi citesc
Şi deloc nu mai vorbesc.

A venit iarna cea grea,
Care nu-i plăcerea mea.
Sufletul mi-e-ntunecat,
N-am nici poftă de mâncat.

N-am cu cine să discut
Şi asta nu-i deloc plăcut.
Îmi vin în minte amintiri,
Trecutele mele trăiri...

Micuţa noastră casă,
Adolescenţa cea frumoasă
Şi iubirea de poveste,
Care a fost şi nu mai este...

Anii au trecut în zbor,
Ca o aripă de cocor.
Ce mai este de făcut?
Haide, spune, că te-ascult!

Nimeni nu mă poate minte,
Viaţa-mi este pe sfârşite...
Şi iată, privesc în stele,
Că-i finalul vieţii mele...

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milă pentru noi, Părinte

Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
şi aţa scămoşată pe un ghem

Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanţă
iar eu mă nasc în fiecare stanţă
şi mor cu fiecare toamnă;

Lumea e aşa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste

Nu mai ştiu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
şi întoarsă în pământ...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-mi aplec smerit genunchii...

Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Şi mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...

Şi nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine ştie cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi creşte
Nici prea frumos, nici prea urât;

Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte,
Şi nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.

Şi mai ales, aş vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă să renunţi la control? A. M: Tot timpul mintea încearcă să "te ajute, să te îmbunătăţească, să devii mai bun, să îţi atingi potenţialul, etc. etc." Probabil ai auzit de şopârla în care mintea spune că îţi foloseşti doar 4 la % din minte, ei bine, dacă îţi îmbunătăţeşti controlul, adică mintea, vei putea folosi 20 la %, 80% sau % la % din minte, adică din control, şi atunci, cu siguranţă asta ar însemna să îţi atingi apogeul. Adevărul este că cea mai mare binecuvântare e că nu foloseşti decât 4% din această jigodie, dacă omul ar fi folosit 10% din mintea lui, specia umană ar fi dispărut demult. E cea mai mare binecuvântare că nu foloseşti decât 4% din acest şarpe, care tot timpul spune: Divide et impera, desparte şi controlează, stăpâneşte. Culmea e că, pentru a te elibera din ghearele acestei hiene, ar fi sublim să nu foloseşti nici măcar 0 la%, de ce? Pentru că, cu cât crezi că tu foloseşti mintea, cu atât mai mult ea te foloseşte pe tine pentru a îmbolnăvi cu duhoarea ei, pentru a virusa întreg pământul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, pe din... afară

Am lecţia de studiu despre un mine trup
Şi mă revolt că nu-s stăpân pe al meu eu,
Cu tot bagaj ce-l am, că am un pedigreu
Şi, cultivări de minte zilnic... neîntrerupt.

Răzbat din neant surprize neplăcute,
M-autosesisez de probe noi, uzate,
Ivite-n detrimentul meu, neaşteptate,
Pe propriul meu avut... din eul meu făcute.

Deziluzoriu simt din suflet, ori din minte,
Ce sunt tot ale mele, sau mă înşel din nou,
Că n-am niciun control, cum coaja de pe ou...
Ce un "înăuntru''" o sparge... cum gloanţele pe ţinte.

De n-am cum să decid, nici măcar pentru mine,
Nici chip, ce e în spate, nici sursa de la chip
Şi-s doar o amuletă de-un norocos nisip...
Ce va reprinde formă din eu-mi... Cine-i "cine"?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi sacrificii?

moto: Cine trebui' să ştie, sigur nu ştie
Dacă am, sau ce n-am, seara în farfurie
---------

Toată viaţa, sacrificii
Mi-au cerut cu toţi să fac
C-am slăbit la toţi indicii,
Numai să le fiu pe plac

Şi-am tot strâns ades cureaua
Până nu mai am ce strânge
Că dacă mă prinde neaua,
Şi mă vezi, îţi vine-a plânge.

Ne-au promis ce e mai bine
Şi eu i-am votat de buni
Că dacă-mi veneam în sine,
Mai bine spărgeam cărbuni!

Când nimic nu stă pe roze
Acum iar mi se pretinde
Dedulcirea la prognoze,
Ca la traista cu merinde

M-am hrănit destul cu gândul
C-om trăi mai bine mâine
Dacă nu ne-om pierde rândul
La tichetul pentru pâine

Între timp anii m-au nins
Şi nu mai accept solemn
Nici un astfel de îndemn
Că elanul mi s-a stins.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare dezamăgire pentru omenire

Fireşte că am să plec şi eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toţi prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârşit dimineţile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogaţii care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaştii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama şi tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puţin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopţile mele-nstelate.
Oamenii, mai puţin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viaţă
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.

N-am învăţat nimic toată viaţa
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
şi m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate şi prea târziu lucid
şi-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Şi mi-e ruşine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vorbiţi de mine

O să vorbiţi de mine
la timpul trecut.
O să vorbiţi de mine
că n-am făcut ce-aţi vrut.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un om nervos.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un păcătos.
Voi nu aveţi dreptate.
Ba chiar mai mult ca mine,
v-adăugaţi păcate.
Vă faceţi de ruşine.
Cu minte înţeleaptă,
prin ceea ce-am făcut,
Am mers pe calea dreaptă,
la nimeni n-am cerut.
Am reuşit în viaţă,
mă simt om împlinit.
Cu mintea mea isteaţă,
acum sunt fericit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ne-a zămislit

Nu ştiu cine am fost
Nici cine voi ajunge?!
Ştiu, doar, că vreau să fiu eu
Stăpânul meu, fără a mă minte!

Nu înţeleg, de ce cineva a glumit
Şi gluma lui prins-a rădăcină:
Că dinozaurii ne-au plodit!
Probabil pe el, dar nu şi pe mine!

Maimuţele toate supărate-s cumplit,
Priviţi-le văzul pe faţă:
Cum de nimeni nu a priceput,
Că ele sunt de o altă rasă?!

Dar lebedele? Lebedele albe în zbor
Unite fiind pentru vecie,
Semeţ li e zborul în dragostea lor,
Venit-au din neam de la cine?!

Vezi, vântul rău bate în nori
Cu ape spre munţi în menire!
Lor cine le-a dat acest dor,
Tot nişte monştri, ca mine?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, afirmi că "eu le spăl creierii celor care mă adoră ca simplă Libertate"? Dar mintea omului, cu atât mai mult a omului modern, arată exact ca o pereche de chiloţi pe care nu i-ai spălat niciodată. Nu cred că vrei să porţi aşa ceva nici măcar în cur, darmite în cap. Eşti atât de oarbă şi de mândră de poziţia ta socială efemeră, încât nici măcar nu vezi că dracul de minte îţi spune: "Zi-i că le spală mintea!?" Dar de ce aţi ajuns aşa de handicapaţi încât să vă spele mintea Maharaj şi nu v-o spălaţi voi zilnic în fluxul fiinţării de "A-Fi", în simpla Prezenţă dumnezeiască? De ce vă spălaţi zilnic pe faţă, pe corp, vă spălaţi hainele, dar mintea o lăsaţi să fie plină de jegul mândriei deşarte şi a acumulărilor materiale pe care deşartă o numiţi "fericire"? "Fugi de acolo că îţi spală mintea", vino la mintea mea măreaţă că am să îţi dau atâtea gunoaie!! Nici nu ştii cât sunt de nefericită, dar pozez asta ca şi fericire şi dacă mai prind o fraieră în barcă, m-am scos! Aşadar, ce e în neregulă cu a vă spăla voi zilnic mintea şi a rămâne ca inima veşnic pură? Eu te invit cu tot dragul să te naşti chiar Acum!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să latre, latră

Caravana vine, trece;
Cine vrea să latre, latră
Piramidele aztece
N-au nimic cu nici o şatră!

Valeria, n-o să ai parte
Nici de lauri, de balauri,
Dacă cei din urmă grauri
S-au izbit de geamuri sparte;

În zadar un simulacru
Mai stârneşte sânziene
Scurgând de prin damigene
Oţetit un vin şi acru;

Te-a dat gata un nagâţ
Care nu zbura prea sus
Iar mirosul de cus-cus
Doar ispită sau ambâţ

Nici o cale de acces
Un pitic ascunde luna
Despre care spunea buna
Nopţile că poartă fes

La ce-ţi trebuie căpestre
Dacă n-ai potcovit murgul
Şi te-a prins pe drum amurgul
Fără nici un pic de zestre?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa cu balanţă

moto: Nu se sinchisesc de probe
Nici de cei ce vând vreun pont
Cât mai costă azi trei robe
Să le-aprobe-ntr-un decont?
--------

Un lipsit de apărare
capotează. Dar mai des
Cine dă cu pumnul tare,
Are cel mai mult succes

Daţi-mi numai o părere
Nu e nou nimic sub soare
Iluzia iluzii cere
Chiar când dăruieşti o floare

Am lăsat să se răstoarne
Lumile cu susu-n jos
Şi-am suflat cu toţi în goarne
Fără de nici un folos

Camarila sau ce-a fost
Se-noieşte după rang
Cum îşi ia proverbul rost
Dintr-un zbor de bumerang

La ce bun să protestezi,
Să-ţi baţi singur cuie-n talpă?
Lupul caprei cu trei iezi
A fost o monedă calpă!

La ce bun să dai din coate
Când te afli la nevoie
Dacă numai banul poate
Să dicteze după voie?!

Banul face ca instanţă
Toate legile din ţară
Că zeiţa cu balanţă
Aţi văzut: e chioară, chioară!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima îşi strică,
Încât doreşte să moară
Pentru a sa soţioară,

Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simţire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar şi vai de mine!

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile

Mă' calule n-am nici un frâu
Să-l ţină strâns o blondă frau
Să culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îţi dau;

Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravaşa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit

Un sânge am şi-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Şi-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth

Daţi-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mă mână,
Mereu în calea lui Eol

Acelaşi eu şi, totuşi altul
În mine regi se sinucid
Himerele când dau asaltul
Şi plouă noaptea cu acid

Lăsaţi oglinzile în pace
Cărţile, pe rafturile lor
Veşnicia îmi desface
Vertebre, câte una pentru zbor

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Dawson, îmi placi.
Dawson: Da, dar nu e de ajuns să mă placi. Vreau să mă doreşti.
Jen: Eşti ca un Dumnezeu pentru mine Dawson, şi nici măcar nu cred în Dumnezeu. Şcoala asta nu m-a primit cu braţele deschise. Toţi par să mă urască şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că sunt din New York sau pentru că sunt diferită. Viaţa mea aici pare o lungă detenţie din care nu pot scăpa, dar apoi mă gândesc la tine. Şi la cum am întâlnit un băiat atât de romantic şi atât de grijuliu şi care îmi place şi pe care îl doresc atât de mult. Dawson, tu eşti motivul pentru care reuşesc să trec peste zilele urâte. Şi de crezi că vreau să fii un mare armăsar musculos, atunci eşti nebun.
Dawson: Înţeleg că nu vrei să ne grăbim, chiar înţeleg. Şi nu vreau să te grăbesc. Nu vreau să fiu acel tip de băiat. Dar sunt şi eu om cu hormoni. Şi aş minţi dacă aş spune că nu m-am gândit niciodată să fac dragoste cu tine. Îmi trece prin minte de sute de ori pe zi.
Jen: Doar o sută? O nimica toată.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine

Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.

El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.

Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puţin, puţin mai mult sau toată
Eu – nicăieri şi niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbina

Verbina este soţia verbului,
Alină o vază de vază,
mi-e sufletul un evantai din Taipe,
dintre silabe aleg Ave.
Prea repede trecem pe lângă moarte,
Nici pe a noastră n-o înţelegem,
Un pas, un alt pas, de noi ne desparte,
Ateh a murit prin fărădelege.
Apa e limpede, ora e-naltă,
Nu ştii când vasul se sparge, se pierde,
Plutim între valuri, schelete şi alge,
Un chip reapare, contur pe-un perete.
Eşti tu, este El, sunt chiar eu, cine ştie?
Ce moare aici, nu aici reînvie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneala unui zbor

ligă săpăligă
cine mă instigă
serile să scriu
până mai târziu
nopţile să sap
dacă nu mai scap
de un dor nebun
cărui mă supun?

rigă milostive
manuscrise stive
bine, nu e bine
le tot rup din mine
sertarele pline
vai de voi sau vai de mine?!

înţeleg sau nu înţeleg
mă destram şi mă culeg
nebunia din cuvinte
numai cine ia aminte
pierde tot dar şi câştigă
în dispreţul tuturor
îndrăzneala unui zbor!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Ştiu ce vrei să afli. Cred că ar fi mai bine să afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i aşa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc să ascund adevărul, aşa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puţin şapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aş face, oricât aş încerca... De fapt, am şi încercat, de mai multe ori chiar, în fel şi chip, însă n-am reuşit; sentimentul mă depăşeşte...
Sonya: Înţeleg, sau cel puţin încerc. Deci, n-am nici o şansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!