Uitare

Aduna linistea marilor
Si fa din ea liniste de padure,
Sa purtam in noi neauzit,
Tu uitarea,
Eu aerul inserat si tacerea.

poezie de Sebastian Balaciu (1 octombrie 2006)
Adăugat de Sebastian Balaciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viceprimarul din Balaciu a afirmat că au lagune în organizarea mitingului

Deşi o scaldă în lacune
De la Balaciu în Sulina,
Ei sunt cam proşti, dar au lagune,
Model fi'nd şeful... cu Belina!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Fii blestemata liniste,
Ca dupa imi aduci furtuna,
In schimb pentru ce imi oferi,
Atatea rele se aduna.

Nu am crezut c-am sa ajung
Sa intalnesc doar ploi cu gheata,
Cand am crezut ca mi-e mai bine,
Atunci mi-a fost mai greu in viata.

Mereu naiv, mereu credul,
E bine -asa cum sunt... e bine,
Am tot lasat, n-a fost destul,
Razboaie s-au nascut din tine...

Linistea mea ai fost odata,
Acum imi esti doar o furtuna,
In mine inima nu bate,
Sunt sentimentele ce tuna...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniste

Liniste...
Liniste...
peste tot numai liniste...

Mi-e atat de bine aici langa liniste,
langa cerul adus, incovoiat ca un ram
peste inima mea, cand inima n-am,
peste cantecul meu, cand cantece n-am,
peste dragostea mea, cand dragoste n-am,
la marginea lumii, cand lume nu am...

poezie de Dominic Stanca
Adăugat de avallon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linistea corbilor

Ratacit, asteptam izolat de candoare
cu ochii dezveliti de aripa somnului
semnele sangelui scrise in palmã
pe pamant incepuse cantecul Omului

Rostul mi l-a talmacit o pasare
rostindu-se rece din noapte
avea ochii tulburatori de vii
si ghearele muiate in soapte...

Peste veacuri m-am trezit suspendat
prins intre aschii intr-o lume lichida
era liniste... nu-mi auzeam nici macar sangele
evaporandu-se dintr-o inima vida

Sunt prins in linistea corbilor
nu asistã nimeni si tremur tulburat
clonturile lor aspre imi cresteaza buzele
in palme scrie ca sunt vinovat...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales tacerea

Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti care-mi picura-n palme...
nebunia-ti in care m-afundasem spre inec...
n-ar fi putut fi mai sterpe
decat bietele mele cuvinte
aninate-ntr-o noapte de iarna...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Liniste, liniste...
trec cerbii prin ariniste...

Ce zâna le asterne oare
miraj de luna pe carare?...

Auzi-i cum pasesc pe prund
spre râul cu argint în fund...

Frumoasa mea cu gene lungi
paseste lin, sa nu-i alungi...

E-atâta feerie-n vai
si-atâta dor în ochii tai:

Si mi te duci asa curând
norocule duios si blând...

... Poveste din ariniste,
azi zbucium vreau, nu liniste...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Vasilica Ispas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul a plecat

aerul a plecat nerăbdător să te întâlnească.
tu eşti dincolo de pereţi
unde soarele bate într-o altfel de iarbă,
luna a scăpat secretul printre neguri şi umbre.

răsfoiesc ziua de azi cu imagini refuzate ieri,
din luciri fugare orizontul descreşte neauzit.
nu va fi nicio topire pe orbita mie hărăzită.

aripi de linişti vor stiliza aerul roşiatic
plecat printre fisuri de visare.
ochiul frunzei va încerca liniştea desfrunzirii.
mă aud în secunda furată timpului
pe drumul paralel, într-un dialog cu mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aerul gol

în aerul gol
pot semăna cuvinte pe braţul tău
făcând din el o ramură cu frunze
ultima silabă ţi-o aşez pe buze

pot aduna amiaza din albastru
eliminând aroma ei de posacă toamnă
şi strigătul din frunzele de aramă

pot lega plecările din ochi
de echilibru formelor precare
ale lucrurilor născute în lumină
de mâinile ce se căznesc
s-aducă cerul mai aproape

de dansul surd al ochilor de lună

te voi alege prada gândurilor mele
împodobindu-te ca pe un singur pom

în aerul gol miroase a veşnicie
a rai şi a uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul meu

O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
Iar puii mei
De mama
Pe viata sant legatii.
Acum ei au venit
La mine
Si imi doresc
Sa fie bine
Va primesc
Si va iubesc!
Farame din sufletul meu!!!
Voi sunteti
Aerul aerul meu!!!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tacerea

Noaptea zvâcneşte în tâmple,
uitarea de legăminte.
Pe buza fierbinte
e nea.

Scrisoarea rămasă
pe colţul de masă.
Durerea apasă
pe inima
mea.

E trenul în gară,
fiori mă-npresoară.
Tăcerea coboară
in urma
ta.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai cultura marilor poeţi, marilor scriitori, marilor dramaturgi, că poporul ăsta a dat atăt de mult... n-ai nimic.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur cuvant a spus taal si anume pe Fiul Sau si pe Aceste-L spune mereu in tacerea vesnica. Si Cuvantul acesta trebuie ascultat in tacerea sufletului.

citat din Sf. Ioan Al Crucii
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna tarzie

In coltul nostru drag, intr-o camaruta,
Ne furisam adesea si cautam tacerea...
Solidari cu ea suntem si in liniste deplina,
Rasfoim albume ca amintirile sa curga
Ca un suvoi de apa sigur tumultos.
Dam pagina cu pagina si privim cu duiosie,
La ce eram odat si cine ne-a fost alaturi
La bine, la greu si la necaz.
O inghesuiala mare de ganduri, doruri, sentimente
Starneste –n a noastra minte bucurie, dar si amaraciune.
Retraim aivea drumul noastrei vieti,
Lacrimi arzatoare ne siruie obrajii,
Si-n barba se aduna strop cu strop.
Luam batista si culegem indurerati,
Tot ce-a fost bine, frumos si chiar regrete.
Amintiri, amintiri ce starnesc in noi
O mare nostalgie!
Efemere sunteti ca frunzele pomilor dezgoliti
In prag de iarna!
Deodat iesim din asta stare,
Un ceas desteptator din noi ce-si face datoria, suna,
Si ne-anunta cu alarma lui ca suntem vii,
Sa nu ne lasam dusi de vremea cea trecuta,
Sa raspundem prezent la chemarea lui.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Sunt la vârsta marilor culori
şi-a marilor uşi
care anunţă neantul,
dar pe care nu voi a le deschide
decât din mine şi cu mine
cum vreau.

sunt la vârsta marilor muzici
şi-a marilor acorduri
cre anunţă un ţipăt
dar pe care nu voi a-l auzi
din mine,
decât dincolo de mine.

sunt la vârsta marilor irişi
şi-a marilor unde
care anunţă eclipsa totală de culoare
dar eu nu vreau s-o văd, încă

din mine se deschid uşi cu strigăte de fericire

poezie de Corina Plesa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sebastian: Nu pot câştiga cu tine.
Annette: Nu este totul o competiţie, Sebastian.

replici din filmul artistic Tentaţia seducţiei, scenariu de Roger Kumble, după Choderlos de Laclos (1999)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată! E inutil să fugi de singurul gând care te urmăreşte; e inutil să cauţi uitarea în mici jocuri imbecile. Până la urmă va trebui să-l priveşti în faţă, să-l accepţi.

Mihail Sebastian în Accidentul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimaterie

Priveşte-mă,
pasărea din mine şchioapătă în zbor,
aerul prin care trece devine din ce în ce mai sărat,
ca în apropierea unei mări, la care, spre sfirşit,
trebuie să cobor.

Ascunde-mă propriei mele umbre
şi lasă-mi umbra să te acopere fără de mine,
plutind uşor peste ceea ce mai e
un vis cerşind printre ruine.

Uită-mă adânc,
aşa cum, până la urmă, se uită pe sine şi uitarea,
şi revino în deşertul acela,
din care, demult, ai auzit chemarea.

Ascultă-mi depărtările
şi vei înţelege că tăcerea e ca trupul unei scoici,
nevăzut, neauzit, dar trăind undeva, pe un mal,
unde doar caii singuri mai ajung,
fugiţi din hamuri de troici.

Păzeşte-mă fără să vrei,
absenţa mea e mai puternică decât fiinţa mea,
aşa încât ai grijă de lipsă, de tăcere şi de umbră,
căci ele sunt clipa care, odată, a vrut să stea.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebari

Unde esti liniste?
Incotro ai fugit bucurie?
Pe unde ratacesti iubire?
La cine ai ajuns fericire?

De ce vii neliniste?
De unde ai aparut tristete?
De ce ma incerci ura?
Ce cauti nefericire?

Schimb nelinistea in liniste,
Trag perdeaua la fereastra vietii
Si nelinistea ramane afara.
Cat vei sta liniste?

Schimb tristetea in bucurie,
Caut culorile roz ale vietii
Cumpar cateva iluzii.
Cat vei sta bucurie?

Schimb ura in iubire,
Am sufletul cat bolta cereasca
Incape in el iubire pentru o lume.
Cat vei sta iubire?

Schimb nefericirea in fericire,
E gradina Edenului aici, langa mine.
Numar clipele si ma intreb:
Cat vei sta fericire?

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu,tu

Tu, eu doua chemari in noapte
Ce intr-un timp demult s-au ratacit.
Tu, eu, doua infiripari de sopate
Pierdute-n albastrul unui vis.

Tu, tacerea care doare
Eu, dragostea ce nu-si gaseste linistea
Tu, un suflu de racoare
Din rosul unui rasarit
din care eu, in fulgerare, m-am ivit.

Eu, focul ce nu moare
Ci arde trist mocnind in van
Tu, o ispit-ametitoare
Si soapte ce n-au voie sa piara peste ani.

Eu, tu, o poveste ce a-ncepit si nu s-a terminat
Doua batai de aripi

Eu, tu, doua faclii
ce ard in supararea noptii
Sfarsitul de pe'omatul alb
si-mbratisarea ce topeste suflul mortii

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Pana la amurg se mai auzea
Doar ecoul voalului ei
Purtat prin decenii de suferinte, alba scapare a mintii
El, uitarea si somnul
Binecuvantare in mijloc de razboi.

Pana la amurg
Tacerea limpezea apusul
Impletind iadul cu raiul
In speranta ca astfel nu vom mai pleca
Vreodata de aici.

Cumva tot griul nenorocitei existente
Nu e nimic mai mult decat personificarea
Noroiului de pe chipurile albastre
Nici fragila sufocare nu-i altceva
Decat asteptarea nesfarsita,
A unui raspuns ce nu va mai veni.

Si totusi, dincolo de amurg
Valul zeitei, purtat prin decenii,
Prin noi acoperindu-ne de vina
Si viata;
Isi croieste drum, pentru a-si cerne uitarea
Si in inima ta!

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!